Explicativ: 10 moduri prin care Trump a încercat să câştige Groenlanda

De la declarații șocante și presiuni diplomatice, până la servicii secrete care colectează informații, influenceri plătiți și investiții de sute de milioane în companii miniere, dorinţa lui Donald Trump de a prelua Groenlanda a depășit, în ultimul an, nivelul unei idei excentrice. HotNews prezintă 10 strategii ale administraţiei americane şi ale cercului său de influenţă care au forțat limitele diplomației în privinţa insulei arctice.

1. Cum a escaladat retorica lui Donald Trump

Donald Trump a afirmat public încă din 2019 că ar vrea să cumpere Groenlanda. „În esenţă, o tranzacţie imobiliară”, explica el atunci. Se întâmpla în timpul primului său mandat de preşedinte al SUA, însă ideea nu a fost dusă mai departe.

După ce a revenit în prim-plan politic, Trump a reactivat tema în 22 decembrie 2024, când a scris pe Truth Social că „deţinerea şi controlul Groenlandei” ar fi „o necesitate absolută” pentru securitatea națională și pentru „libertate din lume”. Declarația a produs un moment de îngheţ diplomatic la Nuuk, în capitala Groenlandei, şi în toate capitalele europene. În martie 2025, a mers şi mai departe: într-un discurs în fața Congresului, a spus că SUA vor obține Groenlanda „într-un fel sau altul”.

Anul acesta, însă, discursul său a escaladat până a adus NATO într-una din cele mai tensionate situaţii din istoria alianţei. Trump a început să vorbească despre „doctrina Donroe”, despre forţă militară sau presiuni economice. „Lumea nu este sigură decât dacă avem control complet și total asupra Groenlandei”, i-a spus Trumppremierului Norvegiei, Jonas Gahr Støre, după ce i-a amintit că nu a primit Premiul Nobel pentru Pace.

Numai că Donald Trump nu s-a limitat la declaraţii. Vorbele au fost însoţite de paşi concreţi, care să aducă dorinţa preşedintelui SUA cât mai aproape de realitate.

2. Primul Trump care a aterizat în Groenlanda

E fiul cel mare al preşedintelui SUA, Donald Trump Jr. El a ajuns pe insulă la începutul anului trecut, într-o vizită care a surprins tot mapamondul. Alături de el a fost şi activistul Charlie Kirk. Relaxat, în blugi, a vorbit cu presa pe micul aeroport din capitala Nuuk şi s-a lăsat condus de prietenul său de pe insulă, inuitul Jørgen Boassen, de profesie zidar. „E un «cool guy». Era interesat de tot ce ţine de Groenlanda: oamenii, afacerile, bogăţiile noastre”, l-a descris Boassen pe fiul președintelui, în dialog cu HotNews, la scurt timp după vizită. „Cred că, alături de Trump, şi noi vom avea un viitor mai bun”, a spus acesta.

Delegația lui Trump Jr. nu a solicitat întâlniri oficiale. Iar oficialii de pe insulă nu au solicitat întâlniri cu delegația. Venise în calitate de „persoană privată”, după cum declarau autorităţile locale, sau de„turist, în timpul liber”, după cum a explicat la debarcarea din avionul inscripţionat cu numele său.

Numai că vizita fusese „regizată”, remarca un parlamentar local. Multe dintre persoanele fotografiate purtând șepci MAGA, alături de Donald Trump Jr., erau oameni fără adăpost sau social vulnerabili, invitați să participe în schimbul unei mese gratuite.

Lui Donald Trump Jr. i-au urmat pe insulă mai mulţi influenceri americani, despre care presa scria că au împărţit bancnote de 100 de dolari şi, din nou, şepci cu MAGA. O publicaţie locală a scris despre părinţi furioşi, care le-au confiscat copiilor bancnotele de 100 de dolari, spunând că nu tolerează un „act transfrontalier”.

3. „Statul 51”. Competiţia pentru bunăvoinţa lui Donald Trump

Pe lângă retorica lui Donald Trump și pe lângă exercițiile de imagine ale fiului său, dorința exprimată de președinte a devenit chiar literă de lege. Iar ajutorul a venit de la politiceni care și-au construit profilul politic în proximitatea și din loialitate față de Donald Trump.

