Principiile care fundamentează „civilizația occidentală”, după cum o numește administrația Trump, sunt diferite pe cele două maluri ale Atlanticului, scrie g4media.ro.

Au existat în ultimele săptămâni două ocazii în care am auzit foști demnitari din administrația Biden formulând o pledoarie surpinzătoare la adresa Europei: America trece printr-o perioadă dificilă și acum v-a venit rândul vouă să apărați democrația.

Cu siguranță nu e greșit, deși există aici și o oarecare ironie, văzând americani care vor ajutor din afară în loc să-și coordoneze rezistența din interior – în definitiv Partidul Democrat nu e nici mort, nici scos în afara legii. Însă Europei s-ar putea să-i fie dificil să sară în ajutor, din moment ce ea însăși e ținta asaltului lui Donald Trump asupra democrației liberale, după cum o arată recentele alegeri din România și Polonia.

Cu trei săptămâni înainte de Consiliul NATO din 2025 responsabilii europeni nu vorbesc decât despre chestiuni legate de teama lor obsesivă privind retragerea americanilor de pe continent. Va retrage Trump trupele americane din Europa? Câte? Când? Din care țări? Va satisface promisiunea statelor membre de a cheltui pe apărare 5% din PIB – spre evidentul beneficiu al industriei americane de armament – acest hegemon impredictibil? Va supraviețui alianța transatlantică?

Dat fiind și războiul Rusiei contra Ucrainei din fundal, aceste întrebări se justifică. Însă toate ratează ideea cu adevărat importantă. Cea mai mare amenințare pe care o reprezintă președintele american pentru Europa nu e retragerea trupelor și nici a armamentului – e schimbarea de regim. Trump nu va părăsi NATO; „moartea prin o mie de tăieturi” e un deznodământ mai plauzibil, conform unui fost diplomat american.

Ce fac președintele și camarila lui democrației americane – subminarea instituțiilor, normalizarea corupției, inculcarea fricii în elita intelectuală, vânarea imigranților, intimidarea judecătorilor, insultarea unor conducători străini în Biroul Oval – e de departe mai periculos. Specialista italiană în politologie Nathalie Tocci pune problema astfel: „Adevăratul șoc al lui Trump nu e abandonul, e trădarea”.

Alianța transatlantică ar trebui teoretic să se bazeze pe valori comune. Dacă Washingtonul redefinește respectivele valori și le întoarce împotriva aliaților săi, atunci aceștia se vor simți inevitabil trădați. Acesta e lucrul care s-a întâmplat în februarie când vicepreședintele JD Vance a acuzat Europa că „bate în retragere de la cele mai fundamentale valori ale ei”, inclusiv libertatea de exprimare, și i-a dăscălit pe liderii ei cu privire la „pericolul din interior”.

Este același lucru care s-a întâmplat și săptămâna trecută când Biroul pentru Democrație din cadrul Departamentului de Stat condus de Marco Rubio a publicat un text intitulat „The Need for Civilizational Allies in Europe” [„Nevoia de aliați de civilizație în Europa”]. „Regresul democratic al Europei […] afectează tot mai mult securitatea americană”, avertizează acesta. „Trebuie să conservăm bunurile culturii noastre comune pe ambele maluri ale Atlanticului, asigurându-ne că civilizația occidentală rămâne o sursă de virtute, libertate și dezvoltare umană.”

Principiile care fundamentează civilizația occidentală au dobândit brusc înțelesuri diferite pe cele două maluri ale Atlanticului. Lucrul pe care Rubio îl numește „tiranie disimulată” e considerat pură „democrație” de guvernul german [e vorba de eticheta de „extremism” (primul pas spre o potențială desființare) aplicată de serviciul secret german partidului AfD, acum suspendată în urma unei acțiuni în justiție – n.trad.]. Acolo unde Vance observă o „amenințare din interior”, mulți conducători europeni văd o amenințarea dinspre SUA. Iar într-o „alianță bazată pe valori” această situație constituie o problemă.

Istoricii pot sublinia că europenii și americanii au mai avut și cu alte ocazii neînțelegeri referitoare la valori. Ce e diferit de data aceasta e nu numai măsura în care caută administrația Trump să transforme sistemul politic american, ci și faptul că echipa lui, în frunte cu Vance, vrea ca și Europa să le calce pe urme.

Ofensiva a fost lansată într-un moment în care multe guverne europene se simt vulnerabile din cauza ascensiunii partidelor de extrema dreaptă. Această tendință reprezintă în viziunea lor o „amenințare din interior”, în vreme ce pentru echipa Trump reprezintă un instrument formidabil pentru a promova programul MAGA și în Europa. „Liderul acestei mișcări e acum la Casa Albă”, se lamenta un responsabil spaniol. „Pentru noi e un lucru de natură a schimba jocul.”

Guvernul de centru-dreapta al Poloniei a privit cu stupefacție interesul mare al Washingtonului pentru alegerile din țară. Trump l-a primit pe candidatul naționalist Karol Nawrocki în Biroul Oval cu două săptămâni înainte de runda finală din mai. Apoi, cu doar cinci zile înainte de turul doi și cu sondajele prezicând un scor foarte strâns, Kristi Noem, secretara securității interne a SUA, a participat la un eveniment electoral în sprijinul lui Nawrocki, care a și câștigat la limită alegerile de duminică.

Dar succesul nu e garantat. Candidatul susținut de Trump a pierdut în mai alegerile din România. Iar unii politicieni de extrema dreaptă din Europa nu se simt în largul lor când sunt asociați cu un președinte american nepopular.

Pe democrații europeni asediați îi așteaptă o muncă anevoioasă. America are probleme, dar mai înainte să o poată ajuta ei trebuie să-și facă ordine în propria casă.