Rusia s-a aliat cu China și Iran pentru a cuceri, cu o eficiență nemiloasă, întreaga Africă. Între timp, Occidentul este concentrat pe alte probleme, create, întâmplător sau nu, chiar de către cele trei țări și va pierde complet continentul negru, scrie știrileprotv.ro

Africa nu mai este o arenă periferică – devine o platformă centrală pentru strategia globală a Moscovei, se arată într-o analiză publicată de The National Interest, revista Centrului pentru Interesul Național, think tank înființat de fostul președinte Richard Nixon.

În timp ce președintele Donald Trump caută o soluție cu Putin în ceea ce privește Ucraina, Kremlinul așteaptă și obține câștiguri în altă parte. În timp ce Washingtonul rămâne absorbit de situația din Europa de Est, Moscova își extinde raza de acțiune în Africa, împingând constant Occidentul spre coasta Atlanticului. Lucrând pe sub radar, Rusia construiește avanposturi militare, asigură acorduri de apărare și schimbă echilibrul regional de la Marea Roșie până în Africa de Vest.

Iar dacă administrația Trump nu reușește să reacționeze, Kremlinul va bloca un alt punct de sprijin strategic pe flancul sudic al NATO. Și nu va fi singur: Rusia aprofundează coordonarea cu China și Iran, formând o axă ostilă menită să conteste dominația occidentală în mai multe teatre - terestre, maritime, aeriene.

Retragerea Statelor Unite din Niger – după expulzarea Franței din Senegal, Mali și Burkina Faso – marchează prăbușirea punctelor de sprijin vestice din Sahel. Pe măsură ce Occidentul se retrage, Rusia umple rapid vidul, înglobându-se în structurile de securitate și extinzându-și influența dincolo de granițele sale. Și nu este vorba doar de influență politică – Rusia este principalul furnizor de arme din Africa, reprezentând 40% din importurile de arme de pe continent.

Rusia înarmează juntele, susține loviturile de stat și exploatează haosul pe care îl creează

Acesta nu este simplu oportunism - este războiul asimetric al lui Putin la lucru. Înarmând juntele, susținând loviturile de stat și exploatând haosul, Moscova umple vidurile de putere lăsate de Occident. La un summit la Soci în noiembrie anul trecut, Putin a promis: „Țara noastră va continua să ofere sprijin total prietenilor noștri africani”.

Influența tot mai mare a Moscovei în Burkina Faso, Mali și Niger – nou formata Alianță a Statelor Sahel (AES) – semnalează o traiectorie clară. Între 2020 și 2023, juntele militare din aceste țări au preluat puterea prin lovituri de stat susținute de Rusia, punând capăt legăturilor militare și diplomatice cu aliații regionali, Franța și Statele Unite. Acum, ei aprofundează cooperarea în materie de securitate sub îndrumarea Moscovei. O forță comună de 5.000 de soldați din Niger, Burkina Faso și Mali se va desfășura în Sahelul central, întărind influența Rusiei în timp ce elimină structurile de securitate susținute de Occident.

Însă Rusia nu doar sprijină aceste regimuri, ci reconectează arhitectura de securitate a Africii prin intermediul corporației sale mercenare din umbră, Wagner PMC. Mai mult decât un grup paramilitar, Wagner este o armă strategică pentru integrarea în forțele de securitate și remodelarea echilibrului de putere al regiunii. Prin furnizarea de ajutor militar și acoperire diplomatică, Moscova devine coloana vertebrală a supraviețuirii lor, asigurând controlul pe termen lung asupra viitorului regiunii.

Moscova extinde acum această strategie dincolo de Sahel până la coasta Atlanticului. În Mauritania, vizita din 2023 a ministrului de externe Serghei Lavrov a făcut parte dintr-un impuls diplomatic rusesc mai amplu. În timp ce guvernul mauritanian și-a reafirmat angajamentul față de dreptul internațional, a exprimat, de asemenea, că „înțelege” preocupările de securitate ale Rusiei – dovada că narațiunea Moscovei câștigă teren.

