Viitorul papă va moșteni un deficit uriaș și o cultură a malpraxisului financiar pe care Papa Francisc a încercat, dar nu a reușit să le rezolve nici în ultimele sale săptămâni. Timp de peste un deceniu, Francisc se străduise să aducă o oarecare transparență în bilanțul obscur al Vaticanului. În ultimele săptămâni ale vieții sale, consilierii intrau și ieșeau din austera sa sală de recepție, prezentând detaliile unui microstat inundat de comori neprețuite, dar care se îndatora și mai tare, scrie The Wall Street Journal, potrivit hotnews.ro.
Deficitul bugetar se triplase de când argentinianul a preluat funcția, iar fondul de pensii se confrunta cu datorii de până la 2 miliarde de euro pe care nu le putea finanța.
Francisc, primul Papă iezuit, îndemna clerul să trăiască frugal – însă doar economiile nu ar fi putut ameliora criza financiară cu care se confrunta sediul Bisericii Catolice.
Vaticanul se baza din ce în ce mai mult pe vânzările de bilete la muzee pentru a-și finanța sediul, rețeaua mondială de ambasade și Garda Elvețiană Papală, o mică armată plătită în pensii cu franci elvețieni. Orașul-stat e vizitat de șapte milioane de turiști pe an.
După mai bine de o lună de discuții, Francisc a ajuns la o singură soluție: să le ceară credincioșilor mai mulți bani.
Pe 11 februarie, a semnat un chirografo , sau o directivă papală, pentru a crește donațiile. Trei zile mai târziu, a fost spitalizat cu pneumonie dublă. Pe 21 aprilie, a murit, lăsându-l pe succesorul său, care urma să fie ales în curând, cu o problemă economică similară cu cea pe care o moștenise Francisc însuși.
Primul papă din Lumea Nouă nu era pregătit pentru gradul de rezistență pe care urma să o întâmpine în Curie
„Cei dintre noi care trăim și muncim aici suntem evident prea conștienți de asta”, a declarat Michael Czerny, cardinalul care a supravegheat acțiunile umanitare ale Vaticanului sub conducerea lui Francisc. Cardinalilor care se întruneau pentru a alege un papă li s-a dat ceea ce el a descris ca fiind un „raport detaliat” despre finanțele Vaticanului: „Sunt îngrijorat din cauza efectelor asupra personalului nostru și a programelor noastre”.
Acum doisprezece ani, Francisc era pontiful ales cu mandatul de a repara finanțele Vaticanului. Dar primul papă din Lumea Nouă nu era pregătit pentru gradul de rezistență pe care urma să o întâmpine în Curie, așa cum este cunoscută birocrația Vaticanului, spun consilierii și aliații săi apropiați.
A angajat un auditor profesionist pentru a moderniza finanțele – determinând clerul să transfere fonduri ale Vaticanului într-un cont sub numele unui cardinal și să stocheze numerar într-o pungă de cumpărături. Auditorul era nedumerit că maicile țineau registre de conturi scrise cu creion și hârtie. La un moment dat, niște intruși au intrat prin efracție în biroul său și i-au spart computerul. În cele din urmă, Corpul de Jandarmerie al Statului Cetății Vaticanului – serviciul său de poliție – s-a implicat.
Contabili profesioniști, încurajați de Francisc, au organizat ateliere de instruire pentru clericii care se opuneau regulilor, cum ar fi obținerea mai multor aprobări pentru cheltuieli. Prelații au încercat să ascundă fondurile de controale, invocând securitatea națională . Alte departamente au ignorat provocarea modernă de a echilibra bugetul unui stat papal ale cărui origini se întind pe o perioadă de mai bine de un mileniu. Papa însuși și-a mutat atenția către alte subiecte. Între timp, fondul de pensii a continuat să rămână tot mai scufundat în datorii.
