Orice reținere ar fi avut la început actualul președinte american în legătură cu intervențiile militare ale Statelor Unite în țări străine, de care s-a folosit pentru a-și critica predecesorii, inclusiv Joe Biden și George W. Bush, ea pare acum doar o amintire îndepărtată. Pentagonul, transformat de Trump în „Departamentul Războiului”, a fost mai activ în ultimele 12 luni decât în tot primul său mandat la Casa Albă, după ce președintele SUA a intervenit în noi regiuni și și-a asumat riscuri mult mai mari decât în trecut, potrivit unei analize Financial Times, scrie digi24.ro.
Până nu demult, Trump s-a bazat în principal pe intervenții militare rapide și precise, în urma cărora Statele Unite au putut revendica repede victoria, așa cum s-a întâmplat după operațiunea spectaculoasă prin care forțele speciale americane l-au capturat pe liderul venezuelean Nicolas Maduro.
Acum, însă, Trump a lansat o misiune care ar putea avea urmările cele mai semnificative dintre toate intervențiile sale militare de până acum: operațiunea „Epic Fury” – o campanie extinsă și fără o dată fixă de încheiere pentru răsturnarea regimului de la Teheran.
După uciderea liderului suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei, în chiar prima zi de atacuri aeriene lansate de SUA și Israel, Trump a recunoscut că această campanie militară ar putea fi una de lungă durată.
Președintele SUA s-a obișnuit să folosească forța militară tot mai des în avantajul său
În timpul primului său mandat la Casa Albă, Trump a fost „foarte reticent” în privința folosirii forței militare, a spus un fost oficial al Pentagonului pentru FT. „Acum, a devenit foarte obișnuit cu asta.”
Operațiunea militară lansată la începutul anului 2020 pentru eliminarea comandantului Gărzilor Revoluționare din Iran, Qassem Soleimani, a fost misiunea din care Trump a învățat că poate folosi forța militară în avantajul său, a spus Elliott Abrams, trimisul special al SUA în Iran și Venezuela în timpul primei administrații Trump.
Votanții lui Trump „nu doresc o înfrângere sau americani morți sau războaie care durează ani de zile, dar sunt fericiți să vadă puterea folosită bine”, a mai spus Abrams.
De această dată, Iranul a răspuns și mai în forță, lansând sute de drone și rachete contra mai multor ținte americane și israeliene din regiune, inclusiv baze militare.
Cu toate că cele mai multe dintre ele au fost interceptate, armata Statelor Unite a dezvăluit că patru soldați americani au fost uciși și mai mulți au fost răniți grav, iar numărul victimelor ar putea crește.
Totuși, în afară de alte misiuni cu ținte clare, Trump nu plănuiește să lanseze „o operațiune terestră extinsă pe teritoriul Iranului”, potrivit senatorului republican Tom Cotton, președintele comisiei pentru informații a Senatului american.
Donald Trump a căzut în „capcana” unei strategii militare care „nu a produs rezultate pe termen lung”
Înainte de atacurile americane și israeliene asupra Iranului, generalul în retragere Stanley McChrystal, fost comandant al Joint Special Operations Command (JSOC), a spus că Trump „a căzut în capcană” crezând că operațiunile secrete sau precise, bombardamentele aeriene și forțele navale adunate în număr mare în largul coastei unei țări inamice sunt eficiente.
„Cred că este sedus de ceva ce, în mod istoric, nu a produs rezultate pe termen lung”, a spus McChrystal.
De când a revenit la Washington, Trump a ordonat atacarea unor ținte ISIS din Irak, Siria și Nigeria și a început o campanie împotriva unor presupuși traficanți de droguri din America Latină în apele din Marea Caraibilor și Oceanul Pacific, Statele Unite având acum cea mai mare prezență navală în regiune din ultimele decenii.
Armata SUA a întreprins acțiuni militare în cel puțin șase țări străine de la începutul celui de-al doilea mandat de președinte al lui Trump: Irak, Nigeria, Venezuela, Somalia, Yemen și Iran. Atacuri americane au fost raportate și în apele internaționale de lângă Ecuador, Columbia, Mexic, Republica Dominicană și St. Vincent și Grenadinele.
Este o situație complet diferită de cea prezentată în strategia oficială de apărare a Pentagonului, unde se menționează clar că Statele Unite sunt pregătite de „acțiuni unilaterale decisive”, dar și faptul că America nu va mai apela la „intervenționism” și „schimbarea regimului” din alte țări.
Administrația Trump a amenințat că va folosi forța militară chiar și pentru a pune stăpânire pe Groenlanda, un teritoriu ce aparține unui aliat al Statelor Unite, Danemarca, ceea ce ar pune viitorul întregii alianțe NATO sub semnul întrebării.
După ce președintele american nu a primit Premiul Nobel pentru Pace, anul trecut, el i-a scris premierului norvegian că nu se mai simte obligat să se gândească doar la pace.
Atacul a venit după ce negocierile indirecte dintre Teheran și Washington păreau că progresează
În perioada premergătoare atacurilor asupra Iranului, obiectivele lui Trump par să se fi schimbat în mod repetat, de la protejarea protestatarilor anti-regim și distrugerea programului nuclear al Iranului la limitarea arsenalului său de rachete balistice și forțarea Teheranului să își retragă sprijinul pentru diversele forțe pro-iraniene din regiune.
În ciuda incertitudinii arătate de Trump și a negocierilor indirecte cu Iranul, unde atât Teheranul, cât și mediatorii din Oman au spus că au existat progrese, încă de sâmbătă dimineața a fost clar că Trump nu mai era interesat de o soluție diplomatică.
„În primul său mandat, a devenit mai precaut odată cu trecerea timpului”, a spus Michael O’Hanlon, expert în apărare și strategie de la Brookings Institution. „În al doilea său mandat, până acum, nimic nu mai este sigur.”