În 12 ianuarie 2026, republicanul Randy Fine din Florida a introdus în Camera Reprezentanților din SUA un proiect de lege numit „Greenland Annexation and Statehood Act”, care ar autoriza președintele să facă „orice paşi consideră necesari” pentru anexarea Groenlandei ca „Statul 51”. Nu era primul demers de acest tip.

În 13 ianuarie 2025, reprezentantul republican Andy Ogles a introdus în Camera Reprezentanților din SUA proiectul de lege „Make Greenland Great Again”, care ar fi autorizat președintele să înceapă negocieri cu Danemarca pentru achiziționarea Groenlandei. Numai că proiectul a rămas în sertarele Congresului. Andy Ogles este congresmanul care a propus un amendament constituțional pentru a-i permite lui Donald Trump să aibă un al treilea mandat. „Daţi-i preşedintelui Trump al treilea mandat”, a fost mesajul lui, la doar trei zile după ce Trump îl începuse pe al doilea.

O lună mai târziu, un alt reprezentant republican, Buddy Carter, a introdus un proiect mai spectaculos, care ar fi permis atât achiziționarea Groenlandei, cât și schimbarea numelui în „Red, White, and Blueland”. Proiectul e tot la sertar astăzi, numai că arată cum unii dintre congresmeni încercau să-i intre în graţii preşedintelui Trump încă de la începutul mandatului. Buddy Carter e acelaşi care, în iunie, a trimis o scrisoare Comitetului Nobel norvegian în care îl nominaliza pe președintele Donald J. Trump pentru Premiul Nobel pentru Pace, în semn de recunoaștere a „rolului său istoric în procesul de pace” din Orientul Mijlociu.

Singura opoziţie, la nivel legislativ, a venit de la două senatoare americane, care în 13 ianuarie 2026 au introdus un proiect de lege menit să îl împiedice pe președintele Donald Trump să preia teritorii NATO, inclusiv insula daneză autonomă Groenlanda. Dacă va fi votat, actul ar putea interzice Departamentului Apărării și Departamentului de Stat să folosească fonduri pentru a „bloca, ocupa, anexa sau a exercita în orice alt mod control” asupra teritoriului unui alt stat membru NATO.

4. Influenţarea alegerilor electorale de către SUA?

În Groenlanda, astfel de proiecte de lege au fost percepute nu doar ca un exercițiu legislativ, ci şi ca un semnal politic: ideea achiziționării Groenlandei era formulată oficial, în Congresul SUA.

În rândul populaţiei, ecourile propunerilor venite de peste ocean au avut un efect invers: mai degrabă i-au îndepărtat pe inuiţi de americani. Doar un procent foarte mic, în jur de 6%, susţinea ideea preluării insulei de că SUA, în timp ce aproximativ 85% se opuneau categoric, potrivit unui sondaj publicat la finalul lunii ianuarie.

Astfel, la începutul lunii februarie 2025, când premierul în exerciţiu al Groenlandei, Mute B. Egede, a convocat alegeri anticipate, tema principală din dezbaterile electorale a fost independenţa faţă de Copenhaga. Retorica SUA a fost un subiect secundar pentru alegătorii inuiţi. 85% dintre groenlandezi acordă prioritate asistenței sociale, educației și sănătății, arată acelaşi sondaj.

Deşi n-au făcut din SUA o temă de campanie, în aceeaşi zi cu convocarea alegerilor parlamentarii inuiţi au trecut însă în regim de urgenţă un proiect de lege care interzicea miliardarilor anonimi și străini să doneze bani pentru activități politice în Groenlanda. Iniţiativa a căpătat sens atunci când consulatul SUA din Nuuk i-a contactat pe toţi liderii partidelor de pe insulă pentru a le afla opiniile despre oferta americană, după cum a relatat publicaţia daneză Politiken.

Astfel, pe 11 martie 2025, la alegerile care au înregistrat cea mai mare prezenţă din ultimele decenii, de 70%, a câştigat partidul Demokratatik, a cărui campanie s-a bazat pe teme locale, precumcotele de pescuit, serviciile sociale şi educaţia. După alegeri, însă, patru dintre cele cinci partide reprezentate în parlament au convenit să formeze un guvern de coaliție, care să acopere 23 din cele 31 de locuri ale Inatsisartut (parlamentul groenlandez). Scopul era să arate solidaritate în faţa presiunilor externe. De altfel, în acordul de coaliţie scrie clar: „Groenlanda ne aparţine. Noi ne decidem singuri viitorul”.

