Matei Păun se definește drept bancher de investiții și antreprenor. În campanie, Păun a reprezentat un punct fix unde Dan a fost atacat, iar actualul președinte al României nu s-a delimitat de relația cu el. Păun spune că nu va merge consilier la Cotroceni, însă a insistat că „voi continua să ajut”, fără să clarifice în ce fel. „Din punctul meu de vedere, cauzele populismului stau absolut clar în zona economică și zona educațională. Aceste lucruri nu pot fi combătute ideologic, ele pot fi combătute doar printr-un progres real pe zonele respective”, crede Matei Păun. Cum îl vede el pe președinte, în dialogul pentru publicul HotNews.
- „Mi se pare amuzant că primele acuzații împotriva mea au fost că aș fi sorosist, așa acum sunt putinist”.
- „Putin e un dictator care e un criminal de război. Dar e un om apreciat în Rusia”.
Omul de afaceri Matei Păun este personalizarea unuia dintre motivele pentru care actualul președinte a fost criticat în campania electorală. Păun a fost acuzat că e „pro-rus”, „pro-Putin”, că-l finanțează în secret pe candidat și chiar că îl controlează din umbră pe Nicușor Dan, căruia i-a fost și șef de campanie în 2016. Atunci, Păun s-a și certat cu o aripă influentă din USR.
Întrebat direct în una dintre dezbaterile electorale, Dan nu l-a renegat pe Păun. Politicianul a nuanțat că declarațiile apropiatului său despre Rusia au fost făcute cu mult timp în urmă și a spus că „da, voi continua să vorbesc cu el la telefon” și dacă va fi ales președinte. De altfel, Matei Păun a fost și la recepția oferită de Nicușor Dan la Cotroceni, în prima zi a mandatului.
HotNews l-a invitat pe Matei Păun la un interviu pentru a lămuri cariera, convingerile sale și relația cu președintele României, un subiect de interes public, având în vedere relația lor apropiată.
„M-a izbit felul în care se comporta Nicușor Dan”
– Pentru început, vreau să vă întreb direct: cât de apropiat sunteți de Nicușor Dan, pentru că s-a vorbit în această perioadă de campanie electorală că ați fi „omul din spatele lui”, sfătuitorul, consilierul. Cum ați descrie relația pe care o aveți cu președintele?
– Matei Păun: Cred că este o relație normală între doi oameni, în care unul încearcă să-l susțină pe celălalt în misiunea lui politică, civică. L-am cunoscut prima dată în 2012, când i-am și înmânat o mică donație. Dar îl descoperisem destul de târziu în campania respectivă și mi-am promis că, la următoarea ocazie, voi încerca să fiu mai activ, să-l ajut un pic mai mult.
„Am făcut o donație undeva pe la 1000 sau 2000 de euro”
– Vorbim despre 2012, când Nicușor Dan candida pentru prima dată la primărie? L-ați și finanțat pentru că ați spus că ați făcut o donație.
– În 2012 am făcut o donație undeva pe la 1000 sau 2000 de euro, cum au făcut și alți oameni la vremea respectivă. Ca să ne înțelegem, nu i-am pus firma la dispoziție. Toate campaniile lui Nicușor au fost finanțate de oameni care au donat mai mulți sau mai puțini bani, dar în cadrul legislativ în vigoare, în limitele impuse de stat.
L-am întâlnit la sediul campaniei, pe Bulevardul Elisabeta. Avea o energie foarte pozitivă, erau mulți voluntari acolo. M-a izbit, cumva, felul în care se comporta, felul în care comunica, mi s-a părut de o normalitate extraordinară, în special în contextul respectiv.
Eu am mai avut niște încercări de a mă implica civic, cu câțiva ani înainte am participat la un think-tank care a pus pe masă, împreună cu alții, ideea de cotă fiscală unică (n.r.- cota unică fiscală a fost introdusă în România în 2005). Am și dezbătut avantajele și dezavantajele unui consiliu monetar.
La vremea respectivă se întâmplau multe. România era într-o schimbare deplină din punct de vedere economic.