„Dificultățile financiare ca preocupări pământești sunt secundare față de misiunea principală a Bisericii de a salva suflete”
Scandalurile legate de o investiție imobiliară de 400 de milioane de dolari s-au încheiat cu condamnarea unui cardinal pentru delapidare și fraudă în 2023.
Problemele vor reveni acum succesorului lui Francisc, care va fi ales de cardinali din 70 de țări și teritorii diferite în Capela Sixtină, începând de miercuri. Cardinali din SUA și Germania – țările cu cele mai mari baze de donatori – au susținut prezentări ample în fața fraților lor despre starea fragilă a finanțelor Vaticanului și eforturile de a le repara. Alții consideră dificultățile financiare ca preocupări pământești, secundare față de misiunea principală a Bisericii de a salva suflete.
Pentru a înțelege combinația dintre cheltuielile deficitare și proasta gestionare care împinge Vaticanul într-o datorie nesustenabilă, reporterii Wall Street Journal s-au întâlnit cu oficiali ai băncii Vaticanului, ai fondului de pensii și ai instituțiilor de reglementare, precum și cu cardinali prezenți la conclavul din această săptămână.
Mulți dintre ei s-au întâlnit în secret, în locații stabilite prin intermediul postului Signal, invocând o atmosferă de suspiciune, pe măsură ce bilanțul Vaticanului se deteriorează. Un oficial financiar de rang înalt al Vaticanului a refuzat să vorbească în detalii până când nu a fost asigurat că reporterii Journal nu îl înregistrau pe ascuns – subliniind un incident în care un cardinal, care se confruntă cu un proces pentru delapidare, l-a înregistrat pe ascuns pe Papa însuși.
Prima preocupare, au spus ei, a fost o cultură a practicilor de malpraxis financiar pe care Francisc nu a putut să o învingă înainte de moartea sa. Cu puțin timp înainte de moartea Papei, una dintre băncile care gestionau activele Institutului pentru Operele Religioase, așa cum este cunoscută Banca Vaticanului, a rupt legăturile cu Curia- un semn al încrederii scăzute în practicile ei împotriva spălării banilor.
Preocuparea mai cu atât mai mare cu cât Vaticanul deține bogății extraordinare. Pereții Muzeelor Vaticanului au capodopere ale lui Michelangelo, Caravaggio și Leonardo. Peste 1 milion de cărți vechi și rare sunt depozitate sub tavanele boltite și fresce ale Bibliotecii Vaticanului, inclusiv unele dintre cele mai vechi manuscrise în limba greacă ale Vechiului și Noului Testament existente. Dar Vaticanul nu are nicio intenție să-și vândă vreodată moștenirea.
Vaticanul are, pe cap de locuitor, unul dintre cele mai mari procente de oameni care lucrează în domeniul financiar
Acesta include opere de artă neprețuite, inclusiv Capela Sixtină, sau alte asemenea capodopere. Rezultatul este un paradox. O țară mică, cu bogății imense, nu e capabilă să susțină funcțiile de bază ale unui stat fără a înregistra un deficit periculos.
Vaticanul are, pe cap de locuitor, unul dintre cele mai mari procente de oameni care lucrează în domeniul financiar. Cu toate acestea, bugetul său este, în cele din urmă, controlat de clerici mai versați în misiunea spirituală a bisericii decât în aspectele practice ale conducerii unei bănci.
Se mândrește cu o forță de muncă formată din clerici necăsătoriți, fără soți sau persoane aflate în întreținere . Cu toate acestea, fondul său de pensii nu va putea să își îndeplinească obligațiile „pe termen mediu”, a avertizat Francisc într-o scrisoare din noiembrie anul trecut.
„Aud de obicei de la oameni semnale de alarmă ”, a spus Ed Condon, redactorul-șef al site-ului de știri catolice The Pillar, despre finanțele Bisericii, în special despre fondul de pensii. „Va trebui luate niște decizii foarte, foarte neplăcute.”
Un purtător de cuvânt al Vaticanului nu a răspuns solicitărilor de a comenta situația.