5. Prima vizită oficială a unui vicepreşedinte SUA în Groenlanda

Documentul a fost anunţat cu doar câteva ore înainte de vizita pe insulă a vicepreşedintelui SUA, JD Vance. A fost prima vizită în Groenlanda a unui vicepreşedinte american în funcţie. Din delegaţie au mai făcut parte Usha Vance, soția vicepreședintelui, consilierul pentru securitate națională Mike Waltz și secretarul pentru Energie, Chris Wright. Aceştia au vizitat Baza Spațială Pituffik, un important punct militar al SUA în nordul Groenlandei, unde Vance a susținut că Statele Unite pot oferi securitate mai bună și a acuzat Danemarca că nu a dedicat resurse suficiente pentru apărarea teritoriului.

Staff-ul lui planificase însă mai multe activităţi, inclusiv ca Usha Vance să participe la un eveniment local cu curse de câini. Delegația a mers însă doar la Pituffik, după critici venite din partea autorităților daneze și groenlandeze. „Inacceptabil”, a spus prim-ministra Danemarcei, Mette Fredericksen. „Pe fondul dispreţului tot mai mare faţă de vizită”, scria publicaţia locală Sermitsiaq. O afacere locală din Nuuk a refuzat vizita spunând că „nu poate accepta agenda de bază și nu dorește să fie implicată în publicitatea care va urma cu siguranță”. 

Pe 15 martie, fostul premier Mute B. Egede şi recent alesul Jens-Frederik Nielsen s-au aflat în fruntea unei mulţimi formate din sute de inuiţi adunaţi în capitala Nuuk. Au agitat steagul Groenlandei și au avut pancarte cu mesaje precum „Respectați suveranitatea Groenlandei”, „Nu suntem de vânzare” și „Make America Go Away” – un joc de cuvinte după sloganul de campanie al lui Trump, „Make America Great Again”. Aceştia au mers în faţa consulatului SUA din Nuuk cu o pancartă pe care scria „Yankeilor, plecaţi acasă!”. Proteste au avut loc și în alte orașe de pe insulă.

6. Ce au făcut NATO şi aliaţii?

În paralel cu evenimentele de pe insulă, în 13 martie 2025, la două zile după alegerile din Groenlanda, Donald Trump a fost întrebat de reporteri, în Biroul Oval de la Casa Albă, despre perspectiva anexării insulei. „Cred că se va întâmpla”, a răspuns președintele SUA. Lângă el se afla secretarul general al NATO, Mark Rutte, căruia Trump i s-a adresat apoi direct: „Ştii, Mark, avem nevoie de asta pentru securitatea internațională, nu doar pentru securitate, ci pentru securitatea internațională”. „Nu e pentru mine această discuție. Nu vreau să implic NATO în asta”, a răspuns Rutte. 

Momentul de la Casa Albă şi vizita lui JD Vance pe insulă au stârnito reacţie generală în Groenlanda. Fostul premier Mute B. Egede a spus clar: „E de ajuns!”. Iar actualul premier, Jens-Frederik Nielsen, a transmis că declaraţiile sunt „neadecvate”.

În lunile care au urmat, Mark Rutte s-a ţinut de cuvânt: NATO nu a activat vreun mecanism formal de consultare de tip art. 4 pentru Groenlanda, nu a condamnat explicit retorica de anexare, nu a tratat public ipoteza unui conflict intern între aliați. Prima declaraţie publică a venit abia în ianuarie 2026, când Rutte a spus explicit că alianţa discută „următorii paşi” pentru a se asigura că zona arctică rămâne sigură.

Care e viziunea la vârful alianţei? Rutte susţinea, în februarie 2025,într-o conferinţă de presă, că discuția despre Groenlanda trebuie văzută ca parte din problema geopolitică a „High North” (Finlanda, Suedia, Norvegia, Islanda, Groenlanda/Danemarca, Canada, SUA).