Cum definește Matei Păun relația cu Nicușor Dan
– Încerc să găsesc o denumire pentru rolul dumneavoastră, că s-a spus că sunteți „sfătuitorul”, „omul din umbră”. Dumneavoastră cum ați descrie relația cu Nicușor Dan, prieteni apropiați, cunoștințe, dacă ar fi să dați denumirea corectă?
– Sunt o persoană care a crezut în Nicușor și care crede în continuare în Nicușor și consideră firesc să se implice pentru a-l susține și a-și îndeplini viziunea pe care o are cu privire la această țară.
Din punctul meu de vedere, o implicare civică este foarte normală și, de fapt, sunt mii de oameni care au făcut asta, la diverse nivele. Fără toți acești oameni, Nicușor nu ar fi ajuns unde a ajuns. Eu nu cred că sunt mai special decât ceilalți.
A fost, în trecut, coordonatorul campaniei lui Dan
– Revenind la începuturile relației, cu ce vă ocupați atunci, în 2012, când spuneți că l-ați întâlnit pe Nicușor Dan?
– Eu am două activități profesionale. Prima este cea de bancher de investiție. În 2005 am înființat împreună cu un partener compania BAC România. Sunt mai multe BAC-uri în mai multe țări și în fiecare țară compania este deținută de alți acționari. Deci, în cazul nostru, BAC România a fost și continuă să fie deținută de doi acționari din România.
La un moment dat, am schimbat partenerul, că așa se întâmplă uneori în viață, dar am rămas acționarul majoritar începând cu 2005. BAC este o firmă care se ocupă de MNA (n.r.- mergers and acquisitions), fuziuni, achiziții, vânzări de companii, finanțări de companii. Practic, oferim consultanță financiară afacerilor din România care încearcă să se extindă, să-și monetizeze valoarea, să cumpere alte companii și așa mai departe.
„Am un respect foarte mare pentru cei care se implică efectiv în politică și își asumă”
– Deci asta făceați în 2012, când l-ați cunoscut pe Nicușor Dan, și din această poziție ați încercat să-l ajutați.
– Am încercat să-l ajut din poziția de cetățean, pentru că nu mi-am folosit firma ca să-l ajut.
– În 2016, ați fost coordonatorul campaniei electorale a lui Nicușor Dan. Cum ați ajuns în această poziție?
– Vă spusesem că în 2012 mi-a părut rău că nu am putut să mă implic un pic mai mult și, în 2016, am reluat legătura cu Nicușor. M-a chemat la sediul Uniunii Salvați Bucureștiul, am participat la câteva întâlniri de campanie și mi-am dat seama că lipsea o structură, o organizare care să-i permită o campanie eficientă.
Am fost destul de impresionat de curajul de care a dat dovadă implicându-se. Am un respect foarte mare pentru cei care se implică efectiv în politică și își asumă acest lucru. Și am hotărât să mă implic cum pot. Așa am ajuns să-i coordonez campania din 2016 pentru primărie, lucru care s-a repetat în campania pentru parlamentare, de data aceasta din partea USR.
„A existat o încredere reciprocă, cred eu, din partea lui Nicușor”
– A urmat apoi campania din 2020 pentru primărie, ați fost implicat și atunci?
– În 2020, dată fiind susținerea din partea PNL-ului și USR-ului, campanie efectivă a fost condusă de o firmă de consultanță specializată. Am fost implicat cu sfaturi, doar până când campania a fost preluată efectiv de partide.
– Am ajuns la 2024 și 2025 și întrebarea ar fi: ce rol ați jucat în aceste campanii electorale, pentru primărie, anul trecut, și pentru președinție, anul acesta?
– Vă dați seama că am căpătat ceva experiență cu privire la campanii, am reușit să cunosc un ecosistem de oameni și de firme care pot aduce valoare într-o campanie. Eu nefiind, profesionist vorbind, un om de campanii politice, am învățat pe baricade, ca să zic așa. Dar totuși a existat o încredere reciprocă, cred eu, din partea lui Nicușor, care să-mi permită să fiu alături de el în continuare, cu sfaturi, cu idei, cu diverse ajutoare.
– Ce înseamnă „diverse ajutoare”? Ați organizat un model de strângere de fonduri sau ce altceva?
