Cum a devenit Belgia cel mai valoros atu al Rusiei

Liderii Uniunii Europene au sosit pe 23 octombrie la un summit în Bruxelles, udat de ploaie, pentru a-l întâmpina pe președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, cu un cadou de care avea mare nevoie: un împrumut uriaș de aproximativ 140 de miliarde de euro, garantat cu active rusești înghețate într-o bancă belgiană. Aceasta ar fi suficientă pentru a menține țara sa asediată în lupta împotriva forțelor invadatoare rusești pentru cel puțin următorii doi ani. 

Prim-miniștrii și președinții au fost atât de convinși de planul lor pentru împrumut, încât deja se certau între ei cu privire la modul în care ar trebui cheltuiți banii. Franța dorea ca Ucraina să cumpere arme fabricate în Europa. Finlanda, printre altele, susținea că Zelenski ar trebui să fie liber să procure orice echipament de care avea nevoie, de oriunde îl putea găsi. Dar când discuția s-a întrerupt pentru pauza de prânz fără a se ajunge la un acord privind utilizarea banilor ruși, realitatea a ieșit la iveală: modesta Belgia, o țară cu 12 milioane de locuitori, nu avea de gând să permită deloc așa-numitul împrumut de reparații. 

Lovitura fatală a venit din partea lui Bart De Wever. Prim-ministrul belgian în vârstă de 54 de ani, purtător de ochelari, are o imagine excentrică la masa summitului UE, cu preferința sa pentru cămășile cu guler rotund, istoria romană și replicile pline de umor. De data aceasta, era extrem de serios și a insistat. Le-a spus colegilor săi că riscul de represalii din partea rușilor pentru exproprierea activelor lor suverane era prea mare pentru a fi luat în considerare. 

În cazul în care Moscova ar fi câștigat un proces împotriva Belgiei sau Euroclear, depozitarul din Bruxelles care deține activele, aceștia ar fi fost obligați să ramburseze întreaga sumă, pe cont propriu. „Este o nebunie”, a spus el. 

Pe măsură ce după-amiaza se transforma în seară, iar cina venea și trecea, De Wever a cerut ca concluziile finale ale summitului să fie rescrise, în mod repetat, pentru a elimina orice mențiune privind utilizarea activelor Moscovei pentru a trimite bani la Kiev. Blocada belgiană a lovit alianța europeană a Ucrainei într-un moment critic. 

Dacă liderii ar fi convenit să avanseze rapid cu planul de împrumut la summitul din octombrie, acest lucru ar fi transmis un semnal puternic lui Vladimir Putin cu privire la puterea pe termen lung a Ucrainei și la angajamentul ferm al Europei de a se apăra. În schimb, Zelenski și Europa au fost slăbiți de diviziuni atunci când Donald Trump, care încă spera să câștige Premiul Nobel pentru Pace, a reluat eforturile de a iniția negocieri de pace cu aliații lui Putin. 

Situația de la Bruxelles rămâne blocată, chiar dacă războiul care durează de aproape patru ani se apropie de un moment crucial. Ucraina se apropie tot mai mult de prăpastia financiară, Trump vrea ca Zelenski să semneze un acord inechitabil cu Putin – ceea ce a declanșat alarma în toată Europa – și totuși De Wever continuă să spună nu. „Trebuie că rușii se bucură de cel mai bun moment”, a declarat un oficial al UE apropiat negocierilor. 

Liderii blocului își propun în continuare să ajungă la un acord privind un plan final pentru a împiedica Ucraina să rămână fără bani, atunci când se vor reuni la următorul summit regulat de la Bruxelles, pe 18 decembrie. Dar, pe măsură ce timpul trece, rămâne o problemă cheie: pot cei mai înalți oficiali ai UE – președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și președintele Consiliului European, António Costa – să-l convingă pe De Wever să se răzgândească? Până în prezent, semnele nu sunt bune. 

„Nu sunt încă impresionat, să spunem așa”, a declarat De Wever într-o intervenție televizată, în timp ce Comisia a publicat miercuri proiectele de texte juridice. „Nu vom pune pe umerii Belgiei riscuri care implică sute de miliarde... Nici astăzi, nici mâine, niciodată.” 