Vaticanul și-a dezvoltat o reputație pentru practici financiare neclare, iar Banca Vaticanului a fost afectată de scandaluri, inclusiv acuzații de contrabandă și spălare de bani. La începutul anilor 1980, banca a fost implicată în prăbușirea creditorului italian Banco Ambrosiano, al cărui președinte, Roberto Calvi, a fost găsit mort, atârnat sub Podul Blackfriars din Londra. Banca Vaticanului a fost de acord să plătească aproape 250 de milioane de dolari pentru a soluționa creanțele creditorilor băncii italiene.
Când Papa Benedict al XVI-lea a fost ales în 2005, scandalurile continuate se transformau într-o criză financiară. Una dintre cele mai profitabile surse de venit ale Vaticanului la acea vreme era o benzinărie cu două pompe, situată la aproximativ 50 de metri sud de Bazilica Sfântul Petru, care deservea mașinile aliniate pentru a-și umple rezervoarele cu benzină care costa cu până la 30% mai puțin decât în Italia. Pontiful german a înființat o unitate pentru combaterea spălării banilor și a cerut Moneyval, organismul de supraveghere a criminalității financiare din Europa, să verifice conturile. Pentru prima dată, Banca Vaticanului a început să publice rapoarte anuale.
Însă, până în iulie 2012, Moneyval a afirmat că Vaticanul încă eșuează în aproape jumătate din cele 16 domenii cheie ale standardelor financiare și a cerut Vaticanului să consolideze măsurile de prevenire a spălării banilor și a finanțării terorismului.
În ianuarie 2013, banca centrală a Italiei și-a pierdut răbdarea și a blocat toate plățile electronice către Vatican, lăsând turiștii fără posibilitatea de a scoate bani de la bancomate sau să își folosească cardurile bancare. Preoții au avut probleme în efectuarea plăților. În decurs de o lună, Benedict a anunțat că va demisiona, fiind primul Papă care a făcut acest lucru de la Grigore al XII-lea în 1415.
Francisc a fost ales în 2013 cu mandatul de a aborda problema putregaiului financiar și, în câteva săptămâni, a convocat un grup de cardinali din întreaga lume pentru a-l consilia.
Moneyval a avertizat că Banca Vaticanului va fi inclusă pe lista neagră dacă nu va înăspri regulile privind spălarea banilor. Un raport intern i-a semnalat noului papă că fondul de pensii avea probleme. Aproximativ o treime din acesta era implicată în mod imprudent în domeniul imobiliar, angajații trebuiau să contribuie mai mult la propria pensie, iar întregul fond se confrunta cu datorii de până la 1,5 miliarde de euro pe care nu le-ar putea onora – o cifră care va continua să crească, dacă nu avea loc o reformă semnificativă.
Francisc, care fusese martor la costul proastei administrări financiare din patria sa, Argentina, a înființat un nou secretariat economic pentru a gestiona finanțele Vaticanului. Grupul, format din prelați și experți financiari externi, a fost condus de cardinalul australian George Pell. Jean-Baptiste de Franssu, fost director executiv al Invesco Europe, a fost numit să conducă Banca Vaticanului, care a închis mii de conturi, eliminând clienții suspectați că foloseau Vaticanul pentru a evada de la plata impozitelor.
Când departamentul lui Pell a început să urmărească bugetele din Curie, acest lucru a iritat Congregația pentru Doctrina Credinței, biroul Vaticanului care aplică învățăturile bisericești și este cunoscut istoric sub numele de Inchiziție. Acești oficiali se temeau că noul departament al lui Pell ar prelua controlul asupra fondurilor pe care le foloseau pentru cheltuieli discreționare.
