Rechinii, considerați de milioane de ani prădători de vârf ai mărilor, se confruntă acum cu un pericol neașteptat: pierderea rezistenței dinților, scrie playtech.ro.

Un studiu publicat în revista Frontiers in Marine Science arată că acidificarea oceanelor, cauzată de schimbările climatice și de acumularea de dioxid de carbon în atmosferă, ar putea eroda dinții rechinilor de recif cu vârfuri negre (Carcharhinus melanopterus). Consecințele nu sunt încă pe deplin înțelese, dar fenomenul ridică semne serioase de întrebare privind viitorul acestor animale.

De ce oceanele devin mai acide

Problema începe cu încălzirea globală. Pe măsură ce concentrația de CO₂ în atmosferă crește din cauza activităților umane, oceanele absorb o parte importantă din acest gaz. În contact cu apa, CO₂-ul dizolvat eliberează ioni de hidrogen, ceea ce duce la scăderea pH-ului și transformă treptat mediul marin într-unul mai acid.

De-a lungul istoriei moderne, oceanul a avut un pH de aproximativ 8,1–8,2, adică ușor alcalin. În prezent, valorile au scăzut deja la 8,05 în anumite zone. Diferența pare mică, dar fiind vorba de o scară logaritmică, schimbarea reprezintă o creștere uriașă a acidității. Potrivit celui mai recent raport IPCC, oceanele se acidifică acum de 10 ori mai rapid decât în oricare altă perioadă din ultimele 300 de milioane de ani.

Impactul acestor schimbări se resimte deja: recifurile de corali se erodează, scoicile și midiile își pierd cochiliile, iar ecosistemele marine suferă daune greu de reparat. Cercetătorul german Maximilian Baum, autorul studiului, și-a propus să afle cum ar putea fi afectați și marii prădători marini, în special rechinii, ale căror dinți reprezintă „arme” extrem de mineralizate.

Pentru a investiga efectele acidificării, echipa de cercetători a colectat dinți sănătoși și neafectați provenind de la rechini de recif cu vârfuri negre. Aceștia își pierd în mod natural dinții pe parcursul vieții, regenerându-i constant, ceea ce a oferit material de studiu fără a răni animalele.

Cercetătorii au selectat 16 perechi de dinți și i-au împărțit în două grupuri. Jumătate au fost păstrați într-un mediu de control, cu un pH apropiat de cel actual al oceanului (8,1), iar ceilalți într-un mediu mult mai acid, cu pH de 7,3, valoare prognozată pentru anul 2300 în scenariul cel mai pesimist privind emisiile de carbon.

După două luni, analiza la microscop electronic a arătat că toți dinții expuși la apa mai acidă prezentau crăpături, găuri și coroziuni vizibile, în special la rădăcină și bază. În schimb, doar o parte dintre dinții din grupul de control au suferit modificări. Rezultatele indică faptul că, în condițiile viitorului oceanic, rechinii ar trebui să-și înlocuiască dinții mai des, dar procesul de mineralizare ar putea fi și el îngreunat, ceea ce le-ar reduce eficiența ca prădători.

„Dinții sunt cheia succesului ecologic al rechinilor. Dacă menținerea lor devine mai costisitoare din punct de vedere energetic, este clar că specia va avea de suferit”, a explicat Baum.

Ce înseamnă aceste descoperiri pentru viitorul rechinilor
Rechinii sunt printre cele mai reziliente specii din lume, cu o istorie de peste 400 de milioane de ani. Au supraviețuit schimbărilor climatice, variațiilor de nivel marin și chiar disparițiilor în masă. Totuși, de fiecare dată, aceste transformări au dus și la pierderea unor specii, precum celebrul Megalodon.

Acidificarea oceanelor reprezintă un stres suplimentar într-un context deja fragil pentru rechini. În prezent, ei se confruntă cu pescuitul excesiv, distrugerea habitatelor, braconajul și chiar dereglarea simțurilor cauzată de schimbările de mediu. Dacă și dinții lor devin mai vulnerabili, acest lucru ar putea înclina balanța împotriva supraviețuirii unor specii.

Este important de menționat că nu toate cercetările coincid. Un studiu din 2022 pe rechinii Port Jackson a arătat că dinții lor rezistă mai bine în ape acide, probabil datorită unei anatomii diferite. Totuși, rezultatele obținute de echipa lui Baum sugerează că speciile cu dinți mai expuși, precum rechinii de recif, sunt mai vulnerabile.

Concluzia este că efectele acidificării variază în funcție de specie, iar pentru a înțelege pe deplin fenomenul sunt necesare mai multe studii pe termen lung și în condiții reale. Însă mesajul de fond rămâne clar: schimbările climatice nu afectează doar coralii sau micile viețuitoare marine, ci și prădătorii de vârf.

Dacă oceanele continuă să devină tot mai acide, imaginea clasică a rechinului cu un zâmbet plin de dinți ascuțiți ar putea deveni, peste câteva secole, mai degrabă o amintire. Iar odată cu ea, întreaga balanță a ecosistemelor marine ar putea fi dată peste cap.