În interviuri, peste 20 de oficiali, politicieni și diplomați, mulți dintre ei vorbind în privat pentru a discuta chestiuni sensibile, au descris pentru Politico modul în care încercările europene de a finanța apărarea Ucrainei au degenerat în haos și paralizie, blocate de disfuncționalități politice și conflicte de personalitate la cele mai înalte niveluri. Consecințele potențiale pentru Europa – în contextul în care Trump încearcă să impună un tratat de pace Ucrainei – nu ar putea fi mai grave.

Sperietura 

Potrivit mai multor persoane apropiate discuțiilor, propunerea de împrumut pentru reparații a început să întâmpine probleme când tensiunea a început să crească între De Wever și vecinul său, noul cancelar german, Friedrich Merz. Naționalist flamand, De Wever a ajuns la putere în februarie anul acesta, după luni de negocieri grele pentru formarea coaliției – un scenariu clasic în politica belgiană. Trei săptămâni mai târziu, Germania a votat în alegerile naționale pentru a-i încredința lui Merz, un conservator de centru-dreapta, conducerea celei mai puternice economii din Europa. 

La fel ca De Wever, Merz poate fi impulsiv într-un mod care poate destabiliza aliații. „El trage fără să se gândească”, a spus un diplomat occidental. În noaptea în care a câștigat, el a chemat Europa să lucreze pentru „independența” totală față de Statele Unite și a avertizat NATO că ar putea deveni în curând istorie. În septembrie, cancelarul german și-a asumat din nou un risc. El a declarat că era timpul ca Europa să-și deschidă seifurile bancare pentru a exploata activele rusești imobilizate și a ajuta Ucraina. 

Cu această izbucnire, Merz i-a speriat aparent pe belgieni, care se aflau la acel moment în discuții private delicate cu oficialii UE, încercând să-și rezolve preocupările. Mai mulți oficiali au declarat că Merz a acționat în mod neautorizat când a făcut publică această politică în mod atât de energic și atât de devreme, înainte ca De Wever să fi semnat. 

Cinci zile mai târziu, von der Leyen a discutat ea însăși despre acest subiect, deși a avut grijă să încerce să liniștească pe oricine ar fi putut avea îngrijorări: „Nu se confiscă activele”. 

În schimb, a susținut ea, activele ar fi folosite doar pentru a oferi un fel de plată în avans din partea Moscovei pentru reparațiile de război pe care le va datora inevitabil. Banii ar fi returnați Rusiei doar în cazul improbabil în care Kremlinul ar fi de acord să compenseze Kievul pentru distrugerile din Ucraina. Ideea a câștigat rapid avânt. 

„Este important să avansăm în acest proces, deoarece este vorba de a ne asigura că există fonduri pentru a satisface nevoile bugetare și militare ale Ucrainei, și este, de asemenea, o chestiune morală de a face Rusia să plătească pentru daunele pe care le-a cauzat”, a declarat Jessica Rosencrantz, ministrul suedez al afacerilor europene, pentru Politico. 

„În acest sens, utilizarea activelor rusești înghețate este alegerea logică și morală.” Pânza de păianjen Cea mai mare parte a muncii unui summit al Consiliului European este deja realizată cu mult înainte ca liderii blocului să sosească la clădirea futuristă „ou spațial” Europa pentru strângeri de mână și fotografii. Ambasadorii din cele 27 de țări membre ale blocului se reunesc pentru a discuta ce va realiza summitul – și pentru a stabili formularea exactă a planurilor – în săptămânile premergătoare fiecărei reuniuni. Înaintea summitului din octombrie, ambasadorul Belgiei la UE, Peter Moors, le-a transmis colegilor săi semnale că ar fi bine să se înregistreze progrese în ceea ce privește planurile de utilizare a activelor înghețate ale Rusiei. 

