Israelul controlează acum o parte importantă din cerul de deasupra Iranului, ceea ce îi permite să bombardeze aproape după voie, mai eficient și mai ieftin, țintele dorite, spun oficiali și experți citați de Wall Street Journal și New York Times, scrie hotnews.ro

La doar 48 de ore de la primul atac de vineri dimineață împotriva Iranului, Israelul a anunțat că a obținut superioritatea aeriană asupra părții vestice a țării, inclusiv asupra Teheranului. Asta după ce, începând de anul trecut, forțele israeliene au lovit și dezafectat în mod repetat sistemele antiaeriene iraniene.

Avioanele de război israeliene au început prin urmare să arunce bombe din spațiul aerian iranian, în loc să se bazeze pe rachete scumpe cu rază lungă de acțiune.

Este o realizare pe care redutabila forță aeriană rusă nu a reușit să o atingă în Ucraina în cei trei ani și jumătate de război, subliniază Wall Street Journal.

Acest eșec a fost unul dintre motivele pentru care trupele Moscovei s-au blocat într-un război pozițional, la sol, suferind pierderi uriașe.

Duminică, Israelul și-a exploatat avantajul, afirmând că a distrus zeci de rachete sol-aer în vestul Iranului și că l-a ucis pe șeful serviciilor secrete al Gardienilor Revoluției.

Importanța fundamentală a superiorității aeriene

Cele două războaie sunt foarte diferite în multe privințe – de exemplu, campania israeliană din Iran nu are o componentă terestră convențională.

Dar experiența acestor două conflicte, observate îndeaproape de armatele din întreaga lume, întărește ceea ce strategii militari știu de zeci de ani: controlul asupra spațiului aerian este totul – dacă îl poți obține.

„Cele două campanii demonstrează importanța fundamentală a superiorității aeriene pentru a-ți atinge obiectivele militare generale”, a declarat pentru Wall Street Journal generalul-locotenent în rezervă al Forțelor Aeriene ale SUA David Deptula, decan al Institutului Mitchell pentru Studii Aerospatiale, care a supravegheat operațiunile aeriene aliate împotriva talibanilor și al-Qaeda în Afganistan în 2001.

„În cazul războiului dintre Rusia și Ucraina, se vede ce se întâmplă când niciuna dintre părți nu poate obține superioritatea aeriană: impas și degenerarea într-un război de uzură”, a spus el.

„În cazul războiului dintre Israel și Iran, aceasta le permite libertatea neîngrădită de a ataca acolo unde dețin superioritatea aeriană asupra unor segmente din Iran”, a spus acesta.

Primele atacuri au folosit avioane F-35. Ulterior, s-au alăturat luptei avioanele F-15 și F-16

Primele atacuri aeriene israeliene au folosit avioane F-35 de generația a cincea, îmbunătățite cu modificări israeliene.

Acum că majoritatea sistemelor de apărare antiaeriană iraniene au fost neutralizate, avioane de luptă mai vechi, precum F-15 și F-16, se alătură luptei.

Israelul a început, de asemenea, să lanseze, cu efecte devastatoare, bombe ghidate cu rază scurtă de acțiune, care sunt mai ieftine și în număr mai mare în stocuri decât rachetele.

„În ultimele 24 de ore, am obținut o rută aeriană către Teheran și am desfășurat o bătălie aeriană de spargere a apărării. Piloții IAF zboară cu mare risc pentru viața lor, la sute de kilometri distanță de Israel, lovind cu precizie sute de ținte diferite”, a declarat șeful Statului Major al Armatei Israeliene, lt. gen. Eyal Zamir, citat de Times of Israel.

Rezultatul a fost că acum, israelienii au capacitatea de a utiliza întreaga gamă de arme ofensive.

„Unde este apărarea noastră antiaeriană?”

Israelul nu are libertate totală de operare în Iran, iar oficialii iranieni au susținut că au doborât drone israeliene în ultimele zile, scrie New York Times.

Unele dintre sistemele de apărare aeriană ale Iranului rămân intacte, obligând piloții israelieni să navigheze prin coridoare aeriene atent cartografiate, potrivit unui oficial israelian din domeniul apărării, care a vorbit sub rezerva anonimatului pentru a discuta informații sensibile.

Armata israeliană, a spus oficialul, se bazează pe informații în timp real pentru a urmări posibilele amenințări la adresa aeronavelor sale pe măsură ce acestea intră și ies din spațiul aerian iranian.

Însă israelienii au acum capacitatea de a zbura prin cea mai mare parte a spațiului aerian iranian aproape la fel de ușor cum o pot face deasupra Libanului și Siriei, potrivit lui Zohar Palti, fost oficial superior în Mossad, serviciul de informații externe al Israelului.

Chiar și oficialii iranieni au recunoscut deficiențe în apărarea lor.

În mesajele text private văzute de New York Times, unii oficiali se întrebau furioși: „Unde este apărarea noastră aeriană?” și „Cum poate Israelul să vină și să atace orice dorește, să ne ucidă comandanții de vârf, iar noi să fim incapabili să îl oprim?”.

Israelienii sunt pur și simplu mai buni decât rușii. Ucraina, mai bună decât Iranul

Israelienii au învățat cu siguranță din eșecurile Rusiei – și din succesele Ucrainei – în timp ce își planificau propria campanie împotriva Iranului.

Dar, spun oficialii militari și analiștii, cea mai evidentă lecție de până acum este că forțele aeriene israeliene sunt mai capabile decât cele rusești, în timp ce Ucraina este mult mai bună la apărare decât Iranul.

„Israelul a reușit să surprindă și să depășească apărarea antiaeriană a Iranului, care reprezenta o țintă mult mai ușoară decât apărarea antiaeriană a Ucrainei din aproape toate punctele de vedere”, a spus pentru Wall Street Journal Michael Kofman, cercetător senior la Carnegie Endowment și expert în armatele rusești și ucrainene.

„Asimetria în ceea ce privește capacitatea calitativă între forțele aeriene israeliene și cele rusești este, de asemenea, vastă și poate fi ușor observată”, a adăugat acesta.

La fel ca Ucraina, ale cărei avioane de vânătoare sovietice erau substanțial depășite în 2022, Iranul nu dispune de avioane de luptă capabile să supraviețuiască luptelor aeriene cu inamicul.

Spre deosebire de Ucraina, însă, Teheranul a eșuat în mod spectaculos în organizarea apărării antiaeriene terestre într-un mod care ar fi putut împiedica în mod semnificativ capacitatea avioanelor inamice de a opera deasupra teritoriului său.

O eroare fatală

Acest lucru a fost în primul rând rezultatul unei erori fatale de calcul politic. Timp de decenii, Teheranul a investit insuficient în apărarea antiaeriană și a mizat în schimb pe puterea de descurajare a propriilor forțe de rachete și ale aliaților săi regionali.

„Iranul nu s-a bazat niciodată doar pe apărarea antiaeriană pentru a respinge atacuri de acest gen. Ideea a fost întotdeauna să folosească descurajarea”, a declarat Fabian Hinz, expert militar la Institutul Internațional pentru Studii Strategice.

Dar principala componentă a descurajării iraniene – miliția Hezbollah din Liban – a fost decimată de Israel anul trecut și apoi separată fizic de Iran prin prăbușirea regimului Assad în Siria.

Atacurile israeliene ulterioare asupra instalațiilor de apărare antiaeriană siriene au creat o autostradă pe care avioanele israeliene o pot folosi nestingherite în drumul lor spre Iran.

Prin comparație, sistemele de apărare antiaeriană ucrainene – în principal sistemele sovietice S-300 și Buk – erau mult mai robuste și mai bine integrate în 2022 decât s-au dovedit a fi cele iraniene odată ce Israelul a atacat.

Teheranul se bazează pe un amestec de sisteme S-300, baterii chinezești și sisteme de apărare antiaeriană fabricate local.

Surpriza atacului israelian

La fel de important a fost și elementul surpriză. Datorită avertismentelor serviciilor de informații americane cu privire la invazia iminentă a Rusiei, comanda militară ucraineană a dispersat și ascuns cea mai mare parte a sistemelor sale mobile de apărare antiaeriană în februarie 2022.

După ce câteva avioane rusești au fost doborâte deasupra orașelor ucrainene, avioanele rusești au încetat să mai opereze dincolo de linia frontului – situație care rămâne neschimbată și astăzi.

Pentru a lovi ținte aflate adânc în interiorul Ucrainei, Rusia trebuie să se bazeze pe stocul limitat de rachete de croazieră sau balistice sau pe drone, care sunt lente și au o sarcină utilă limitată.

Spre deosebire de Ucraina în 2022, Iranul a fost luat prin surprindere – în parte din cauza amenințărilor înșelătoare ale Israelului de a lansa atacul în cazul în care negocierile dintre SUA și Iran programate pentru 15 iunie nu vor înregistra progrese.

În schimb, războiul a început cu două zile mai devreme.

În plus, echipele de operațiuni speciale israeliene au pătruns în secret în Iran și au distrus principalele mijloace de apărare antiaeriană iraniene cu drone cu rază scurtă de acțiune la începutul campaniei, folosind o metodă similară cu cea prin care serviciile secrete ucrainene, cu doar două săptămâni mai devreme, au distrus mai multe bombardiere strategice rusești.

În același timp, Israelul a reușit să asasineze o mare parte din conducerea militară a Iranului – o altă operațiune posibilă datorită activității superioare de spionaj.

„Practic, ceea ce a făcut Israelul cu Iranul este ceea ce Rusia voia să facă cu Ucraina: Au crezut că pot realiza o operațiune secretă, să se infiltreze și să decapiteze regimul ucrainean”, a declarat Michael Horowitz, analist geopolitic israelian.

„Dar s-a dovedit că societatea ucraineană are o reziliență și nu poate fi penetrată atât de ușor – în timp ce, în ceea ce privește Iranul, regimul este atât de nepopular încât este ușor să găsești oameni acolo care vor fi de acord să colaboreze cu Israelul”, a spus acesta pentru Wall Street Journal.