De ce SUA e deja în Groenlanda

Argumentul lui Trump – „securitatea internaţională” – nu era acceptat nici de liderii de pe insulă, nici de cei europeni. SUA este deja prezentă pe insulă, la Baza Spațială Pituffik, cu o instalație a Forțelor Spațiale americane, prezente acolo din anul 1943.

În plus, un acord de apărare din 1951 dintre SUA și Danemarca permite americanilor să continue să utilizeze baza, care găzduieșteo forţă militară importantă. Este vorba despre Escadrila 12 de Avertizare Spațială, o echipă care operează sisteme americane de avertizare timpurie pentru rachete balistice, precum și de o echipă care se ocupă de o parte din rețeaua globală de sateliți a SUA. Baza are şi un aerodrom activ și cel mai nordic port de apă adâncă, ceea ce o face un centru util de infrastructură. În timpul Războiului Rece, SUA au staționat până la 10.000 de militari în regiune. Acum, mai sunt vreo 200. Efectivele pot creşte, însă, din nou, oricând, după consultări cu Danemarca şi Groenlanda, susţine Per Stig Møller, fostul ministru de Extene danez, care a negociat, în 2024, ultimul tratat în acest sens între Groenlanda şi SUA.

Operaţiunile NATO

În ianuarie 2025, NATO lansase Baltic Sentry, o operaţiune de monitorizare la Marea Baltică după sabotajele cablurilor submarine din nordul Europei. În septembrie 2025, alianţa iniţia Eastern Sentry, după incursiunea unor drone ruseşti în Polonia. Cele două operaţiuni erau, însă, şi exerciţii pentru un model pe care NATO putea să-l folosească în zona arctică şi care presupune coordonare multinaţională, integrare de noi tehnologii şi răspuns rapid la ameninţări. Aşa că, la începutul acestui an, când ambasadorii NATO s-au reunit la Bruxelles, a fost propusă operaţiunea „Arctic Sentry”. Miza oficială: garantarea securităţii în zona arctică.

Nu erau singurele exerciţii militare de pe insulă. În vara anului trecut, Danemarca lansase Operaţiunea „Arctic Endurance” – o inițiativă de exerciții și desfășurări militare în și în jurul Groenlandei. Aliați din Germania, Franța, Suedia și Norvegia participaseră la operații complexe de testare a capabilităților în condiții arctice extreme. Au mai fost exerciţii militare, cu aceleaşi state, 500 de militari, sub egida NATO, dar fără SUA. La Arctic Light 2025 a avut loc cel mai mare exercițiu militar din istoria modernă a Groenlandei, iar militarii americani nu au fost invitaţi.

În 12-14 ianuarie 2025, operațiunea „Arctic Endurance” s-a transformat într-un exercițiu în desfășurare permanentă. Trupe din nouă țări NATO – Canada, Franța, Germania, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Finlanda, Suedia, Belgia – au fost trimise în Groenlanda. Armata daneză și-a anunțat intenția unei „prezențe militare rotative mai permanente”. Costul: 6 miliarde de euro pentru noi nave, spărgătoare de gheaţă, sisteme radar, drone. Mesajul: „vom fi aici”. Mai multe state europene din NATO au început deja să trimită contingente mici în Groenlanda, în misiuni de recunoaștere.

Cât au investit aliaţii Groenlandei

Alocările financiare pentru Groenlanda au accelerat pe tot parcursul anului 2025. Regatul oricum aloca aproximativ 5-600 de milioane de euro anual insulei, dar aceştia reprezentau tradiţionala sumă pentru cheltuieli curente – jumătate din bugetul insulei şi unul dintre motivele pentru care mişcarea de independenţă de pe insulă întârzie, în ciuda retoricii, să aibă iniţiative mai articulate.

În ianuarie 2025: prima investiţie pentru capabilităţi militare: 34,7 milioane de euro. În octombrie 2025, încă o investiţie masivă de 3,6 miliarde de euro.

Apoi, banii de la Uniunea Europeană: Comisia Europeană a propus în septembrie un sprijin financiar pentru Groenlanda de peste 530 de milioane de euro în următorul buget multianual al UE (2028–2034). Uniunea Europeană este deja al doilea cel mai mare contributor la bugetul public al Groenlandei. Bruxelles-ul transferă 49 de milioane de euro anual: 32 din bugetul multianual şi 17 din acordul de pescuit dintre UE şi Groenlanda. Acum, practic, pachetul din prezent de 32 de milioane de euro ar urma să crească la 76 de milioane de euro începând cu 2028.

