Uniunea Europeana, Statele Unite, Marea Britanie si alte state occidentale si nu numai au luat in vizor oligarhii rusi ca parte a tentativei lor de a-i pedepsi pentru invadarea Ucrainei atat pe presedintele rus Vladimir Putin, cat si pe cei care au profitat de pe urma regimului sau, scrie The Conversation.
Presedintele american Joe Biden i-a luat la tinta pe oligarhii Rusiei in primul sau discurs despre starea natiunii, promitand ca le va confisca „iahturile, apartamentele de lux, avioanele private”. „Venim dupa castigurile voastre obtinute ilicit”, a subliniat el.
Uniunea Europeana a impus la randul ei sanctiuni impotriva oligarhilor apropiati de Putin in timp ce Marea Britanie l-a trecut pe lista neagra inclusiv pe Roman Abramovich, proprietarul clubului de fotbal Chelsea Londra si un apropiat al lui Vladimir Putin.
Pana si Elvetia, tara cunoscuta pentru neutralitatea sa istorica si sistemul financiar-bancar opac, a anuntat sanctiuni impotriva oamenilor de afaceri rusi, subliniind ca va aplica toate sanctiunile decise de UE la adresa Rusiei.
Insa cine sunt acesti oligarhi si care este relatia lor cu presedintele rus Vladimir Putin? Si, mai important, va contribui cu ceva erodarea averii lor la oprirea razboiului din Ucraina?
Oligarhii ajung la putere in Rusia
Oligarhii, in contextul rusesc, sunt membri ai unei elite de afaceri ultrabogate cu putere politica disproportionata. Ei au aparut in doua valuri distincte.
Primul val a aparut in urma privatizarilor din anii 1990, in mod particular dupa 1995 ca urmare a vanzarii celor mai mari companii de stat rusesti prin tranzactii efectuate integral in numerar.
Procesul a fost marcat de coruptie semnificativa, culminand cu o notorie schema de „imprumuturi pentru actiuni” care a transferat participatii ale unora dintre cele mai importante companii ce exploatau resurse naturale din proprietatea statului rus in mainile unor magnati in schimbul unor imprumuturi care erau menite sa acopere gaurile din bugetul federal al Rusiei.
Guvernul nu a rambursat intentionat imprumuturile, permitand creditorilor sai - viitorii oligarhi - sa scoata la licitatie, de regula catre ei, participatiile in companii uriase precum Yukos, Lukoil sau Norilsk Nickel.
In esenta, administratia de atunci a presedintelui Boris Eltin a parut sa imbogateasca un numar mic de magnati prin vanzarea celor mai valoroase parti ale economiei sovietice la un discount considerabil.
Dupa ce Vladimir Putin a ajuns la putere in 2000, el a ajutat crearea celui de-al doilea val de oligarhi prin contracte de stat.
Furnizorii privati din numeroase sectoare precum infrastructura, apararea si sanatatea facturau serviciile oferite guvernului la preturi de multe ori peste cele de pe piata, oferind „bonusuri” oficialilor de stat implicati in licitatii.
Putin a imbogatit astfel o noua generatie de oligarhi care ii sunt datori pentru averile lor enorme.
Oligarhii pierd controlul asupra puterii dar isi pastreaza averile
In anii 1990 oligarhii au avut o mana forte in relatiile cu Kremlinul si uneori puteau chiar sa dicteze politicile publice. Sub Eltin, numerosi oligarhi au fost numiti in pozitii oficiale din guvern, existand numeroase anecdote despre genti intregi cu numerar oferite in schimbul unor favoruri politice.
Insa din 2000 Vladimir Putin este cel care trage sforile. In esenta, Putin a propus un targ: oligarhii nu se vor baga in politica iar Kremlinul nu se va baga in afacerilor lor, lasandu-i sa se bucure de castigurile adesea obtinute ilicit.
In plus, dezamagirea publica in ceea ce priveste privatizarile din anii 1990 a facilitat o revenire partiala asupra lor in anii 2000.
Kremlinul lui Putin a folosit presiuni politice asupra oligarhilor din industrii strategice precum mass-media si cea de exploatare a resurselor naturale pentru a obtine readucerea lor sub controlul statului.
De asemenea, Putin a adoptat legi care acordau tratament preferential asa-numitelor corporatii de stat. Aceste mutari au asigurat controlul Kremlinului asupra economiei, dar si asupra oligarhilor.
Cele 3 arome ale oligarhiei
In prezent exista trei tipuri de oligarhi rusi, in functie de apropierea lor fata de putere.
Primii sunt prietenii lui Vladimir Putin care au legaturi personale cu presedintele rus. Multi dintre prietenii apropiati ai lui Putin - in special cei din St. Petersburg si din zilele sale ca ofiter al KGB-ului - au avut o ascensiune meteorica inspre bogatia extrema.
Cativa dintre cei mai apropiati oligarhi de Putin din St. Petersburg, orasul sau natal, sunt Yuri Kovalciuk, la care adesea se face referire ca „bancherul personal” al lui Putin si Ghenadi Timcenko, cu active cheie in compania de tranzactionare din domeniul energetic Gunvor, si fratii Arkadi si Boris Rotenberg, care detin afaceri in domeniul constructiilor, energiei electrice si conductelor de petrol si gaz.
Toti acestia au fost sanctionati de Occident.
