Ierusalimul este orasul lui Dumnezeu, un loc sacru pentru crestini, pentru evreii si pentru musulmani. Teoretic este orasul pacii. Practic, e locul in care a curs cel mai mult sange in istorie in batalii inchinate, culmea... lui Dumnezeu. Tensiuni sunt si acum. Ramane insa un loc fascinant, care atrage in fiecare zi mii de pelerini si curiosi din toata lumea.

Ierusalim. Orasul Sfant. Cetatea pacii. Locul unde isi au originea principalele trei religii din lume, care inseamna credinta a mai bine de jumatate din populatia de pe tot pamantul.

Pentru crestini este locul in care Iisus Hristos si-a dat viata si a inviat, pentru evrei este locul in care Dumnezeu s-a coborat in templul sfant, iar pentru musulmani este taramul din care profetul Mohamed s-a ridicat la cer.

Milioane de oameni ajung in fiecare an aici in cautarea lui Dumnezeu. Evreii se roaga la Zidul Plangerii, o frantura ramasa din cel de-al doilea templu. Deasupra zidului, musulmanii se inchina in Domul Stancii si la doar o aruncatura de bat, mormantul lui Iisus este luat cu asalt de crestini. Pe un spatiu de doar cateva sute de metri patrati, sub diverse forme si ritualuri, toti se roaga la acelasi Dumnezeu, fiecare cu credinta insa ca doar al lui este cel adevarat.

In istorie, Ierusalim a fost trofeul mult ravnit de cele mai mari imperii si multe valuri de sange s-au varsat pentru acest loc. Si acum Ierusalimul este un butoi cu pulbere. Orasul este revendicat de doua state. De evrei si de palestinieni si nu de putine ori tensiunile se lasa cu morti. Tocmai de aceea, la fiecare colt de strada stau soldati cu glontul pe teava.

Pentru pelerini si turisti acest loc poate fi in egala masura fascinat si tulburator si nu ai cum sa intelegi farmecul si povestea Ieusalimului daca nu te gandesti la nevoia profunda a omului de spiritualitate, la speranta intr-o viata de dincolo, care aici a capatat sens si forma. Acesta este locul in care Iisus Hristos a ales sa implineasca proorociile din Vechiul Testament si sa duca la bun sfarsit misiunea pentru care a venit: sa-l impace pe om cu Dumnezeu prin jerfa suprema. A ajuns aici cu o saptamana inainte de Pastele iudaic.

Alex Dima: “Satul Betfaghe. De aici incepe intrarea in Ierusalim. Iisus venea din Betania, care este acolo in zare. Aici in Ierusalim, spune evanghelistul Matei, Iisus si-a trimis doi ucenici si le-a spus: ‘Mergeti in satul care este in fata, veti gasi o asina si manzul ei. Dezlegati-le si aduceti-le la mine.’ A incalecat de aici si a pornit catre Ierusalim.”

Pe acest loc grecii au ridicat o biserica. Aici l-am intalnit pe Parintele Ioan, calugar in Asezamantul romanesc de la Ierusalim.

Ioan Meiu, preot: “Conform traditiei, Iisus s-a ajutat de aceasta piatra ca sa urce pe magar - deci asta este piatra... Si de aici incepe intrarea lui ca Rege in Cetatea Ierusalimului.”

Vechiul sat Betfaghe este inconjurat acum de constructiile in care stau arabi musulmani. De aproape 30 de ani Maica Sabina are grija de acest loc.

Impreuna cu parintele Ioan am pornit pe drumul strabatut acum aproape 2.000 de ani de Iisus. Nimic nu aduce cu locurile pe care ti le imaginezi atunci cand citesti in Biblie despre intrarea in Ierusalim. Un elicopter supravegheaza in permanenta aceasta zona impanzita de gunoaiele aruncate de localnici. Un loc bizar, al contradictiilor. Pe de o parte, aici pare ca nicio regula nu e repectata, iar pe de alta, traditiile si obiceiurile sunt tinute cu sfintenie. De exemplu, pentru arabi si evrei e pacat sa arunci painea. Asa ca resturile nefolosite sunt agatate de garduri.

Drumul serpuieste printre casele inghesuite, protejate de gardurile cu sarma ghimpata si ajunge in varful Muntelui Maslinilor, unde apare si primul steag evreiesc.

Aici se vede cel mai bine care sunt relatiile dintre arabi si evrei. Acolo e o casa de evrei. Iata cate camere de filmat si gratii are la geam. Casa e pazita de mai multi soldati intr-o masina care poarta urmele conflictelor.