Problema, potrivit a patru oficiali familiarizați cu această chestiune, era că Moors nu vorbea direct cu De Wever, iar toate deciziile privind activele rusești reveneau prim-ministrului. În timp ce alții din cadrul guvernului belgian știau că prim-ministrul se opunea cu vehemență utilizării fondurilor din Euroclear, una dintre cele mai valoroase și importante instituții financiare ale țării sale, diplomatul care negocia acordul summitului la câteva sute de metri distanță aparent nu știa acest lucru. Asta însemna că nimeni din cadrul aparatului UE nu înțelegea cu adevărat cât de serioasă urma să fie opoziția lui De Wever până când acesta a sosit nervos în ziua summitului. Moors este foarte respectat printre colegii săi și în cadrul guvernului belgian. 

Este considerat eficient, experimentat și competent, având o lungă carieră în diplomație și politică. Înainte de a prelua funcția de ambasador la UE, era cunoscut ca „păianjenul din pânza” politicii externe belgiene. Se pare că problema ar fi fost de natură politică. El a fost șeful de cabinet al rivalului și predecesorului lui De Wever în funcția de prim-ministru, Alexander De Croo, și provine dintr-un partid care a pierdut puterea în alegerile de anul trecut și care acum se află în opoziție. În politică, nu este deloc neobișnuit ca astfel de distincții să influențeze cine este exclus din cercul decizional. Un alt factor complicat a fost disfuncționalitatea politică a Belgiei. 

După cum a spus chiar De Wever, el a fost blocat în negocieri cu compatrioții săi, încercând să ajungă la un acord privind bugetul național timp de săptămâni, fără ca un acord să fie în vedere. „Negociam de săptămâni întregi pentru a găsi 10 miliarde de euro”, a declarat De Wever în drum spre summitul UE. 

Un scenariu în care Belgia ar trebui să ramburseze Rusiei o sumă de peste 10 ori mai mare ar fi, prin urmare, de neconceput, a adăugat el. La încheierea summitului, cu doar un acord vag ca liderii să reanalizeze finanțarea Ucrainei, oficialii au rămas perplecși, întrebându-se ce a mers prost.

America pe primul loc

 Întrebarea ce să se facă cu activele rusești în valoare de sute de miliarde de dolari blocate în conturile occidentale a planat asupra aliaților Ucrainei de când fondurile au fost sancționate la începutul războiului, în februarie 2022.

 Acum, însă, nu doar europenii au ochii ațintiți asupra banilor. Partea americană a comunicat în mod discret, dar ferm, Bruxelles-ului că are propriile planuri pentru aceste fonduri. Când trimisul special al UE pentru sancțiuni, David O'Sullivan, s-a deplasat la Washington în timpul verii, oficialii americani i-au spus fără menajamente că vor să restituie activele Rusiei odată ce se va încheia un acord de pace, potrivit a doi diplomați de rang înalt. 

Trump este din ce în ce mai nerăbdător ca Kievul și Moscova să ajungă la un acord de pace complet. Fideli cuvântului lor, planul inițial al americanilor pentru un acord în 28 de puncte includea propuneri pentru dezghețarea activelor rusești și utilizarea lor pentru un efort comun de reconstrucție a Ucrainei, în cadrul căruia SUA ar primi 50% din profituri. 

Conceptul a provocat indignare în capitalele europene, unde un oficial șocat a sugerat că trimisul de pace al lui Trump, Steve Witkoff, ar trebui să consulte „un psihiatru”. Cel puțin, dorința lui Trump de a încheia rapid un acord cu Putin – și planurile sale evidente privind activele înghețate – au aprins focul sub negocierile UE cu De Wever.

Timp pierdut 

Multe guverne ale UE îl privesc cu înțelegere pe de liderul belgian. Oficialii și politicienii știu cât de dificil este pentru orice guvern să ia în considerare un astfel de pas, care, teoretic, i-ar putea expune la acțiuni legale extrem de costisitoare. 

De Wever este îngrijorat că stabilitatea euro în sine ar putea fi subminată dacă un raid asupra Euroclear ar forța investitorii să se gândească din nou la plasarea activelor lor în băncile europene. În ultimele săptămâni, Björn Seibert, cel mai înalt consilier al lui von der Leyen, printre alții, a investit timp în încercarea de a înțelege obiecțiile Belgiei și de a găsi modalități creative de a le depăși. Moors și alți ambasadori au discutat fără încetare aceste probleme, în cadrul întâlnirilor lor regulate între ei și cu Comisia. Dar, pe măsură ce se apropie noaptea, starea de spirit se strică. 