– În diverse momente am fost implicat în mai multe aspecte, de la strategia legată de online, la strategia de fundraising, la discuții legate de voluntari. Permiteți-mi să păstrez niște dezvăluiri și pentru bătrânețe, când poate voi scrie niște memorii, dar nu am nimic de ascuns. Colaborarea a fost într-o zonă absolut normală de campanie electorală, de competiție politică și nu am fost deloc singur, sunt colegi care au făcut același lucru.
„Nu am fost la butoane cu privire la bani, Nicușor a fost cel care a hotărât pe ce se cheltuiește”
– Ați donat vreo sumă de bani în în campania pentru locale sau pentru prezidențiale?
– Nu. Singura mea donație a fost în 2012. În 2016 și de atunci încoace, cumva, am vrut să fac o distincție între investiția personală de timp și bani. N-am vrut să le amestec.
Nu am fost la butoane cu privire la bani, Nicușor a fost cel care a hotărât pe ce se cheltuiește. Evident, e posibil să fi avut o recomandare, că e mai bine să facem într-un fel sau altul, dar nu am vrut să mă amestec cu banii. Am considerat că implicarea mea cu timpul pe care l-am investit este suficientă și am vrut să mă opresc la acest lucru.
S-au spus în ultimii 10 ani multe minciuni, inclusiv că aș fi finanțatorul din umbră, dar sunt uimit cum pot fi întreținute aceste lucruri în spațiul public, când legea este foarte clară cu privire la donațiile publice, iar penalizările sunt serioase. Vom vedea, cred, curând la domnul Georgescu.
La fiecare campanie, fiecare leu a fost raportat către autoritățile statului, apoi a fost făcut public prin declarația de avere a lui Nicușor. Există o transparență totală din acest punct de vedere și nicăieri nu reiese, undeva, că aș fi finanțat într-un fel sau altul orice campanie.
Conflictul cu oamenii apropiați lui Nicușor Dan din USR
– Au fost acuzații la adresa dumneavoastră, venite inclusiv din USR. În 2016 ați fost protagonistul unui scandal, pentru că soțul doamnei Clotilde Armand, domnul Sergiu Moroianu, a acuzat faptul că nu aveți un CV transparent, dar și că sunteți o persoană care asociază imaginea USR cu „activiștii LGBT și cu Soros”. Și că ați condus chiar o campanie de denigrare împotriva lui Clotilde Armand. A fost o ruptură în USR la momentul respectiv, iar un an mai târziu Nicușor Dan a părăsit partidul și presupun că dumneavoastră ați plecat cu el. Cum vedeți acum acel moment?
– A fost prima dată când am fost pus într-o astfel de situație și acum, uitându-mă înapoi, mi se pare amuzant că primele acuzații împotriva mea au fost că aș fi „sorosist”, așa cum acum sunt „putinist”.
Ce să zic? Mie mi se par ambele la fel de rizibile. CV-ul meu a fost și continuă să fie foarte transparent. În fiecare an, se poate vedea unde am făcut banii pe care i-am câștigat. De asemenea, toate tranzacțiile la care am lucrat de când s-a înființat BAC-ul se află pe site și de acolo oricine poate vedea cum mi-am câștigat viața.
– Dar de ce credeți că ați fost acuzat atunci de niște apropiați ai lui Nicușor Dan la momentul respectiv?
– Fiindcă din punctul meu de vedere, o campanie politică nu este un exercițiu democratic, ci este o organizare ideal eficientă, care are anumite ținte măsurabile de atins. Și în 2016, a fost foarte puțin timp pentru a crea o aliniere între toți oamenii implicați. Și asta m-a obligat să impun anumite lucruri, anumite direcții, unele bune, altele rele.
Am avut responsabilitatea de a le impune și fără aceste direcții am fi bâjbâit în acea campanie. Și, evident, atunci când impui ceva anumite persoane vor fi nefericite.