In varful muntelui, este locul din care, dupa Inviere, Hristos s-a inaltat la cer. Din pacate, locul e ocupat de musulmani inca din perioada otomana, dar se vede ca aici a fost o biserica bizantina. Musulmanii vin rar sa se roage aici, dar fac bani din taxa pe care pelerinii crestini o platesc pentru a vedea acest loc.

Traditia spune ca, in momentul in care s-a inaltat la cer, au ramas impregnate urmele picioarelor Mantuitorului. Una a ramas aici, iar cealalata se pare ca a fost luata si dusa la Constantinopol in vechime.

La intrarea in Ierusalim, Iisus a fost intampinat ca un imparat, cu ramuri de finic, iar poporul isi aseza hainele inaintea lui. Evreii vedeau in El un eliberator de sub dominatia romanilor, un Mesia pe care il asteptau de veacuri. Evanghelia spune ca la vederea Ierusalimului, Iisus a plans pentru ca stia ce se va intampla cu acest loc. 40 de ani mai tarziu avea sa fie distrus in totalitate de romani. Iisus a intrat prin Poarta de Aur. Cea pe care o vedem astazi este ridicata mai tarziu de turci, fix in acelasi loc. Au zidit-o insa pentru ca evreii inca il asteapta pe Mesia al lor sa intre prin acelasi loc.

Aici totul s-a cladit si se invarte in jurul simbolurilor, proorociilor si interpretarilor din textele Scripturii. Intr-o incapere plina de icoane, desprinsa parca din epoca Bizantului, l-am intalnit pe patriarhul Ierusalimului, Teofil.

Patriarhul Teofil al III-lea al Ierusalimului: “Din ce motiv sunt aici toate aceste natii care vor sa revendice Ierusalimul? Si de ce isi declara exclusivitatea asupra Ierusalimului? V-ati intrebat vreodata asta? Care este scopul? Este o lupta pentru acest loc sfant, pentru credinta. Aici avem o atmosfera exclusiv religioasa. Oamenii care locuiesc aici, in special in Orientului Mijlociu sunt teocrati. (n.red.: condusi de legi religioase).”

Valea Maslinilor este un urias cimitir evreiesc. Langa Poarta de Aur au construit si musulmanii un cimitir.

Ioan Meiu, preot: “Si-au facut morminte musulmanii. De ce? Ca sa spurce intrarea lui Mesia evreiesc cand va veni. Deci, aici este o lupta inclusiv a celor morti intre cele doua neamuri. Aici sunt evreii. Acolo langa zid sunt musulmanii. Tocmai ca sa spurce intrarea.”

Patrundem in orasul agitat printre musulmanii care tocmai au iesit de la rugaciune. Poarta Leilor e unul dintre locurile prin care se intra in orasul vechi.

In cetate, de cum patrunzi, dai de forfota miilor de pelerini, crestini, evrei si musulmani. Este un amestec de cantari inchinate lui Iisus si chemarile muezinilor la rugaciunile lui Allah. Printre toti, trec in graba spre zidul plangerii, evreii ultrareligiosi, cu perciuni lungi si costumati in straiele traditionale.

Alex Dima: “Asa arata Ierusalimul si pe vremea lui Iisus. Negustori, tarabe si oameni veniti din toate colturile lumii. Iisus a intrat printre ei si s-a dus direct in Templu unde, spune Evanghelia, si a facut intrarea daramand tarabele negustorilor.”

Din templul evreilor a ramas doar un zid, de fapt o bucata dintr-o platforma uriasa pe care era ridicat templul. Ca sa patrunzi in acest loc trebuie sa iti acoperi capul cu o kipa. Cu palarii largi sau acoperiti cu talit, un fel de esarfa de rugaciune mostenita din tata in fiu, evreii se roaga in fata zidului.

Alex Dima: “Fiecare crapatura din zid este ticsita de biletele infipte de evrei in zid. De doua ori pe an aceste biletele sunt adunate in saci si ingropte intr-un cimitir pe Muntele Maslinilor. Cu toate ca zidul este foarte vechi dispune de mijloace moderne. Exista un site pe care poti sa iti trimiti rugaciunea si un angajat infige biletelul in zid. De asemena, poti sa iti angajezi un evreu ortodox care se roage pentru tine in fata zidului. Pretul difera in functie de cat de des vine aici. Preturile pornesc de la 90 de dolari si pot sa ajunga la 1800.”

Lucian Herscovici s-a nascut in Galati si din 1972 s-a mutat in Israel. Este istoric si scriitor.

