Într-o schimbare bruscă de ton și strategie, președintele american Donald Trump a revenit în ultimele 48 de ore asupra deciziei de a suspenda sprijinul militar pentru Ucraina, anunțând reluarea livrărilor de arme. Într-un context în care Moscova își reafirmă refuzul categoric față de orice soluție diplomatică realistă, războiul pare să revină la punctul de plecare: o confruntare între voința de a rezista și refuzul de a ceda, scrie adevarul.ro.
„Vom trimite mai multe arme. Trebuie să o facem. Ucrainenii trebuie să se poată apăra. Sunt loviți foarte dur”, a declarat Trump luni, în fața presei, reluând un principiu esențial al politicii externe americane postbelice – respingerea agresiunii ruse.
Declarația sa a venit la doar câteva zile după ce administrația sa anunțase suspendarea temporară a transporturilor militare către Ucraina, generând îngrijorare la Kiev. Ulterior, un purtător de cuvânt al Pentagonului a confirmat că, „la solicitarea președintelui Trump”, Departamentul Apărării va relua livrările de arme defensive, „pentru a asigura că Ucraina se poate apăra până când se va putea ajunge la o pace durabilă”.
Această întoarcere de poziție a urmat unei convorbiri telefonice cu președintele ucrainean Volodimir Zelenski, care a declarat sâmbătă că a fost „cea mai productivă discuție” avută până acum cu liderul american. Printre temele discutate s-au numărat producția comună de armament și consolidarea sistemului de apărare aeriană al Ucrainei – o prioritate acută în fața intensificării atacurilor cu drone și rachete balistice lansate de Rusia.
Trump a discutat, de asemenea, cu cancelarul german Friedrich Merz, căruia i-a sugerat posibilitatea ca Germania să achiziționeze baterii Patriot din SUA, pentru a le transfera Ucrainei. Negocierile sunt în desfășurare, deși oficialii germani au subliniat că Berlinul a livrat deja o parte substanțială din propriile capacități de apărare antiaeriană către Kyiv.
Această reconfigurare a poziției americane survine într-un moment critic. Apărarea aeriană a capitalei ucrainene a fost serios pusă la încercare de cel mai amplu atac cu drone de până acum, în timp ce peste 160.000 de soldați ruși sunt masați la nord și est de linia frontului. Pentru Kiev, lunile care urmează pot marca o schimbare majoră în direcția războiului – în bine sau în rău.
Ce e diferit față de administrația Biden
Dacă Trump pare că reînvie, fie și temporar, logica sprijinului militar asumat de administrația Biden, el o face într-un stil radical diferit. Fostul președinte a preferat tăcerea strategică în privința detaliilor tehnice, evitând ceea ce el consideră a fi fost o „escaladare transparentă” practicată de predecesorul său. Biden a anunțat public, pas cu pas, fiecare tip de armament trimis Ucrainei – o strategie care, deși onestă, a expus treptat linia de escaladare în fața Moscovei.
Acum, după șase luni de tatonări, ezitări și contacte telefonice cu ambele părți, Trump pare să fi ajuns la aceeași concluzie pe care administrația Biden o formulase cu doi ani înainte: Rusia nu dorește pace. Iar diplomația blândă, suspendările temporare de ajutor și apelurile la „răbdare strategică” nu au produs nicio schimbare de substanță în poziția Kremlinului.
Semnalele din partea Moscovei sunt cât se poate de clare. Ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, declara luni, într-un interviu pentru presa din Ungaria, că Rusia va accepta o încetare a ostilităților doar în schimbul „demilitarizării și denazificării Ucrainei, ridicării tuturor sancțiunilor, renunțării la procesele juridice împotriva Rusiei și recunoașterii teritoriilor ocupate ca aparținând Federației Ruse”. Acestea sunt condiții cunoscute, nerealiste și imposibil de acceptat de partea ucraineană – cu atât mai mult cu cât unele dintre teritoriile revendicate nici măcar nu se află sub control rusesc.
Pentru Kremlin, însă, această poziție rigidă are logică internă. Vladimir Putin continuă să prezinte războiul drept o confruntare existențială între „valorile tradiționale rusești” și un Occident decadent, agresiv, expansionist. Orice concesie, oricât de mică, riscă să fisureze această narațiune. Pentru soldații ruși trimiși în ofensivă, iluzia unui război just și necesar este singurul substitut al unui moral real.
Așadar, atât la Washington cât și la Moscova, pendulul politic pare să fi revenit la poziția din 2022. Conflictul nu s-a estompat, ci s-a adâncit. Timpul diplomatic s-a scurs, iar acum, din nou, Ucraina se află între două superputeri care oscilează între intenții și realități, între promisiuni și calcule. Iar în mijlocul acestui vârtej, armata ucraineană încă rezistă – cu sau fără detalii.