Compania de outdoor Getica
– Revin la campaniile prezente și am să amintesc un articol din Newsweek în care se spunea că dumneavoastră ați fi în spatele firmei Getica OOH SRL din România, care a fi încasat din campania electorală pentru locale a lui Nicușor Dan 200.000 euro. Și, mai mult, această firmă ar avea legături cu un consorțiu din care face și o bancă rusească și o firmă de investiții. Practic, acest articol ar contrazice informația că dumneavoastră l-ați ajutat benevol pe Nicușor Dan. E vorba de banii pe care această firmă i-a încasat din campania electorală. Cum comentați aceste informații?
– Haideți să le luăm pe rând. Getica a făcut parte din compania News Corp, un gigant american pe zona mediatică mondială. În 2011-2012, News Corp a luat decizia să-și vândă toată divizia de outdoor (n.r.- panouri stradale) din Europa de Est, inclusiv din Rusia.
Nimeni nu fusese interesat să preia divizia de outdoor din România, ca atare managementul românesc avusese ideea să-și cumpere singură firma printr-un „management by out”, o procedură prin care managementul unei firme face rost de finanțare, astfel încât să-și poată cumpăra firma de la patron.
Partenerul meu din BAC la momentul respectiv a luat decizia să investească și el în această operațiune. BAC-ul, cu know-how-ul pe care l-am avut, a fost alături de echipa de management cu sfaturile de rigoare pentru a reuși să-și cumpere firma.
Din motive care țin de News Corp, de niște deadline-uri pe care compania americană și le-a asumat ca să grăbească un pic lucrurile, a vândut firma din România împreună cu News Corp Rusia unui consorțiu din Rusia.
Dar a vândut cu stipulația clară în contract ca acest consorțiu rusesc să vândă înapoi către echipa de management din România.
Getica nu a petrecut mai mult de 30 de zile în proprietatea consorțiului rus și acest lucru fusese agreat de la început între News Corp și consorțiul din Rusia.
„Am avut un contract de consultanță”
– Ce rol ați avut dumneavoastră în această tranzacție?
– Noi am sfătuit echipa de management românească a firmei Getica, am avut un contract de consultanță, pentru că și partenerul meu investise acolo.
– Și legat de contractul între această firmă de panotaj și campania electorală a lui Nicușor Dan ce rol ați avut?
– În momentul în care partenerul meu (n.r.- din BAC) a fost investitor se presupune că am o relație bună cu această firmă, iar sectorul de panotaj outdoor este un sector destul de complicat. E foarte ușor să-ți irosești banii aiurea pe locații. Dar, având în vedere încrederea care exista între mine și partenerul meu și prezența lui în Getica, mi s-a părut absolut firesc să încerc să obțin locații cât mai bune la un preț cât mai corect pentru campaniile lui Nicușor și nu mi-e rușine cu acest lucru.
Practica partidelor politice este să umfle foarte mult prețul, din motive pe care vă las pe dumneavoastră să le spuneți.
Dar contractele dintre campaniile lui Nicușor și Getica au fost tot timpul declarate către autorități și au fost absolut în limita legii, la prețuri de piață. Și e important de spus că Getica nu a vrut să intre într-o zonă în care aceste contracte să fie considerate finanțare mascată.
„Eu am fost o persoană care nu a reușit să se adapteze deplin în Occident”
– Am ajuns la Rusia și la contracte cu oameni de afaceri din Rusia. Dumneavoastră ați reprezentat un fond de investiții american în Rusia. Cum ați ajuns și ce ați făcut acolo?
– Eu sunt născut în București, dar când aveam mai puțin de un an, părinții mei au fugit și m-au luat cu ei în Occident. Am locuit în Germania, Belgia și Statele Unite. Am stat vreo 15 ani în Statele Unite.
În 1994, mi-am început cariera financiară lucrând pentru primul fond de investiții american care a vrut să investească în fosta Uniune Sovietică. Am lucrat la dânșii din ’94 până în ’97. Fondul există în continuare, se numește Firebird Management și în diverse momente a fost considerat unul dintre cele mai performante fonduri de investiții din lume. Așa am ajuns să cunosc Rusia și piețele rusești, eu locuind la New York la momentul respectiv.
– Ce vârstă aveați atunci?
– Undeva la 22 de ani, abia terminasem facultatea. Să nu uităm că Rusia din 1994 era cu totul alta decât Rusia de astăzi. Zidul Berlinului tocmai picase, era un optimism pronunțat în special în țările occidentale.
