Dintre cei 135 de cardinali eligibili să participe la alegerea succesorului Papei Francisc, aproximativ 110 au fost numiți de el, inclusiv conservatori. Decesul acestuia poate scoate la iveală și mai mult lupta internă pentru putere care a marcat întreaga sa papalitate, notează The Guardian, transmite hotnews.ro.

În zilele următoare, o bătălie intensă pentru viitorul Bisericii Catolice se va desfășura, cu cele mai mari mize posibile, în Capela Sixtină, unde se va reuni Consiliul Cardinalilor.

Deși numărul total al cardinalilor trece de 250, doar cei care au vârsta sub 80 de ani au drept de vot în conclav. Acest lucru înseamnă că doar puțin peste jumătate, 135, sunt eligibili și urmează să sosească la Roma.

În cei 12 ani de pontificat, Francisc a numit aproximativ 110 dintre acești 135 de cardinali, alegând oameni din întreaga lume. Unii analiști de la Vatican spun că astfel a încercat să asigure alegerea unui succesor care să-i împărtășească viziunea și să-i continue reformele începute în 2013.

„Aceste numiri fac dificilă alegerea unui papă «anti-Francisc»”, afirmă jurnalistul Iacopo Scaramuzzi, corespondent la Vatican pentru publicația La Repubblica și autorul cărții „Tango Vaticano. Biserica în vremea lui Francisc”.

„Dar asta nu înseamnă că grupul e omogen sau că toți gândesc la fel. Aproape toți cardinalii aleși de el sunt păstori ai unor dieceze mari din lume”. Printre ei se numără atât conservatori, cât și progresiști, a subliniat Scaramuzzi.

Spre exemplu, cardinalul german Gerhard Ludwig Müller, numit chiar de Francisc, s-a aflat în conflict deschis cu acesta pe mai multe teme, inclusiv atunci când a catalogat drept „o erezie” decizia Vaticanului de a permite binecuvântarea cuplurilor homosexuale.

Încă de la alegerea sa, Francisc i-a înfuriat pe conservatori și pe tradiționaliști cu stilul său direct, cu mesajele de compasiune și de toleranță, dar și prin critica adresată privilegiilor vechi de secole ale Bisericii Catolice.

În discursurile sale publice, Papa Francisc a susținut cauza celor săraci și a persoanelor marginalizate, a criticat capitalismul global, a cerut acțiuni concrete pentru combaterea crizei climatice, milă față de păcătoși și compasiune pentru migranți și refugiați.

Benedict al XVI-lea, opozantul lui Francisc

La Vatican, s-a remarcat prin simplitate. În timp ce predecesorii săi purtau pantofi roșii de piele și capă cu hermină, Francisc a ales pantofi rezistenți și o simplă sutană albă. În loc să stea în apartamentul papal luxos, primul papă latino-american a preferat casa de oaspeți Santa Marta și masa la cantina de tip autoservire.

Mult timp, figura emblematică a opoziției conservatoare a fost chiar predecesorul său, Benedict al XVI-lea. Deși promisese că se va „retrage din lume” după abdicarea sa istorică din 2013, Benedict a rămas în Vatican, participând la întâlniri, dând interviuri, scriind cărți și exprimând opinii opuse celor ale lui Francisc.

Dar opoziția nu a încetat nici după moartea lui Benedict, în ajunul Anului Nou 2022, și nici după decesul cardinalului George Pell la doar 10 zile distanță, un critic fervent care a descris papalitatea lui Francisc drept „o catastrofă” într-un memo anonim.

Francisc a răspuns uneori tăios. În autobiografia sa, „Speranță” (2024), sugera că ostentația unora reflectă dezechilibre interioare: „Aceste moduri de a se împopoțona ascund uneori dezechilibre mentale, devieri emoționale, dificultăți comportamentale, probleme personale ce pot fi speculate.”

Deschiderea Papei Francisc i-a scandalizat pe conservatori

Conservatorii au fost scandalizați și de deschiderea arătată față de catolicii divorțați și recăsătoriți, cărora li s-a permis în unele cazuri să primească împărtășania, gest care a fost denunțat drept erezie de către un grup de clerici.

Aceeași acuzație a fost reiterată într-o scrisoare deschisă de 20 de pagini, semnată în 2019 de preoți și teologi de marcă, care susțineau că „acțiunile și declarațiile Papei Francisc au provocat una dintre cele mai grave crize din istoria Bisericii Catolice”.

Printre cei mai înverșunați critici se numără cardinalul american Raymond Burke, opozant constant al poziției papei față de drepturile LGBT și justiția socială, cu viziuni apropiate de cele ale lui Donald Trump.

Francisc l-a marginalizat, luându-i salariul și locuința subvenționată de Vatican. Cu toate acestea, Burke rămâne influent printre conservatorii catolici americani.

O altă figură controversată este cardinalul Robert Sarah, care a publicat în 2020 o carte, aparent împreună cu Benedict, în apărarea celibatului preoțesc, chiar când Francisc evalua relaxarea acestei reguli. Cardinalul guineean s-a exprimat dur și împotriva islamului, migranților, persoanelor din comunitatea LGBT și rolului femeilor în Biserică.

Influențele geopolitice sunt luate în calcul

Rezultatul conclavului va fi influențat de mai mulți factori, inclusiv geopolitici, notează The Guardian.

„Trump, China, naționaliștii… toate astea vor conta într-un fel”, a susținut Scaramuzzi. „Poate că unii își doresc un papă mai ordonat și mai puțin carismatic decât Francisc. Sunt mulți factori care pot înclina balanța, spre un profil mai progresist sau, dimpotrivă, mai conservator”, a mai declarat ziaristul.

Iacopo Scaramuzzi este unul din jurnaliştii italieni care cunosc cel mai bine culisele Vaticanului, fiind corespondent pentru mai multe instituții media din Peninsulă de-a lungul timpului.

El a asistat la numeroase întâlniri ale şefilor de stat şi de guvern cu papa Francisc şi cu predecesorii lui.