7. Când serviciile secrete intră pe fir

La finalul lunii martie 2025, un raport al Serviciului Naţional de Informaţii (DNI) al SUA cu privire la ameninţările la securitatea naţională se referea la Groenlanda în două capitole diferite – Rusia şi China. Și de fiecare dată ca piesă strategică în ecuația zonei arctice. Serviciul Naţional de Informaţii al SUA este condus de Tulsi Gabbard, fostă democrată, devenită susţinătoare a lui Donald Trump, invitată frecvent în emisiunea lui Tucker Carlson şi colaboratoare a Fox News. În calitate de director DNI, Gabbard e responsabilă cu coordonarea celor 18 agenţii americane de informaţii (inclusiv CIA, NSA, FBI).

Raportul DNI spune că Beijingul a crescut angajarea în regiune prin proiecte de minerit, dezvoltare de infrastructură şi proiecte ştiinţifice şi că vrea să folosească accesul drept un cap de pod pentru obiective mai largi ale Chinei în zona arctică.

De fapt, încă din 2018, China „îşi flexa muşchii”, potrivit BBC, afirmând că se consideră o putere „aproape artică”, deşi se află la aproape 3.000 de kilometri de cercul arctic. Iar în 2022, cu doar câteva zile înainte de invadarea Ucrainei, Vladimir Putin se întâlnea la Beijing cu Xi Jinping pentru a discuta despre un potenţial „drum polar al mătăsii”.

În privința Rusiei, servicile secrete americane arătau, în acelaşi document, că Moscova e interesată de insula arctică pentru proximitatea faţă de rutele navale strategice, inclusiv pentru submarine nucleare, dar şi pentru că Groenlanda găzduieşte o bază militară-cheie a SUA.

Presa daneză: SUA a trimis spioni

La o lună după publicarea documentului, o investigaţie a The Wall Street Journal arăta că Serviciul Naţional de Informaţii a emis un mesaj clasificat pentru „accelerarea colectării de informaţii” către şefii principalelor agenţii, inclusiv CIA, DIA (Defense Intelligence Agency) şi NSA. Sarcina era să investigheze mişcarea de independenţă din Groenlanda, atitudinea faţă de extracţia resurselor pe insulă şi, în special, să identifice persoane care susţin obiectivele SUA de preluare a insulei. Potrivit instrucţiunilor, agenţiile pot folosi sateliţi de supraveghere, interceptări de comunicaţii şi resurse umane de informaţii, adică spioni. „Nu-ţi poţi spiona aliaţii”, a reacţionat premierul danez Mette Frederiksen.

Ulterior, o altă investigaţie a radiodifuzorului public din Danemarca descoperea cel puțin trei bărbați americani având legături cu președintele Donald Trump, care ar fi încercat să se infiltreze în societatea din Groenlanda, cu scopul de a influența opinia publică și politica locală.

8. Afaceri şi „soft power”

O analiză realizată de The Guardian arată că moguli din tehnologie care au investit în companii miniere active în Groenlanda, directori din industria combustibililor și magnați ai criptomonedelor, fiecare cu propriile planuri pentru Groenlanda, au donat împreună cel puțin 243 de milioane de dolari campaniei prezidențiale a lui Trump din 2024.

Un exemplu este compania minieră Critical Metals Corp, companie cotată la bursă. Ea controlează, din septembrie 2025, compania groenlandeză Tanbreez Mining Greenland, care deţine licenţa de exploatare pentru unul dintre cele mai mari zăcăminte de metale rare din lume, numit Tanbreez. Odată deschisă, mina ar produce 85.000 tone/an de metale rare, schimbând complet echilibrul geopolitic.