Lucian Herscovici, istoric: “Evreii veneau aici sa planga pentru distrugerea Templului, cu speranta ca Templul va fi refacut. Se asteapta. Exista un pasaj care spune: eu astept venirea lui Mesia si desi nu sunt pur il astept sa vina in fiecare zi. Aici ar trebui sa vina. Cu totii il asteptam.”

Fix deasupra Zidului Plangerii este locul pe care a fost construit templul evreilor. Spatiul imens apartine acum musulmanilor. Povestea acestui loc incepe inca din vremea lui Avraam, care avut doi fii. Isac, parintele evreilor si Ismail, parintele arabilor. Muntele Moria este locul pe care Avraam a vrut sa-si sacrifice in fata lui Dumnezeu propriul fiu. Evreii spun ca ar fi vorba despre Isac. Musulmanii spun ca ar fi vroba de Ismail.

Pe acest loc, Imparatul Solomon a ridicat primul templu al evreilor. De fapt, vedeti doar jumatate din zid. Cealalta jumatate este sub pamant. Ajunge pana la 13 metri adancime.

David este arheolog si ghid la Zidul Plangerii. De-a lungul sutelor de ani, aici s-a tot construit si daramat. Constructiile de acum 2.000 de ani sunt ingropate in pamant.

David, ghid: “Daca nu ar exista cladirile, aici ar fi muntele Moria. Ierusalimul Regelui David este la sud de aici. Fiul sau, Solomon, a ridicat primul temple. Templul a fost ridicat pe munte, aici e orasul care se tot extinde. In 400-500 de ani, primul templu este distrus de babilonieni si reconstruit sapte ani mai tarziu. Inaintam inca 400-500 de ani si ajungem la romani. Irod era un nebun, un psihopat violent, dar e si unul dintre cei mai mari constructori. Nu era un tip de treaba, dar construieste cam jumatate din atractiile turistice de astazi cum ar fi Masada si Cezareea, renoveaza templul. A transformat intregul munte in curte pentru templu. Extinde templul si transforma efectiv muntele intr-o curte. Asa a aparut Zidul Plangerii.”

La constructie s-au folosit blocuri imense de piatra care au fost scoase din pesterile din apropierea acestui loc. A fost o munca titanica. Pentru a vedea cat mai bine cum arata Iersalimul acum 2.000 de ani am mers la muzeul Israelului.

Alex Dima: “Asa arata Iersalimul pe vremea lui Iisus. Cu strazile pe care a pasit, casele prin care a intrat. Este o macheta din vremea regelui Irod. Acolo este templul al doilea.”

In acest templu a intrat Iisus. Inauntru era chivotul cu cele 10 legi primite de Moise de la Dumnezeu si Sfanta Sfintelor, un loc sacru in care intra o singura data pe an marele preot. Pe aceste lespezi, descoperite de curand de arheologie este foarte posibil sa fi calcat chiar Iisus in drumul spre templu.

Odata intrat in templu, Iisus prevesteste ca nu va ramane piatra pe piatra din acest loc. In anul 70 templul este distrus. Localnicii se impotrivesc Romei, asa ca romanii intra in oras. In anul 70, Ierusalimul este ras de pe fata pamantului. Ramane in picioare doar o bucata din zidul care sustinea templul, zidul la care astazi se roaga evreii. Sapaturile din ultimii au descoperit insa o mare parte din zidul de vest ba mai mult, se banuieste ca dincolo de zid ar putea fi chiar Sfanta Sfintelor.

Pe locul templului evreiesc, romanii au ridicat un templu inchinat lui Jupiter. In anul 638, sultanul Omar cucereste Ierusalimul, iar pe muntele templului sunt ridicate moscheea Al-Aqsa si Domul Stancii, una dintre cele mai mari capodopere de arhitectura islamica, un simbol al Iersalimului. Ca importanta, pentru musulmani, acesta este al treilea loc, dupa Mecca si Medina. Musulmanii sustin ca de aici profetul Muhammad s-a inaltat la cer, iar de zidul la care se roaga acum evreii si-a legat calul inaripat.

Lucian Herscovici, istoric: “Este interzis pentru evrei sa urce pe Muntele Templului, deoarece oamenii sunt impuri. Purificarea traditiei biblice si interpretarilor talmudice si rabinice va avea loc odata cu gasirea unei vaci complet rosii, fara niciun punct diferit. Acesta vaca rosie va fi arsa. Cu cenusa respectiva va face ceva impreuna cu apa si cei care se vor atinge de aceasta apa vor fi purificati.”