Forțele occidentale sunt deja izolate și împinse spre ocean

În Guineea Ecuatorială, Rusia a adoptat o abordare mai directă. Rapoartele din noiembrie 2024 au indicat că Moscova a desfășurat până la 200 de militari pentru a proteja regimul președintelui Teodoro Obiang Nguema Mbasogo. Aceasta urmează modelul familiar Rusiei: oferiți protecție regimului în schimbul influenței pe termen lung. Guineea Ecuatorială, cu bogăția sa petrolieră și locația strategică de-a lungul Golfului Guineei, oferă Rusiei un punct de sprijin într-o zonă dominată istoric de puterile occidentale.

Această schimbare aduce beneficii Rusiei în trei moduri critice. În primul rând, forțează state vecine precum Ciad, Benin, Ghana și Côte d’Ivoire – cândva parteneri occidentali de încredere – să se supună Moscovei, indiferent dacă doresc sau nu. Având în vedere că Mali, Burkina Faso și Niger formează o zonă tampon aliniată cu Rusia, iar forțele susținute de Rusia operează în statele de coastă, guvernele regionale se confruntă cu decizia de a-și realinia parteneriatele de securitate sau de a risca să manevreze într-un peisaj dominat de Moscova.

În al doilea rând, AES ocolește atât Uniunea Africană, cât și ECOWAS, slăbind chiar instituțiile care au coordonat odată securitatea regională. Prin erodarea acestor cadre, Moscova se asigură că orice răspuns la instabilitate este modelat în termenii ei. Nu este o coincidență faptul că Togo, văzând dinamica puterii în schimbare, caută acum să se alăture AES.

În al treilea rând, această strategie perturbă operațiunile de securitate susținute de SUA și NATO. Cu forțele occidentale separate de nodurile cheie din Sahel, eforturile de combatere a terorismului sunt împinse mai la sud, în statele de coastă fragile. Perturbarea fracturează schimbul de informații și obligă forțele occidentale să intre într-o postură din ce în ce mai reactivă. Acesta este genul de câmp de luptă în care Rusia se simte cel mai bine– unde intervențiile occidentale sunt lente, în timp ce Moscova se prezintă ca noul garant al securității.

Dar ambițiile Moscovei în Africa se extind cu mult dincolo de continent – pe care îl vede ca un nod critic într-o nouă arhitectură globală de influență. Până în 2026, Moscova intenționează să deschidă ambasade în Gambia, Liberia, Comore, Niger, Sierra Leone, Togo și Sudanul de Sud, cimentându-și astfel influența în regiunile în care influența occidentală se estompează.

Rusia este aproape de a-și construi o bază militară la Atlantic

Această schimbare întărește blocul strategic al Rusiei – Iranul și-a asigurat uraniul din Nigeria după o lovitură de stat susținută de Kremlin, în timp ce China își extinde la rândul său dominația pe măsură ce Moscova erodează influența occidentală. Împreună, Moscova, Teheranul și Beijingul creează o axă care provoacă direct interesele SUA de pe tot globul.

Acum, Rusia se uită la Atlantic. Deși nu a fost anunțată nicio bază navală pe coasta de vest a Africii, strângerea legăturilor din Guineea, Mauritania și Guineea Ecuatorială sugerează că este doar o chestiune de timp. Ceea ce începe astăzi ca un centru logistic ar putea deveni mâine un avanpost militar, oferind Moscovei un punct de sprijin strategic pentru a contesta dominația NATO și, eventual, a perturba liniile de aprovizionare occidentale.

Înainte de a răspunde, Washingtonul trebuie să recunoască amploarea ambițiilor Rusiei. Africa nu mai este o arenă periferică – devine o platformă centrală pentru strategia globală a Moscovei. Continuați să treceți cu vederea, iar Rusia, Iranul și China vor modela terenul necontestat. Odată cu securizarea coridoarelor cheie de la Moscova și crearea de noi aliniamente de securitate, lanțurile de aprovizionare occidentale s-ar putea fractura, forța de descurajare s-ar putea destrăma, iar Europa ar putea fi expusă. Până când Occidentul reacţionează, este posibil ca echilibrul de putere să se fi schimbat deja.