În iunie 2025, banca federală americană Export-Import Bank of SUA a împrumutat Critical Metals Corp cu 120 de milioane de dolari. Apoi, Critical Metals Corp a aplicat pentru un grant guvernamental de 50 de milioane de dolari. Banii sunt pentru a construi o unitate de procesare a metalelor rare în SUA. La nivel global, procesarea este controlată în prezent de China. În octombrie 2025, administraţia Trump a discutat despre transformarea grantului în acţiuni, ceea ce ar permite statului să devină co-proprietar al Critical Metals Corp, deţinând 8% din acţiuni, care ar garanta influenţa asupra deciziilor. Presa a remarcat însă şi un conflict de interese: Critical Metals Corp este finanţată şi de Howard Lutnick, care este secretarul de stat pentru Comerţ al SUA, adică omul din umbră al politicii tarifare a lui Donald Trump.

Același model a fost aplicat și pentru alte companii care exploatează resurse critice – împrumuturi și investiții federale depășind 10 miliarde de dolari în șase luni.

Laboratorul Groenlanda: „oraşele libertăţii”

În plus, în timp ce Trump vorbea despre securitate arctică și geopolitică, pe lângă afacerile miniere, în culisele administrației era deja lansat încă un front economic. De data aceasta, însă, şi ideologic. În aprilie 2025, Reuters a dezvăluit planul unui grup de investitori din Silicon Valley care promovau ideea unui „oraş al libertăţii” în Groenlanda. Printre ei, co-fondatorul PayPal, Ken Howery, desemnat ambasador al SUA în Danemarca, investitorii Peter Thiel şi Marc Andreessen şi co-fondatorul Praxis, Dryden Brown. Nu era vorba de o simplă dezvoltare urbană, ci de ceea ce teoreticienii libertarieni numeau „charter city” sau „network state”, adică o zonă fără prea mult control al corporaţiilor şi cu taxare minimă, unde să poată fi construite hub-uri de inteligenţă artificială, vehicule autonome, facilităţi de lansare spaţială, micro-reactoare nucleare.

Un astfel de plan nu poate fi pus în aplicare în acest moment pentru că în Groenlanda nu există proprietate privată asupra terenurilor. Toate sunt deţinute public şi administrate în comun. Iar în 2025 legislaţia a devenit şi mai restrictivă: numai cetăţenii danezi sau cei care au locuit în Groenlanda cel puţin doi ani pot cumpăra proprietăţi.

Dacă „oraşele libertăţii” se adresau americanilor, locuitorilor de pe insulă le era destinat alt mesaj: inuiții din Groenlanda și inuiții din Alaska au același patrimoniu genetic și cultural, deci de ce nu ar putea fi reuniți sub același steag politic? Pentru a răspândi astfel de mesaje pe insula arctică, dar şi în SUA, au fost plătiţi influenceri,muzicieni sau sportivi.

De la New York la Nuuk York

În iunie 2025, United Airlines au început să opereze, pentru prima dată din 2007, o rută directă de la aeroportul JFK din New York în capitala Groenlandei, Nuuk. Avioanele decolează de două ori pe săptămână. În 2023, americanii reprezentau doar 4% din totalul vizitatorilor Groenlandei, potrivit Arctic Today.

Nu e singura iniţiativă de acest fel pe care o au americanii pe insulă. În contextul rutei aeriene United, compania HX Expeditions a lansat un program-vitrină de croaziere în Groenlanda, cu zboruri incluse dus-întors din New York spre Nuuk. Vizibilitatea firmelor americane în porturile groenlandeze mai e asigurată şi decroazierele Lindblad Expeditions, pentru care Nuuk este o destinaţie specială anul acesta. Costă 90.000 de dolari pentru o croazieră de trei săptămâni.

Avanpostul „soft power” a fost însă Consulatul SUA din Nuuk. Pe parcursul anului trecut, Consulatul a organizat evenimente locale, a anunţat stagii de practică pentru studenţii danezi, inuiţi şi internaţionali. De altfel, în programul de burse Fulbright Arctic Initiative IV au fost incluse schimburi de experienţă între studenţi sau întâlniri ale acestora pe insulă.

Tot în 2025, universități, think tank-uri sau fundații americane s-au implicat în evenimente locale pe teme ştiinţifice, de climă, topirea ghețarilor și adaptare arctică, adesea în parteneriat cu autorități groenlandeze. Mesajul a fost constant: SUA e şi „partener științific” al Groenlandei, nu doar un actor strategic.