Înțeleg că în România lucrurile poate erau un pic altfel, lumea trecea printr-o tranziție dureroasă, dar în Occident relațiile cu Rusia erau percepute altfel. În perioada respectivă, sute de companii occidentale doreau să investească și am participat și eu la acest fenomen prin jobul pe care l-am avut.
„Am cunoscut destul de bine și Ucraina”
– V-ați mutat în Rusia?
– Nu, locuiam la New York, dar nu am fost focusat doar pe Rusia, ci și pe țările din CSI, Ucraina, țările baltice, Kazahstan, Belarus la un moment dat. Am fost în multe delegații în perioada respectivă și am cunoscut destul de bine și Ucraina. Sunt puține orașe din această țară unde să nu fi fost.
Dar pe la sfârșitul lui 1997, fondul a luat decizia să investească și în România și Bulgaria și m-au invitat să mă întorc în țară să mă ocup de investițiile din România. Mi s-a părut o idee foarte bună. Nu cunoaștem situația din România, fusesem de puține ori, voiam să-mi reîmprospătez legăturile cu țara.
Eu am fost o persoană care nu a reușit să se adapteze deplin în Occident. La nivel superficial m-am adaptat, dar nu am cunoscut acest sentiment la nivel sufletesc, nu am avut un confort psihic și emoțional acolo.
– Ca să ne întoarcem la Rusia, în ce fel de afaceri ați investit?
– Fondul avea un mandat de a investi în acțiuni listate și ca atare s-a investit în foarte multe companii, legate de infrastructură, apoi în compania de telefonie, fosta Telekom, în companii de petrol și gaze, în Gazprom și așa mai departe. În general, investeam în companii care prezentau, după analizele noastre, un potențial de câștig.
– Mai țineți legătura cu oameni de afaceri din Rusia?
– Evident că mi-am format un grup de cunoștințe, de prieteni la vremea respectivă, mulți nu mai sunt acolo, ci prin diverse colțuri ale lumii. Acestea au fost singurele afaceri, între ghilimele, pe care le-am avut eu vreodată în Rusia.
– Când s-au încheiat?
– În 1997, când m-am întors eu în România. Și nu au fost afacerile mele, ci ale unui fond de investiții american.
Cu ce crede că a greșit Occidentul față de Rusia
– Ați avut de-a lungul vremii declarații care au fost interpretate ca fiind proruse și chiar pro-Putin. Într-un interviu pe care l-ați dat la VICE, în 2017, ați spus că Occidentul este cel care a greșit în relația cu Rusia, după căderea URSS. Cu ce a greșit Occidentul față de Rusia?
– Cred că este foarte greu să nu greșești în relațiile cu alte state, în special cu state care sunt atât de diferite. Eu cred că, clar, au avut loc niște greșeli care probabil că au început în anii ’90, atunci când prin elanul reformator care a existat la momentul respectiv, s-au recomandat niște soluții, niște reforme economice, care într-un final au avut ca rezultat o concentrare foarte mare de avuție în foarte puține mâini. De asemenea, acestea au dus la o sărăcire destul de mare a populației.
Deci, cumva, momentul post-comunism al Rusiei, cred că ar fi putut să fi fost mai bine gestionat.
„Rușii au fost și continuă să fie responsabili pentru propriul viitor”
– De către cine, de Rusia sau de Occident?
– Evident că rușii au responsabilitatea finală pentru ceea ce s-a întâmplat, dar să nu uităm că în perioada respectivă toți sfătuitorii lor erau occidentali. Centrul Harvard a avut un rol esențial în tot ceea ce s-a întâmplat ulterior.
Și acum, dacă îl ascultăm pe Jeffrey Sachs, care la momentul respectiv fusese sfătuitorul Poloniei și al Rusiei, el își face o autocritică cu privire la sfaturile pe care le-a dat în perioada respectivă.
Apoi, dacă ne întoarcem la 2001, la atacul de la World Trade Center, acela a fost probabil apogeul unipolarismului la nivel geopolitic. Rusia, în perioada respectivă, era foarte aliniată intereselor americane și occidentale.
