Industria auto, oțelul, industria farmaceutică, semiconductorii și lemnul: cinci sectoare strategice sunt punctele care cristalizează toate tensiunile dintre Washington și Bruxelles, scrie revista franceză Le Point, preluată de Rador Radio România, scrie hotnews.ro

Un scurt răgaz? Mai degrabă, o continuare a torturii pentru echipele europene de negociere, deoarece Donald Trump, în ultimul moment, a amânat termenul limită pentru „taxele vamale” până la 1 august. Comisarul Maros Sefcovic, însărcinat cu conducerea discuțiilor, are la dispoziție puțin peste două săptămâni pentru a slăbi influența americană asupra a cinci sectoare strategice, toate supuse Secțiunii 232, pârghia care îi permite președintelui american să clasifice „securitatea națională” și să impoziteze orice consideră de cuviință.

Printre acestea, industria automobilelor, care rămâne, până în ziua de azi, calvarul european și principalul obiect al chinului cancelarului Merz. Donald Trump refuză categoric să relaxeze taxele vamale de 25% pentru mașinile europene și, firește, mașinile germane sunt în centrul obsesiei sale. Mai rău, el impune un sistem pervers de „credite valoroase la export” care transformă fiecare producător european într-un vasal al administrației americane.

Trump, care din primăvară a prezentat mai multe serii de taxe vamale, pe care apoi le-a suspendat sau amânat, a anunțat sâmbătă într-o scrisoare că va impune o taxă vamală de 30% pentru bunurile din Uniunea Europeană. În schimb, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a anunțat că blocul comunitar va prelungi până la începutul lunii august suspendarea contramăsurilor pe care le pregătise ca răspuns la taxele vamale americane.

Subiectul fierbinte: automobilul

Mecanismul este formidabil. Administrația americană impune, în fapt, un șantaj sofisticat. Pentru a beneficia de o reducere a taxelor vamale, producătorii europeni trebuie să fie de acord ca 52% din conținutul vehiculelor lor să fie produs în Statele Unite.

Un prag care sună ca un ultimatum deghizat: imposibil de atins fără externalizări masive peste Atlantic. La acestea se adaugă cotele de piese de schimb și creditele de producție locală – toate criterii tehnice care transformă fiecare producător european într-un ostatic voluntar al economiei americane.

BMW și Mercedes au fost primii care au conştientizat acest lucru. Cei doi producători germani au negociat propriul acord direct cu Washingtonul: scutirea de taxe vamale pentru exporturile lor americane în schimbul relocării producției în Statele Unite.

Oțelul, un laborator pentru cooperare?

Oțelul, un alt sector extrem de sensibil, ilustrează perfect limitele diplomației lui Trump. Supus în prezent unor tarife vamale de 50%, acest sector face obiectul unei abordări europene sofisticate. Bruxelles-ul propune crearea unui „cerc protector” în jurul industriilor siderurgice europene și americane, cu taxe minime între parteneri, dar cu politici comune față de țările terțe, în special China. Subiectul nu este nou.

Logica europeană nu este lipsită de bun simț. Europa exportă între 4 și 5 milioane de tone de oțel extrem de specializat de care Statele Unite au nevoie. Avioanele și tancurile lor sunt fabricate din oțel european de înaltă calitate, pe care nu îl produc.

Statele Unite, la rândul lor, exportă între 2 și 3 milioane de tone către UE. Confruntându-se cu o supracapacitate globală, în principal chineză, de 600 de milioane de tone, aceste 5 până la 7 milioane de tone de comerț transatlantic nu justifică un război comercial. Prin urmare, provocarea este de a-l convinge pe Donald Trump să fac front comun.

Exemplul britanic temperează entuziasmul european. Londra a semnat un acord privind oțelul prezentat ca un succes, dar continuă să plătească 25% taxe vamale în loc de 50%, câte era inițial. Motivul? Washingtonul cere 100% certitudine privind trasabilitatea oțelului. O cerință tehnică ce transformă fiecare acord într-o cursă cu obstacole administrative.

Domeniul farmaceutic, o bombă cu ceas

Al treilea domeniu sensibil: ancheta farmaceutică în curs promite să fie cea mai explozivă problemă. Americanii sunt convinși că subvenționează medicamente europene ieftine prin investițiile lor masive în cercetare și dezvoltare.

În linii mari, Donald Trump este convins că Statele Unite finanțează sistemele de sănătate europene care negociază prețuri mici cu companiile farmaceutice. Această viziune, oricât de caricaturală ar fi, este o mare îngrijorare pentru capitalele europene.

Irlanda, țara unde se află numeroși giganți farmaceutici, se teme de măsuri de represalii. Germania și Danemarca, alte bastioane ale sectorului, împărtășesc această îngrijorare. Un sector care reprezintă zeci de miliarde de euro în comerț și sute de mii de locuri de muncă europene.

Semiconductorii și lemnul, uitați strategic

Semiconductorii reprezintă un paradox. Un sector ultra-strategic, aceștia fac obiectul unei atenții deosebite din partea Washingtonului în contextul rivalității sino-americane.

Europa, dependentă de cipurile asiatice, ar putea beneficia teoretic de o apropiere de Statele Unite. Însă Trump vede acest sector mai degrabă ca pe o pârghie suplimentară de presiune decât ca pe un domeniu de cooperare.

Lemnul, un sector mai puțin mediatizat, reprezintă totuși mize considerabile. Comerțul transatlantic în acest domeniu afectează direct țările nordice și industria hârtiei europeană. O taxă americană ar perturba echilibrele comercial și industrial.

Un „acord de principiu” de câteva pagini

Confruntată cu aceste cinci săbii ale lui Damocles, Europa încearcă să obțină scutiri. Acordul propus – un document de trei până la patru pagini, denumit „acord de principiu” – nu rezolvă niciuna dintre aceste probleme sensibile. Acesta doar deschide calea pentru „acorduri sectoriale obligatorii din punct de vedere juridic”, ale căror detalii rămân de definit.

Donald Trump vrea să poată flutura cupa victoriei: taxe vamale orizontale de 10%. Strategia europeană constă în reducerea domeniului de aplicare a acestor 10% prin excluderea oțelului, aluminiului, automobilelor, produselor farmaceutice, semiconductorilor, lemnului etc. Impactul real al celor 10% (față de 2% în medie în prezent) va depinde de sectoarele care obțin rata zero.

Dacă aeronautica – 50 până la 60 de miliarde de euro din comerțul comercial – câștigă scutirea totală, Trump va putea să-și convingă electoratul să deschidă sectoare întregi „la taxe vamale zero”.

Însă pentru cele cinci sectoare acoperite de Secțiunea 232, nu se iau în considerare în prezent scutiri. Fiecare va necesita negocieri separate, transformând fiecare acord într-o nouă încercare. Acest proces ar putea dura luni de zile, fără nicio certitudine pentru actorii din aceste sectoare.

Epuizați de „schimbările zilnice” ale pozițiilor americane, europenii descoperă arta trumpiană a negocierii: perturbatoare, haotică, de coșmar. Chiar și echipele lui Trump – conștiente de limitele protecționismului – încearcă, pe cât pot, să gestioneze gafele președintelui american.