Lipsa a peste 500.000 de dolari, găsiți ulterior într-o pungă de cumpărături
Cardinalul Gerhard Ludwig Muller, care conducea pe atunci biroul doctrinar, a declarat că trezorierul departamentului s-a întors într-o zi de la o ședință de informare cu echipa lui Pell în stare de alarmă și a sfătuit congregația să „economisească banii” retrăgând fonduri dintr-unul dintre conturile congregației de la Vatican și depozitând numerarul într-o pungă. Trezorierul a transferat, de asemenea, fonduri într-un alt cont bancar pe numele lui Muller – o altă încercare de a ascunde finanțarea de Pell, a spus Muller.
Trezorierul, a spus Muller, era un prelat italian care se chinuia să comunice în engleză cu echipa lui Pell și era „absolut confuz”.
La scurt timp după aceea, în primăvara anului 2015, Vaticanul l-a angajat pe Libero Milone, un fost director executiv Deloitte care lucrase la firma de contabilitate mai bine de 30 de ani, pentru a deveni auditor intern al Vaticanului. Pell i-a cerut să examineze conturile biroului doctrinar.
Milone l-a interogat pe trezorierul biroului doctrinal și a descoperit că lipseau peste 500.000 de dolari, care au fost găsiți ulterior într-o pungă de cumpărături.
„Încercam să aflăm cum se întâmplă lucrurile la Vatican”, a spus Milone.
Milone și-a raportat constatările către organismul de supraveghere financiară al Vaticanului, precum și către biroul procurorilor. Dar niciunul nu a luat măsuri, a spus el. La începutul lunii octombrie 2015, Milone l-a sesizat pe însuși Papa Francisc.
Obținerea de fonduri din trezoreria Vaticanului – cunoscută sub numele de Administrația Patrimoniului Scaunului Apostolic sau APSA – era foarte dificilă.
Curând, Milone însuși s-a aflat într-o luptă pentru putere cu APSA, care funcționează ca Banca Centrală a Vaticanului și compensează tranzacțiile Vaticanului. După ce auditorul a pus la îndoială practicile contabile ale APSA, APSA a început să examineze propriile rapoarte de cheltuieli ale lui Milone, întrebând de ce el și echipa sa au cumpărat articole precum cafeaua, din afara granițelor Cetății Vaticanului. Milone a pledat la APSA că cafeaua din Roma era mai ieftină și mai gustoasă decât cea disponibilă în Vatican. Pe măsură ce această luptă continua, eforturile de reformare a planului de pensii au stagnat.
Spargere
În septembrie 2015, Milone a descoperit că biroul său fusese spart. A ajuns într-o zi de luni și a constatat că partea de jos a computerului său era deșurubată. Francis, în loc să insiste pentru demararea unei anchete, i-a propusinstalarea de camere de supraveghereîn afara biroului.
În martie 2016, Milone a început să facă presiuni asupra arhiepiscopului Giovanni Angelo Becciu și a altor oficiali din puternicul Secretariat de Stat al Vaticanului pentru a obține documentație privind investițiile de 750 de milioane de euro ale departamentului, jumătate din acestea fiind în domeniul imobiliar, a declarat auditorul. Departamentul lui Becciu a refuzat să furnizeze documentația, a spus Milone.
În iunie 2017, Becciu l-a chemat pe Milone la biroul său pentru a-i transmite un mesaj. „Papa nu mai are încredere în tine”, a spus Becciu, potrivit lui Milone.
Milone a cerut să-l vadă pe Papă, dar arhiepiscopul a refuzat. În schimb, Becciu i-a sunat pe jandarmii Vaticanului, care l-au reținut pe Milone timp de 12 ore, sub suspiciunea că ar fi angajat detectivi privați pentru a spiona angajații Vaticanului. Milone a negat acuzația, spunând că a angajat consultanți externi pentru a investiga manipularea computerului său și pentru a verifica erorile din biroul său, care se afla în afara zidurilor Vaticanului. După interogatoriu, Milone și-a sunat secretara pentru a-i dicta scrisoarea de demisie.
Avocații lui Becciu au declarat că cardinalul „nu a blocat în niciun fel activitățile auditorului”, adăugând că acesta doar a urmat ordinele.