Să nu uităm că implicarea americană în Afganistan a avut loc prin și cu susținerea Rusiei din punct de vedere logistic.
Era o altă perioadă decât suntem în momentul de față, ca să fiu clar, dar cumva poate că n-ar fi fost o idee tocmai rea să încercăm să menținem acest spirit de colaborare.
– Și vedeți o greșeală în ceea ce a făcut Occidentul aici.
– Așa cum România este responsabilă pentru viitorul său, e clar că rușii au fost și continuă să fie responsabili pentru propriul viitor. Dar asta nu înseamnă că, într-un context mai larg, alți jucători nu pot ajuta sau împiedica anumite lucruri și nu ar fi stricat acum 20 de ani o abordare mai așezată pe un plan de colaborare. Prin asta nu vreau să scuz în niciun caz regimul lui Putin.
– De fapt, la momentul pe care-l descrieți dumneavoastră a intervenit Putin.
– Apropo de acuzațiile că aș fi putinist. Eu m-am antrenat și format ca analist, politic, financiar, economic și așa mai departe. Ca să-ți faci treaba bine, trebuie să faci un minim efort să te pui în locul protagonistului pe care încerci să-l analizezi.
Să nu vorbim despre Rusia, să vorbim despre China, că e mai ușor de înțeles pentru toată lumea. Dacă vrem să înțelegem motivațiile chinezilor, strategia lor, cum să-i abordăm ca să ne îndeplinim obiectivele, cred că suntem obligați să încercăm să ne punem în locul lor, să încercăm să gândim așa cum gândesc și ei.
Asta nu înseamnă că trebuie să acceptăm și să înghițim orice vine de acolo. Evident că nu despre asta vorbesc, ci despre o empatie intelectuală care să-ți permită să vezi cealaltă parte a modelului cu care te confrunți.
Care sunt „nuanțele” în cazul lui Putin
– Dacă dumneavoastră vă puneți în locul lui Putin la sfârșitul anilor ’90, că spuneți că asta face analistul, ce vedeți?
– Presupun că Putin, la sfârșitul anului ’90, vedea în fața lui o Rusie devastată, cu o criminalitate groaznică, cu o rată de sinucidere fantastică, o țară sărăcită și dusă în pragul falimentului.
Eu cred că asta ar fi văzut el, ceea ce nu cred că ar fi fost departe de adevăr. Dar, din nou, a încerca să explici un fenomen, să-l înțelegi, nu înseamnă în niciun caz că-l validezi, că-l aprobi. Dar în țări precum România, care nu au cea mai fericită istorie cu privire la URSS, aceste subiecte sunt mai greu de discutat.
– Ați spus la un moment dat că la ruși vă place că au „un romantism aparte” și aș vrea să vă întreb dacă mai puteți spune același lucru acum, după tragedia care înseamnă invazia Ucrainei. Mai au „un romantism aparte”?
– Un romantism au și nemții, chiar și după al Doilea Război Mondial. Caracteristicile culturale rămân, asta nu înseamnă că n-au avut loc lucruri înspăimântătoare în timpul celui de-al Doilea Război Mondial sau, în momentul de față, în Ucraina.
Dar din nou, vorbiți cu un analist care are tendința să privească lucrurile de la o distanță. Încerc să nu mă rup de obiectivism. Așa am fost educat, să am un spirit critic și să încerc să văd nuanțele, fiindcă numai așa putem înțelege de fapt dedesubtul fenomenelor.
„Putin e un dictator care e un criminal de război”
– Apropo de nuanțe, Joe Biden l-a numit pe Putin „criminal de război”. Dumneavoastră cum l-ați numi pe Putin?
– Putin e un dictator care e un criminal de război. Dar, vedeți, aici intervin nuanțele. Este, după părerea mea, un om destul de apreciat în Rusia. Asta nu înseamnă că eu îl apreciez, nu.
Dar dacă vrem să avem o strategie cu privire la cum întâmpinăm fenomenul Putin, a nu accepta faptul că el este apreciat în Rusia, înseamnă că ne-ar lipsi o bucată importantă de informație.
A crede că el este urât de populație, care de abia așteaptă să-l dea jos, ar fi o greșeală în a formula o strategie cu privire la Rusia.