Pe fondul întârzierilor și al eșecului continuu de a ajunge la un acord cu privire la calea de urmat, în ultimele săptămâni au avut loc briefinguri tensionate la adresa lui De Wever și, din ce în ce mai mult, la adresa lui von der Leyen. Ea a amânat pasul decisiv de a publica proiectele de texte juridice care ar permite utilizarea activelor pentru împrumutul de reparații. 

Aceste documente sunt necesare tuturor părților pentru a adopta, modifica sau respinge planul. „Am pierdut mult timp”, a declarat Jonatan Vseviov, secretarul general al Ministerului Afacerilor Externe al Estoniei, pentru Politico. 

„Ne-am concentrat exclusiv asupra președintei Comisiei, cerându-i să prezinte propunerea. Nimeni altcineva nu poate prezenta propunerea.” El a afirmat că ar fi fost „mai bine” dacă Comisia ar fi elaborat textele juridice care stabilesc detaliile împrumutului înainte de miercuri, când au fost în cele din urmă publicate. 

„Cu toții avem responsabilitatea” de a accelera procesul acum, a spus un alt diplomat, în timp ce un al treilea a remarcat că chiar și Belgia a implorat Comisia să publice planurile juridice în ultimele săptămâni. Un oficial al UE a spus că toată lumea ar trebui să se calmeze și a remarcat că De Wever trebuie încă să renunțe la poziția sa. Un alt diplomat a spus că Belgia „nu poate să se aștepte ca toate dorințele sale să fie îndeplinite în totalitate”.

Iarna e aici 

 este deosebit de agitat. El se teme că, dacă împrumutul de active nu va fi acordat, contribuabilii din țara sa vor fi nevoiți să intervină. „Consider că este din ce în ce mai urgent să facem acest lucru”, a declarat vinerea trecută liderul german reporterilor. „Ucraina are nevoie de sprijinul nostru. Atacurile rusești se intensifică. Iarna se apropie – sau, mai degrabă, suntem deja în plină iarnă”. 

De Wever, în cuvintele unui diplomat, încă „pledează” pentru ca alte opțiuni să rămână în joc. Două idei alternative sunt în discuție. Prima ar cere guvernelor naționale ale UE să apeleze la propriile fonduri pentru a trimite subvenții în numerar la Kiev, o perspectivă pe care majoritatea celor implicați o consideră nerealistă, având în vedere starea precară a bugetelor multor națiuni europene. 

Cealaltă idee este de a finanța un împrumut către Kiev prin intermediul unui împrumut comun al UE, lucru care nu este pe placul țărilor frugale, deoarece ar acumula datorii care ar trebui rambursate de generațiile viitoare de contribuabili. „Nu suntem entuziasmați de această idee”, a spus un diplomat. 

„Principiul conform căruia Rusia trebuie să plătească pentru pagubele provocate este corect.” O combinație a acestor idei ar putea fi inevitabilă, mai ales dacă împrumutul pentru reparații nu este finalizat la timp pentru a satisface nevoile de finanțare ale Ucrainei. În acest caz, va fi necesar un împrumut punte ca „plan B” de urgență. Într-o scrisoare adresată lui von der Leyen pe 27 noiembrie, De Wever și-a subliniat opoziția, descriind propunerea de împrumut pentru reparații ca fiind „fundamental greșită”.

 „Sunt pe deplin conștient de necesitatea de a găsi modalități de a continua sprijinul financiar pentru Ucraina”, a scris De Wever în scrisoarea sa către von der Leyen. „Punctul meu de vedere a fost întotdeauna că există modalități alternative de a ne susține vorbele cu fapte. 

Când vorbim despre a ne implica, trebuie să acceptăm că vom fi noi cei implicați.” „Cine l-ar sfătui pe prim-ministru să scrie o astfel de scrisoare?”, a spus un diplomat exasperat, consternat de aparenta insensibilitate a lui De Wever. „El vorbește despre a ne implica personal. Dar Ucraina?”