În anul următor, Francisc l-a ridicat pe Becciu la rangul de cardinal și l-a numit șef al biroului Vaticanului care supraveghează canonizarea sfinților.
Cardinalul italian era o stea în ascensiune, fiind menționat chiar și ca un potențial viitor papă.
Doi ani mai târziu, a ieșit dintr-o întâlnire de 20 de minute cu Papa cu un statut foarte diferit – acela de acuzat de infracțiune. Magistrații Vaticanului au susținut că Becciu delapidase peste 100.000 de dolari prin intermediul unui grup non-profit condus de fratele său.
Magistrații au susținut, de asemenea, că Becciu a fost neglijent în supravegherea a ceea ce a devenit o investiție de 400 de milioane de dolari într-o clădire din cartierul londonez de elită Chelsea. Becciu a negat acuzațiile; Francisc i-a spus să demisioneze din funcția de la Vatican.
Becciu și alte nouă persoane s-au confruntat cu acuzații care se refereau și la presupusa utilizare abuzivă de bani destinați eliberării unei călugărițe răpite.
Cu câteva zile înainte de începerea procesului, în 2021, Becciu l-a sunat pe Francisc, l-a pus pe Papă pe speaker și l-a înregistrat în secret
Cu câteva zile înainte de începerea procesului, în 2021, Becciu l-a sunat pe Francisc, l-a pus pe Papă pe speaker și l-a înregistrat în secret în timp ce îi cerea pontifului să confirme autorizarea unui aranjament financiar complex în care răscumpărarea călugăriței a fost plătită prin intermediul unei persoane care se autointitula consultant în securitate. Consultantul a fost ulterior condamnat pentru delapidare, după ce instanța a decis că cheltuise plățile lui Becciu pe vacanțe de lux și articole de designer.
Vaticanul a vândut clădirea din Londra pentru aproximativ 225 de milioane de dolari în 2022, o pierdere uriașă. Becciu a fost găsit vinovat de fraudă și delapidare în 2023.
Lupta dintre Francisc și Curie privind finanțele s-a intensificat. Papa a redus salariile celor aproximativ 250 de cardinali ai Bisericii de trei ori.
La începutul anului 2023, Papa Francisc a declarat că va înceta să ofere locuințe la prețuri reduse înalților oficiali din Vatican. Aceste mișcări au exprimat viziunea lui Francisc pentru cler: să trăiască modest, cu smerenie.
Deficitul a continuat să crească. În septembrie anul trecut, Francisc a emis o scrisoare prin care solicita Vaticanului să stabilească un calendar riguros pentru atingerea unui regim de „deficit zero”. Câteva săptămâni mai târziu, a semnat o altă scrisoare, avertizând că actualul sistem de pensii suferă de „un dezechilibru potențial grav” și a spus că Vaticanul va trebui să ia „decizii dificile”. El a murit înainte ca orice decizieăsubstanțiale să poată fi luată.
În timp ce cardinalii s-au adunat la Roma, Becciu a cerut admiterea în conclav, argumentând că Papa nu i-a retras niciodată titlul de cardinal. El a cedat după ce cardinalul Pietro Parolin, fostul superior al lui Becciu și unul dintre principalii candidați pentru a-l înlocui pe Francisc, a dezvăluit existența a două scrisori despre care a spus că au fost scrise de regretatul pontif, prin care îl împiedicau pe Becciu să voteze cu dreptul la vot.
Unii cardinali au criticat săptămâna aceasta accentul pus pe dificultățile financiare ale Vaticanului.
„Isus i-a trimis pe apostoli și mai târziu pe episcopi în lume pentru a predica Evanghelia mântuirii, a răscumpărării și a speranței tuturor. Aceasta rămâne principala problemă pentru Biserică”, a spus Muller. „Celelalte chestiuni – starea financiară a Vaticanului – nu sunt atât de importante.