Al doilea grup de oligarhi include conducatorii serviciilor de securitate ale Rusiei, politiei si fortelor armate - grup cunoscut sub denumirea de „silovki” in Rusia - care s-au folosit de retelele lor pentru a acumula averi personale uriase.
Unii dintre asa-numitii „silovarhi” provin din fostul KGB, rebotezat FSB dupa caderea Uniunii Sovietice, ei fiind ofiteri care au privit cu invidie puterea obtinuta de oligarhi sub Eltin si averile castigate in timpul lui Putin. Silovarhii au reusit sa le obtina pe ambele.
Barbatul despre care se zvoneste ca ar fi liderul informal al silovarhilor este Igor Secin, presedintele gigantului petrolier Rosneft, considerat de multi ca fiind al doilea cel mai puternic om din Rusia, dupa Vladimir Putin.
In ultimul rand, cel mai mare numar de oligarhi rusi sunt „outsiderii” fara legaturi personale cu Putin, fortele armate sau FSB. Unii dintre acestia sunt oligarhi din anii 1990 care si-au construit averile sub Eltin dar si-au pierdut influenta si puterea politica in timpul regimului lui Putin.
Desi Putin a zdrobit selectiv oligarhii inconvenienti din punct de vedere politic sau prea greu de controlat, el nu a incercat sa „elimine sistematic oligarhii ca clasa sociala”, cum a promis in prima sa campanie electorala.
De exemplu, oligarhi ca Vladimir Potanin si Oleg Deripaska, care si-au acumulat averile in anii 1990, apar regulat si astazi pe lista celor mai bogate persoane din Rusia.
Aghiotantii benevoli ai lui Vladimir Putin
Trebuie subliniat un lucru: indiferent de grupul din care fac parte, oligarhii l-au ajutat pe Putin sa ramana la putere prin legaturile lor politice si sustinerea economica pe care au aruncat-o in spatele initiativelor Kremlinului pe plan intern.
Mai mult, au existat si cazuri in care oligarhii si-au folosit averea - fie ca vorbim de donatii, imprumuturi sau oferte de locuri de munca - pentru a influenta politicieni din alte tari.
In 2014 de exemplu, banca ruseasca FCRB i-a imprumutat 9,4 milioane de euro partidului eurosceptic Adunarea Nationala condus de Marine Le Pen, creand o datorie politica fata de Rusia.
In 2016, Lukoil, a doua cea mai mare companie petroliera din Rusia, a platit o amenda de 1,4 milioane de dolari in numele lui Martin Nejedly, un consilier cheie al presedintelui ceh Milos Zeman, permitandu-i oficialului sa isi pastreze pozitia de influenta.
Coincidenta sau nu, Milos Zeman este unul dintre cei mai infocati sustinatori ai Rusiei din randul liderilor europeni.
Unii oligarhi par sa fi initiat tranzactii semnificative din punct de vedere geopolitic in mod voluntar pentru a crea relatii cu Kremlinul. Desi o legatura de cauzalitate directa intre oligarhii ce fac „voluntariat geopolitic” si politicile pro-Kremlin ale beneficiarilor lor este greu de dovedit, exista dovezi anecdotice puternice ca banii acestor oligarhi finanteaza adoptarea unor politici favorabile Rusiei in strainatate.
Ostaticii lui Putin
Am ajuns si la cea mai importanta intrebare pe care probabil si-o pun multi: vor decima sanctiunile averile oligarhilor si i-ar putea motiva acest lucru sa-l abandoneze pe Putin sau sa schimbe cursul razboiului din Ucraina?
Unii oligarhi au vorbit deja in public impotriva razboiului, ca de exemplu Mihail Fridman, presedintele Alfa Group, si magnatul Oleg Deripaska - ambii supusi sanctiunilor occidentale.
Inclusiv Lukoil a cerut „incetarea rapida” a razboiului din Ucraina la inceputul lunii martie.
Este plauzibil sa vedem o opozitie tot mai vocala a oligarhilor fata de razboi sau, in cel mai rau caz, disponibilitatea lor de a face din treburile murdare ale Kremlinului in ceea ce priveste influentarea unor politicieni occidentali va scadea semnificativ.
Insa exista doua limite cruciale asupra abilitatii lor de a influenta comportamentul lui Putin.
In primul rand, oligarhii nu lucreaza bine impreuna. In sistemul de capitalism „piranha” din Rusia acesti miliardari au incercat mereu sa le ia fata rivalilor in ceea ce priveste contractele acordate cu larghete de stat. Modul de operare al oligarhilor a fost mereu supravietuirea individuala cu ochii inspre Kremlin, nicidecum apararea interesului comun precum inlaturarea sanctiunilor.
In plus, Kremlinul a promis deja ajutoare de stat pentru companiile supuse sanctiunilor, mai ales pentru cele din sectorul bancar.
Insa, mai important, armele, nu banii, sunt cele care vorbesc astazi cel mai tare la Kremlin.
Atat timp cat Putin isi pastreaza controlul asupra silovarhilor - actualii si fostii ofiteri din fortele armate si serviciile de informatii - ceilalti oligarhi vor ramane ostatici ai actualului regim.
Generalii au o capacitate mai mare de a-l influenta pe Putin decat ceilalti oligarhi iar un colaps economic le-ar putea consolida si mai mult puterea.