Iar la începutul lui 2026 Consulatul lui Nuuk a plusat: a publicat pe mai multe site-uri de joburi și pe pagina Ambasadei SUA din Danemarca, un anunţ prin care cheamă voluntari locali care să producă materiale pentru canalele online ale consulatului. „Pentru a comunica prioritățile de politică externă ale SUA către publicul groenlandez”, se arată în anunț.

Diplomaţia SUA în era Trump

În paralel cu aceste acţiuni, Donald Trump nu uită nici de canalele diplomatice clasice. În septembrie 2025, Ken Howery devine ambasador al SUA în Danemarca. Howery e co-fondator PayPal și co-fondator Founders Fund – o firmă de investiții care finanțează proiecte în Groenlanda. E un cunoscut personal al lui Trump.

În paralel, SUA reactivează canalele diplomatice existente: Comitetul Mixt SUA-Groenlanda, o organisme formală existentă de 20 de ani, se reunește în decembrie 2025 la Nuuk, cu Howery prezent personal. Pe 8 decembrie 2025, Comitetul a emis o declarație pledând pentru „respect reciproc” și o „relație de perspectivă”.

Trei zile mai târziu, Donald Trump l-a numit pe Jeff Landry emisar special cu mandat public de a „face Groenlanda parte a SUA”. Laundry este guvernatorul statului Louisiana şi un apropiat al lui Trump. Prin Howery și Landry, SUA vorbește direct cu Groenlanda, nu prin Danemarca.

Pe 14 ianuarie 2026, vicepreşedintele JD Vance și secretarul de stat Marco Rubio îi primesc la Casa Albă pe Lars Løkke Rasmussen (ministrul danez de externe) și pe Vivian Motzfeldt (ministrul groenlandez de externe). În timpul întâlnirii, Trump trimite mesaje pe reţelele sociale. După întâlnire, Rasmussen spune, într-o conferinţă de presă, că nu a putut să schimbe punctul american de vedere şi că au existat „dezacorduri fundamentale”.

9. Ultimul argument: bani pentru inuiţi

La începutul acestui an, administraţia Trump a mai luat în calcul o strategie. La Casa Albă s-a discutat o nouă strategie pentru a-i convinge pe cei aproximativ 57.000 de groenlandezi să voteze pentru secesiunea de Danemarca și pentru alăturarea la SUA: plăți directe în numerar de la 10.000 la 100.000 de dolari per persoană. Începând din 2009, Groenlanda își poate declara independența față de Regatul Danemarcei după un referendum pe insulă. Nu ideea plăţilor în bani era nouă, ci seriozitatea cu care era discutată acum, precum şi sumele mari. Chiar dacă opţiunile militare erau însă păstrate pe masă, adică „fie modul plăcut, fie modul mai dificil”, după cum declara Donald Trump.

Banii ar putea fi folosiţi pentru a-i convinge pe groenlandezi să voteze pentru intedependenţă sau pentru a accepta un „Compact of Free Association”, un model juridic prin care SUA menţine controlul asupra unor teritorii fără a declara formal anexarea, arată Reuters. Practic, asta ar presupune că SUA preiau responsabilitatea pentru apărare şi securitate, obţinând acces militar exclusiv şi neconstabil la teritoriu. Statele Unite au în vigoare trei astfel de acorduri cu state insulare din Pacific: Micronezia, Insulele Marshall și Palau. Pentru a semna COFA, Groenlanda trebuie însă să fie independentă.

10. Taxe vamale pentru țările care iau partea Groenlandei 

Pe 17 ianuarie 2026, Trump a anunțat taxe vamale de 10% pentru opt țări NATO: Danemarca, Norvegia, Suedia, Finlanda, Franța, Germania, Marea Britanie, Olanda. Alegerea acestor țări nu era aleatorie.​ În martie 2025, acestea participaseră la opeaţiunea militară „Arctic Endurance”, iar în septembrie, la „Arctic Light 2025”, cel mai mare exercițiu militar din istoria modernă a Groenlandei, cu 500 de militari, unde SUA nu a fost invitată. Totodată, acestea sunt primele ţări care au trimis trupe în Groenlanda. De altfel, Trump a explicat că taxele vamale sunt un răspuns la „mişcarea de trupe în Groenlanda”. Dacă nu vor ajunge la un acord, de la 1 iunie, taxele ar putea creşte de la 10 la 25%.