Pe fondul schimbărilor rapide în războiul naval, o navă ce costă sute de milioane de dolari sau chiar mai mult s-ar putea trezi astăzi înconjurată brusc de un roi de ambarcațiuni mici, rapide și fără echipaj uman, pregătite să lovească puternic chiar la linia de plutire – o lovitură potențial fatală. Având în vedere această amenințare în creștere, Marina Statelor Unite face acum exerciții de război pentru a-și instrui echipajele se apere împotriva atacurilor cu drone navale ostile, relatează Business Insider, potrivit hotnews.ro.
Conducerea Marinei americane urmărește îndeaproape modul în care dronele influențează războiul din Ucraina și studiază cum poate integra pentru operațiuni viitoare dronele navale autonome în flota tradițională.
Dronele navale sunt arme periculoase și inovatoare, pe care Ucraina le-a folosit pentru a provoca pierderi flotei rusești din Marea Neagră. Comandanții cu rang înalt din SUA văd în ele atât un potențial ofensiv semnificativ, cât și nevoia de a fi pregătiți să se apere împotriva lor.
„Aceste capabilități asimetrice pot fi folosite și împotriva noastră”, a declarat contraamiralul Michael Mattis, comandantul grupului de forțe navale „Task Force 66” din cadrul Marinei SUA, într-un interviu acordat Business Insider. Războiul asimetric e o referință în cazul de față la utilizarea unor arme ieftine, în număr mare, împotriva unor ținte costisitoare ale inamicului.
Luna trecută, Marina SUA a participat la mai multe exerciții de antrenament menite să pregătească echipajele navelor de război pentru tipurile de amenințări pe care le-ar putea înfrunta în conflictele viitoare, simulând atacuri ale dronelor navale asupra navelor americane. Astfel, echipajele au fost expuse unei amenințări emergente cu potențial devastator.
Ucraina a pus la colț Flota Mării Negre, deși nu avea o marină militară la începutul războiului
Mattis ocupă și funcția de director pentru planificare strategică a Forțele Navale Americane Europa-Africa, care au creat anul trecut „Task Force 66” pentru a integra sistemele robotizate și autonome în operațiunile flotei. Inițiativa subliniază eforturile Marinei de a opera drone alături de platformele navale tradiționale cu echipaj, explorând tactici inovatoare și asimetrice de luptă.
În Marea Neagră, Ucraina a demonstrat Statelor Unite și aliaților NATO pericolele ignorării acestor capabilități.
La începutul invaziei pe scară largă a Rusiei, în februarie 2022, Ucraina nu dispunea de o flotă semnificativă pentru a proiecta putere maritimă, așa că Kievul s-a bazat pe războiul asimetric și pe o campanie de atacuri cu rachete și drone navale produse pe plan intern pentru a provoca haos în rândul flotei ruse din Marea Neagră.
Operațiunile Ucrainei au avariat sau distrus zeci de nave de război rusești și au forțat Moscova să-și transfere cea mai mare parte a flotei de la cartierul său general din Sevastopol, oraș-port ocupat în 2014 în timpul ocupării ilegale a Crimeii, către portul Novorossiisk de pe coasta de est a Mării Negre.
Mattis a declarat că Ucraina a reușit să neutralizeze prin campania sa de atacuri aproximativ 40% din forțele navale ruse din Marea Neagră. Ea a evidențiat totodată ceea ce contraamiralul american descrie drept un ciclu de inovație de tip acțiune-reacțiune-contraacțiune pe câmpul de luptă: o parte introduce o capabilitate, cealaltă răspunde cu o contra-capabilitate, iar prima parte dezvoltă la rândul ei o contra-măsură.
De exemplu, Rusia a constatat că era dificil să oprească atacurile cu drone navale folosind doar sistemele de apărare a navelor, așa că a reacționat prin creșterea prezenței avioanelor de patrulare, cu capabilități de luptă, pentru a monitoriza mai eficient Marea Neagră. Ucraina a reacționat la această măsură echipându-și dronele navale cu rachete sol-aer, care au doborât deja avioane de vânătoare și elicoptere rusești.
„Un succes remarcabil” în Marea Neagră
Contraamiralul Mattis afirmă că, deși Rusia poate genera o putere de foc semnificativă în aer, forțele sale navale au rămas relativ constrânse în portul Novorossiisk și că operațiunile limitate ale acestora sugerează că Moscova fie nu dorește, fie nu este capabilă să proiecteze putere în Marea Neagră.
„Ucraina a avut un succes remarcabil în obținerea de efecte strategice în Marea Neagră, valorificând practic asimetria în favoarea sa împotriva rușilor”, afirmă ofițerul naval american.
Marina SUA a urmărit acest ciclu de război asimetric din Marea Neagră și și-a dat seama de necesitatea urgentă de a-l reduce la o formă simplificată în scenarii de antrenament de tip „roșu contra albastru”.
„Vrem să plasăm navele noastre într-o zonă de apărare unde trebuie să gândească și să reacționeze la acest tip de problemă”, afirmă Mattis, adăugând că majoritatea forțelor navale americane au participat la astfel de antrenamente, dar nu suficient de mult.
„Știm că această capabilitate evoluează”, subliniază acesta. „Știm că rușii au reacționat lent în ceea ce privește adoptarea măsurilor de apărare împotriva acestor amenințări și, ca urmare, au pierdut mai multe nave decât ar fi trebuit, dacă s-ar fi adaptat mai repede”, mai spune Mattis.
Forțele navale americane încearcă să își însușească lecțiile războiului dintre Rusia și Ucraina
În timpul unui exercițiu recent, denumit „Baltic Operations 2025”, Task Force 66 a utilizat ambarcațiuni autonome de suprafață pentru a simula atacuri asupra a două nave americane: nava de comandament și control USS Mount Whitney și distrugătorul cu rachete ghidate USS Paul Ignatius.
Task Force 66 a desfășurat o dronă navală denumită Global Autonomous Reconnaissance Craft (GARC) și alte sisteme în cadrul exercițiului. Sistemul GARC, fabricat de compania americană BlackSea Technologies, seamănă cu o barcă de mare viteză și poate atinge o viteză de 40 de noduri (aproximativ 74 km/h).
Mattis a explicat că scopul a fost să plaseze navele de suprafață într-o situație în care trebuiau să reacționeze pe un interval de timp extrem de scurt. În unele scenarii, operatorii urmăreau o navă mare cu o dronă, care apoi „sprinta” brusc din spatele acesteia, forțând echipajul să reacționeze. În alte situații, mai multe drone navale atacau simultan din unghiuri diferite.
Una dintre provocările legate de dronele navale este dimensiunea lor redusă, ceea ce le face greu de detectat și de diferențiat de diverse ambarcațiuni comerciale. În condiții normale de operare, cum ar fi în port, echipajul de veghe ar putea să nu identifice amenințarea înainte să fie prea târziu.
Mattis afirmă că exercițiul s-a desfășurat la un nivel de bază, cu scopul de a crea ceea ce el descrie drept o dilemă. Exercițiul a fost conceput astfel încât marinarii să înțeleagă caracteristicile operaționale ale dronelor navale rapide și agile, care pot apărea aproape nedetectate de nicăieri și pot ataca rapid o navă.
Însă în timpul exercițului nu s-au folosit muniții reale, adică navele nu au tras asupra bărcilor-drone. Totuși, Marina SUA se antrenează și pentru astfel de situații. La un alt exercițiu, desfășurat în Europa în luna mai, marinarii de pe distrugătorul USS Thomas Hudner au exersat folosirea sistemelor de armament ale navei pentru a se apăra împotriva unui atac cu drone navale.
Dronele navale sunt văzute deja ca o parte integrală a oricărui război naval din viitor
Task Force 66 testează și tactici mai avansate și își propune să construiască scenarii de antrenament din ce în ce mai complexe care, potrivit lui Mattis, vor semăna în viitor cu un „mod de joc liber” – în care participanții învață să opereze și să reacționeze spontan, nu pe baza unor scenarii prestabilite, create pentru siguranță și repetabilitate.
„Întorcându-ne la elementele fundamentale, din cauza acestei naturi iterative și inovatoare a caracterului în schimbare al războiului cu drone, ceea ce observăm este că nu există o tactică ideală, nu există o capabilitate ideală”, a explicat Mattis. „Există doar o combinație de tactici și capabilități care trebuie să se adapteze continuu în timp, pentru a genera dileme și surprize adversarului, astfel încât să poată fi înfrânt în cele din urmă”, subliniază contraamiralul american.
Mattis admite însă că una dintre marile provocări în a ține pasul cu ritmul schimbărilor din război este aceea de a găsi modalități de adaptare rapidă atunci când nu te confrunți cu o amenințare existențială.
„Atunci când cineva îți pune o armă la tâmplă, așa cum a făcut Rusia cu Ucraina, și ești forțat să inovezi ca să supraviețuiești – când este vorba de a găsi soluții sau a muri – capacitatea de a rezolva probleme, de a elimina barierele și de a nu mai accepta scuze este incredibilă”, spune el.
„Am văzut partenerii noștri ucraineni făcând asta într-un mod care inspiră cu adevărat”, subliniază ofițerul. Marina SUA nu se află încă într-un astfel de conflict, dar este conștientă că trebuie să fie pregătită pentru unul.