– Acum mă gândesc că dumneavoastră sunteți analist, eu sunt jurnalist, ar trebui să ne întrebăm amândoi de unde știm că Putin este iubit în Rusia? Avem date, sondaje, dar putem avea încredere în ele?
– Vă dați seama, urmăresc cu atenție subiectul de 30 de ani. Tot ce știu eu, știu la modul cel mai empiric. Plus că vedem asta și în activitățile poporului rus. Nu vedem demonstrații, nu vedem o luptă de gherilă în interiorul Rusiei.
– Sunt înăbușite aceste proteste. Au fost oameni care au ajuns la pușcărie pentru că au protestat.
– Absolut, fără îndoială. Dar haideți să-l luăm pe Navalnîi care nu a depășit niciodată 10% din intenția de vot a rușilor. Și asta este o problemă foarte mare pe care o avem noi, occidentalii. Nu prea avem interlocutori în afară de Putin iar cei care s-au apropiat de valorile noastre nu au aderență, nu sunt reprezentativi în Rusia. S-ar putea chiar ca alternativa la Putin să fie mai rea decât Putin.
În momentul de față, probabil că opoziția din Rusia e mai degrabă una cu tentă naționalistă și reacționară, decât una liberală și democrată. Și asta complică mult opțiunile cu privire la Rusia.
Crede că promisiunile Occidentului pentru Ucraina au fost mult mai generoase decât capacitățile și decât voința politică
– Ce părere aveți despre opiniile profesorului american John Mearsheimer, care susține că Statele Unite și aliații europeni își împart cea mai mare parte din responsabilitatea pentru criza ucraineană?
– Eu cred că vina Occidentul cu privire la Ucraina este că nu am fost suficienți de onești cu ucrainienii, astfel încât să le explicăm limitările pe care le avem cu privire la cum și cât putem să-i ajutăm. Mi-e teamă că promisiunile au fost mult mai generoase decât capacitățile și decât voința politică.
Aici cred că a fost o greșeală și vedem și în momentul de față o Europă, despre care nu putem spune, din păcate, că ar fi unită. În interiorul ei sunt state foarte dornice să ajute, cu ce pot, altele mult mai reticente.
Vedem foarte bine ce se întâmplă acum sub Trump în Statele Unite, ca să nu mai spun de capacitățile industriale reale. Presupunând că ar fi existat o bunăvoință totală, chiar și așa constatăm o relativă incapacitate de a-i ajuta pe ucraineni.
– Cum rămâne totuși cu ceea ce își doresc ucrainieni? Faptul că o mare parte dintre ei au optat, indiscutabil, pentru NATO, UE și așa mai departe.
– Ceea ce am spus eu nu cred că neagă în niciun fel aspirațiile ucrainienilor, dar mi se pare lipsit de onestitate să promitem absolut orice, când noi, de fapt, fie nu suntem dispuși, fie nu putem face acest lucru.
Ce vreau să spun este că n-ar trebui să-i păcălim. Și mi se pare că Occidentul a contribuit la această păcăleală. Poate „păcăleală” e un cuvânt cam dur…să le dăm așteptări false.
– Ce ar trebui să facă Occidentul în acest moment pentru a opri acest război?
– E o întrebare foarte complicată. Întâi să ne uităm la ce își doresc ucrainenii. Deci asta ar fi un punct de pornire. Apoi cred că trebuie văzut ce putem face în mod realist. Și aici mă refer la capacități industriale corect determinate și la voința politică, de asemenea corect determinată.
Și măcar dacă avem aceste trei elemente ca punct de pornire, cred că lucrurile ar fi măcar pe un făgaș mai sănătos.
Cred că nu e nicio persoană care să nu-și dorească ca acest război să se termine, dar asta nu înseamnă că în orice context și în orice situație. Bineînțeles, într-un final ucrainienii vor hotărî până unde și până când se vor lupta.
Spune că nu vrea să meargă la Cotroceni după Nicușor Dan
– Aveți vreun plan să mergeți la Cotroceni, în calitate de consilier sau de altceva pentru Nicușor Dan?
