Sunt singurii locuitori dintr-un catun italian, dar cei doi pensionari in varsta nu isi asuma niciun risc atunci cand vine vorba de respectarea regulilor stricte impotriva Covid-19 instituite in tara.

Publicat:18.10.2020, 09:50

Giovanni Carilli si Giampiero Nobili poarta masti de fiecare data cand se intalnesc si pastreaza distanta de un metru intre ei, in ciuda faptului ca nu au vecini si rareori parasesc localitatea lor izolata Nortosce, potrivit CNN.

Situat in provincia Perugia, in Umbria, popular printre turisti, Nortosce se afla deasupra unui defileu stancos din Valea Nerina, la o altitudine de 900 de metri, accesul in localitate fiind destul de anevoios. Dar, in ciuda izolarii lor, nici Carilli, in varsta de 82 de ani, nici Nobili, in varsta de 74 de ani, nu se simt protejati fata de virusul care a ucis aproape 37.000 de oameni in Italia.

„Sunt speriat de virus”, spune Carilli. „Daca ma imbolnavesc, sunt singur, cine s-ar ingriji de mine? Sunt batran, dar vreau sa mai traiesc, sa am grija de oile mele, de vita de vie, de stupi si livada. Imi place viata”, spune barbatul de 82 de ani.

O chestiune de principiu

In prezent, italienii trebuie sa respecte o distanta sociala de un metru, in timp ce mastile sunt obligatorii in toate spatiile publice, atat in ​​aer liber, cat si in interior, cu exceptia locuintelor private. In timp ce politia a dat amenzi cuprinse intre 400 si 1.000 euro celor care refuza sa poarte masti in orasele aglomerate, pentru Carilli si Nobili acoperirea fetei reprezinta o chestiune de bun simt.

Nobili considera ca ar fi lipsit de respect pentru oricare dintre ei sa ignore masurile stricte adoptate in timpul pandemiei, in ciuda circumstantelor lor exceptionale.

„A purta o masca si a respecta distantarea sociala nu este doar o chestiune de sanatate”, spune el. „Nu este ceva rau sau bun. Daca exista reguli, trebuie respectate de dragul tau si al celorlalti. Este o chestiune de principiu”, mai spune el.

Cand cei doi se intalnesc pentru o cafea in casa lui Carilli, se aseaza la o masa lunga de doi metri, cate unul la fiecare capat. De asemenea, se asigura ca mentin distanta sociala in timpul plimbarilor lor regulate catre o fantana romana de piatra, de unde isi iau apa proaspata de izvor.

Carilli s-a nascut in sat, dar si-a petrecut o mare parte din viata facand mezeluri la Roma, inainte de a se intoarce sa locuiasca in casa copilariei sale dupa pensionare. Nobili, fratele cumnatului lui Carilli, a ales, de asemenea, sa locuiasca aici dupa ce s-a pensionat. Continua, insa, sa faca bijuterii artizanale, spunand ca locurile frumoase in care traieste il inspira.

Fostii rezidenti ai catunului au plecat la Roma si alte orase pentru a-si gasi de lucru, dupa cutremurele de la sfarsitul anilor '90, iar Carilli si Nobili au orasul doar pentru ei in cea mai mare parte a timpului. In afara lor, singurele vietuitoare din localitate sunt cainele vanator de trufe al lui Carilli si cele cinci oi pe care le are in curte. Totusi, inca se intalnesc ocazional cu membrii familiei. 

Localitate izolata

Nortosce este conectat la „civilizatie” printr-un singur drum pitoresc, cu viraje „ac de par”, fara bara de protectie, care ofera o vedere uluitoare asupra muntilor Sibillini. „Drumul se termina chiar aici, asa ca nu vine nimeni - doar cei care vor sa ajunga la Nortosce”, spune Carilli, care mai adauga ca in timpul verilor este mai „aglomerat”, pentru ca fosti rezidenti se intorc la casele parintesti.

Ascuns in dealuri, Nortosce este situat strategic intre regiunile turistice Abruzzo si Marche si aproape de vechiul oras roman Ascoli Piceno.

Satul dateaza din Evul Mediu si, potrivit legendei, primul sau colonist a fost un fermier din orasul apropiat Rocchetta, care a venit sa planteze un nuc intr-o livada. Numele Nortosce este derivat dintr-o combinatie a cuvintelor „nuca” si „livada” in dialectul local.

Carilli are amintiri placute de pe vremea in care localitatea avea mai multe suflete, cand erau organizate festivaluri ale recoltei in piata din fata casei sale. Aleile inguste, serpuite, ale catunului si pasajele arcuite duc la o biserica veche, acoperita de vegetatie luxurianta. In timp ce vechiul castel al lui Nortosce s-a prabusit in urma cu ani buni, un grup de case rosii, roz, verzi, portocalii si crem, pastelate, cu ferestre vopsite in culori vii si pereti inclinati, medievali, au ramas. Strazile sunt pietruite si sunt intr-o stare remarcabil de buna.

Un stil de viata simplu

Deoarece nu exista baruri, hoteluri, restaurante si nici macar un magazin, cei doi trebuie sa se descurce cu toate si pentru asta merg in orasele din apropiere atunci cand este necesar. „Ducem o viata foarte simpla: tot ce avem de oferit este aer proaspat, liniste si apa sanatoasa de munte”, spune Carilli.

„Dar asta ne face bine. Ori de cate ori trebuie sa merg intr-un oras mare, ma simt rau, urasc zgomotul", mai spune el.

Peisajul este fascinant, insa iernile sunt destul de aspre.

In prezet, in localitate sunt cateva locuinte renovate de vanzare. Una a fost vanduta recent cu 20.000 de euro. Totusi, cei dornici sa se mute aici ar trebui sa se pregateasca pentru o schimbare majora a stilului de viata. „Stilul de viata este placut, dar trebuie sa te adaptezi. Nu exista niciun magazin, farmacie sau medic. De fiecare data cand vrei sa cumperi o paine sau vrei o reteta pentru pastile, trebuie sa mergi in orasul Borgo Cerreto din apropiere", spune Carilli.

Localitatea este unori „vizitata” de mistreti si lupi care ucid oi. Cu ani in urma, locuitorii mai in varsta spuneau povesti despre vrajitoare care se ascundeau in pesterile din apropiere si care furau cai la miezul noptii pentru galopuri, iar oamenii ii gaseau dimineata uzi de sudoare.

Desi recunoaste ca Nortosce nu este pentru toata lumea, Carilli nu si-ar schimba viata pentru nimic in lume si spune iubeste sa locuiasca intr-un loc atat de special, unde este aproape de natura. Mica lui vita de vie produce cateva sticle de vin, pe care il serveste cu placere cu mancarea facuta din produse naturale, din curtea lui.

„Iarna ninge si este foarte frig. Dar suntem obisnuiti cu asta si ziua trece usor. Dimineata sunt cu animalele. Dupa-amiaza, ma ascund in casa, aprind un foc urias si raman la caldura pana a doua zi”, povesteste Carilli.

Sursa: