Iranul a castigat, fara drept de apel, un razboi simulat cu Statele Unite, in cadrul unui exercitiu militar realizat chiar de catre Pentagon, in urma cu 18 ani. Exercitiul, intitulat „Millenium Challenge”, s-a desfasurat in 2002 si a avut ca principal scop testarea capacitatilor flotei americane in cazul unui conflict militar cu regimul de la Teheran.
La comanda „fortelor rosii adverse” (care, in cadrul exercitiului, jucau rolul armatei iraniene) a fost pus un general in retragere al Infanteriei Marine, Paul Van Riper, renumit pentru tacticile sale neortodoxe cu ajutorul carora „invinsese” de mai multe ori fortele americane, in jocuri de razboi similare.
Conform scenariului original al exercitiului, „fortele albastre” (practic, armata americana) invada o tara (Iranul). Misiunea fortelor americane consta in redeschiderea si securizarea rutelor maritime, neutralizarea armelor de distrugere in masa ale „rosilor” si eliberarea teritoriilor care, potrivit scenariului, fusesera ocupate abuziv de membrii aceleiasi „echipei rosii”.
Planul era ca americanii sa loveasca primii. Fortele americane ar fi urmat, astfel, sa execute o „lovitura preventiva”, inainte ca amenintarea „fortelor rosii” sa creasca in intensitate.
In schimb, Van Riper, comandantul „fortelor iraniene” a decis sa atace el primul, in momentul in care flota „americana” a ajuns in raza armelor sale.
Van Riper a lansat un baraj de rachete antinava, lansate de la tarm, din avioane „civile” care zburau la joasa inaltime, sau de pe lansatoare „camuflate” pe nave comerciale. In acelasi timp, a lansat un atac kamikaze asupra grupului naval de lupta american, folosindu-se de mai multe barci rapide, echipate cu explozivi.
Pe hartie, exercitiul naval a fost cel mai mare „dezastru” al flotei americane, de la Pearl Harbor incoace
Navele americane erau echipate cu sisteme antiracheta de tip Aegis (similare cu cel instalat la Deveselu, in Romania), dar acestea au fost rapid coplesite de numarul mare de rachete lansate asupra grupului de lupta naval.
„Toul s-a terminat in cinci, poate zece minute”, a declarat Van Riper.
In total, fortele navale americane „au pierdut” 19 nave de lupta (incluzand un portavion, „mai multe” crucisatoare si cinci nave amfibii de asalt).
Cum s-a ajuns aici? Scenariul exercitiului era ca americanii sa loveasca ei primii, iar „fortele rosii” care ar fi supravietuit acestei „lovituri preventive” ar fi urmat sa incerce un contraatac. Dar Van Riper a refuzat acest lucru si a decis sa loveasca el primul. In plus, el nu a folosit, pentru comunicatii, transmisii standard radio sau sisteme de moderne, care ar fi putut fi cu usurinta interceptate.
S-a folosit, in schimb, de curieri pe motociclete si mesaje codificate transmise prin intermediul diverselor „apeluri” care chemau „credincosii” la rugaciune.
Dupa acest episod, organizatorii exercitiului au „reinviat” flota americana si au decis ca totul sa decurga conform planului initial. Abia in aceste conditii, la care s-au adaugat mai multe restrictii impuse „echipei rosii”, fortele „americane” au castigat confruntarea.
Daca aceasta confruntare s-ar fi desfasurat in realitate, ar fi fost cel mai mare dezastru al flotei americane, de la Pearl Harbour incoace, conform presei de specialitate americane.