– Nu. Nu-mi doresc funcții, contracte, sinecuri și așa mai departe. Aș fi avut nenumărate oportunități începând cu anul 2016. Cred că aș fi putut fi pe liste eligibile, cred că aș fi putut să fi fost implicat în administrația primăriei, să fi avut contracte, mai știu și eu. Nu numai că nu-mi doresc acum, dar nici nu mi-am dorit și, ca atare, nici n-am avut.
– În acest moment se închide relația dumneavoastră cu Nicușor Dan? Dumneavoastră ați spus că v-ați implicat din spirit civic, ați avut încredere în el, ca om, ca luptător, și în momentul ăsta este președintele României.
– Păi sigur, dar victoria lui Nicușor și victoria noastră, a tuturor, se concretizează prin faptul că am căpătat o șansă și cred că este foarte important ca România să nu rateze această șansă.
În ceea ce mă privește, eu voi face orice pot, așa cum îndemn pe orice om să se implice și să tragă în aceeași direcție. Dar nu mă interesează o funcție, îmi iubesc prea mult libertatea.
„Nicușor Dan are capacitatea să intre în profunzime pe problemele arzătoare”
– Cum este Nicușor Dan? Este un politician de dreapta, este un adept al neo-neoliberalismului, cum spunea într-un interviu un profesor de la Oxford? Dumneavoastră cum îl vedeți pe Nicușor Dan, pentru că aveți relații de foarte mult timp?
– Mi se pare o persoană foarte rațională, foarte inteligentă, care are capacitatea să intre în profunzime pe problemele arzătoare. Nu cred că este rolul meu să-l caracterizez din punct de vedere ideologic și așa mai departe.
Aveți 13 ani de activitate publică a dânsului pe care o puteți urmări, dar mi se pare și din declarațiile dânsului că e destul de clar că urmărește o Românie modernă, europeană, capitalistă, o Românie mai echilibrată.
Aici punctul meu de vedere personal este că dacă vrem să scăpăm de povara populismului, va trebui să ne gândim foarte serios la o strategie, la o abordare prin care să nu mai existe două Românii, așa cum există momentul de față.
Din punctul meu de vedere, cauzele populismului stau absolut clar în zona economică și zona educațională și aceste lucruri nu pot fi combătute ideologic, ele pot fi combătute doar printr-un progres real pe zonele respective.
Și cred că prin alegerea lui Nicușor, avem această ocazie, această șansă pe care sper să n-o ratăm, de a încerca să construim o Românie mai mai echilibrată, care să fie a tuturor, nu doar a noastră, o elită a marilor orașe. Fiindcă nu cred că ne va duce într-un loc bun, așa cum am observat cu toții în ultimele săptămâni.
Crede că a trecut vremea cotei unice
– Sunteți un adept al cotei progresive de impozitare sau unei cote unice? Pentru că dumneavoastră tocmai ne-ați pus la începutul interviului că ați participat la discuțiile despre cota unică.
– Da, am propus cota unică acum mulți ani. Cred că a avut un rol important într-o simplificare fiscală. Din punctul meu de vedere, în special dacă ne uităm la țările avansate, Statele Unite, țările scandinave, Germania, Franța, Italia, vom constata că aceste țări au un sistem progresist de taxare și mi se pare firesc ca la un moment dat, să existe o tranziție către acest lucru.
– Dacă ar fi să-i dați un sfat lui Nicușor Dan în momentul acesta, în momentul în care dumnealui este la Cotroceni, care ar fi acesta?
– N-are nevoie de sfaturile mele. Eu cred că e o persoană care știe foarte bine ce are de făcut și o persoană foarte independentă și am mare încredere în capacitățile dânsului.
– Dumneavoastră din ce trăiți în acest moment?
– Așa cum spuneam, există BAC-ul, iar acum 5 ani am înființat a doua pălărie pe care o port, „Black Sea Fund”, un fond de investiții de tip „private equity”, finanțat preponderent de European Investment Fund, care face parte din Banca Europeană de Investiții, În acest fond avem 40 de milioane de euro strânși, bani europeni, pe care i-am investit în diverse sectoare. Acum cinci ani am participat la un proces de selecționare pe care l-am câștigat împreună cu o echipă de asset management.