Sunt vremuri tulburi in Europa. Franta a fost paralizata sambata de marsuri si ciocniri intre protestatari si fortele de ordine, mobilizate masiv atat in Paris cat si marile orase.

În cel de-al patrulea episod al revoltei “vestelor galbene”, zeci de mii de oameni au iesit din nou pe strazi ca sa ceara demisia presedintelui Macron, ales democratic în urma cu doar 18 luni.

Pe de alta parte exista temeri ca nu cumva “febra franceza” sa devina contagioasa. De altfel, tot sâmbata au avut loc proteste si în Belgia sau Olanda. „Macron, demisia!”, au scandat protestatarii pe Champs-Elysee!

Înca de la prima ora, în centrul Parisului, s-a derulat un joc de-a soarecele si pisica: câteva sute de veste galbene navaleau ori se furisau din strazi adiacente pe câte un mare bulevard. Imediat erau încercuite de fortele de ordine. Curând, înclestarea se repeta în alta zona.

Periodic, politia a apelat la gaze lacrimogene pentru a dispersa câte un grup compact iar protestatarii au ripostat cu diverse proiectile.

Exploziile unor petarde erau urmate de miscari haotice. O data cu orele amiezii, atmosfera a devenit tot mai tensionata si au aparut primele focuri puse intentionat.

Dispozitivul de securitate mobilizat sâmbata a fost unul exceptional. Pentru prima oara dupa zeci de ani, pe cel mai frumos si faimos bulevard al lumii, Champs-Elysee, au aparut blindate ale jandarmeriei. Înca de dimineata, au fost arestate sute de persoane asupra carora politistii au gasit prastii si ciocane.

Turnul Eiffel, dar si numeroase muzee, între care Luvru, au ramas închise si au fost pazite în mod special.

Protestatarii au încercat de mai multe ori sa blocheze o autostrada, aflata la periferia capitalei.

Baricadele de pe strazi, masinile incendiate si confruntarile cu fortele de ordine amintesc izbitor de evenimentele din mai 1968, semn ca furia populara a atins din nou un punct de fierbere. Dincolo de similitudini, exista si diferente.

Christine Ockrent, jurnalist fracez: ”Una dintre diferente este rostogolirea miscarii pe retelele de socializare. Apoi, miscarea este amorfa, nu are lideri, cei care au încercat sa-si asume acest rol au primit imediat amenintari de la ceilalti. Este primejdios. Alta diferenta ţine de faptul ca sindicatele si partidele politice nu sunt implicate, cel putin nu pe fata.”

Miscarea vestelor galbene a început ca o forma de protest dupa ce s-a anuntat o scumpire a carburantilor. Intentia guvernului era sa descurajeze traficul auto si sa reduca emisiile de gaze cu efect de sera. Oamenii se plâng însa ca aceasta majorare va antrena si alte cresteri de preturi si, automat scaderea puterii de cumparare.

Asa ca vestele galbene îi reproseaza presedintelui Macron ca promoveaza ecologia pe spinarea celor saraci. Si au cerut subventii pentru achizitionarea de masini hibrid si extinderea retelei feroviare pentru ca marfurile sa fie transportate doar cu trenul.

Pe de alta parte, lista revendicarilor s-a tot marit si acum include masuri precum cresterea salariului minim ori scaderea vârstei de pensionare.

Dincolo de exasperarea întemeiata a multor categorii sociale, ramâne problema infiltrarii în rândul vestelor galbene a unor vandali, anarhisti si provocatori. Pe retelele de socializare au circulat intens apeluri la violenţe fizice, iar mai multi politicieni ai puterii au primit amenintari cu moartea.

Pe de alta parte, violentele socante din ultima luna au provocat pierderi de miliarde comerciantilor si celor din turism.