Ghazeleh Emami, o tânără de origine iraniană stabilită în România, a vorbit, în exclusivitate pentru Digi24, despre teroarea în care trăiesc conaționalii săi, dar și de ce luptă aceștia cu înverșunare pentru a-și câștiga dreptul de a trăi și de a gândi liber. Emami a oferit detalii despre represiunea brutală din Iran, unde oamenii ies în stradă nu doar din cauza sărăciei și inflației, ci pentru drepturi fundamentale refuzate de un regim islamist totalitar. Ea descrie arestările arbitrare ale poliției islamice, tortura din închisori, blackout-ul informațional și teama permanentă pentru sa familia rămasă în țara arabă. „Deja nu mai este doar un protest, este o revoluție pentru dreptul de a trăi liberi”, a subliniat tânăra.
Atenție! Informații care vă pot afecta emoțional!
„Motivul real al protestelor nu este inflația, ci represiunea”
Ghazeleh Emami, antreprenor în România, a vorbit, în direct la Digi24, despre adevăratele cauze ale protestelor din Iran: represiunea, lipsa drepturilor fundamentale și teroarea instaurată de regimul islamist. Ea spune că oamenii nu mai luptă pentru creșterea costului de trai, ci pentru libertate.
„Ultimul motiv pentru care oamenii au ieșit în stradă a fost inflația și nivelul de ridicat al sărăciei din Iran. Dar acesta nu este motivul principal. Motivul principal este represiunea. Este acest regim totalitar islamist care nu îți oferă absolut niciun drept. Nici măcar cele mai mici drepturi ale oamenilor nu le respectă. Nu ai dreptul la educația pe care ți-o dorești. Femeile nu au dreptul de a-și alege unde trăiesc, cum trăiesc, cu cine trăiesc. Oamenii nu au dreptul la libera exprimare, nu au dreptul să-și aleagă religia. Dacă nu ești musulman, în Iran minoritățile religioase, din păcate, sunt persecutate destul de violent. Deci, noi nu avem drepturile de bază ale unui om de rând. Ne dorim să putem să schimbăm această formă de guvernământ, ne dorim să putem să conviețuim într-o democrație în care fiecare să aibă un cuvânt de spus, să poată să trăiască liber și așa cum își dorește”, a precizat tânăra.
„Nu mai este un protest. Se transformă într-o revoluție”
Ghazeleh Emami spune că mișcările de stradă au depășit faza inițială și au intrat într-o etapă mult mai periculoasă pentru regim, dar și pentru cetățeni.
„În momentul de față, nu mai este doar un protest. Deja se transformă într-o revoluție pe zi ce trece. Păcat că nu putem afla mai multe informații de acolo. Deja au trecut cred că peste 100 de ore de digital blackout in Iran. Nu avem informații, foarte puțini oameni pot să se mai conecteze și doar la anumite ore la Internet sau la telefonie mobilă ca să poată să comunice ceva prietenilor, surselor de informații, presei externe ce se întâmplă exact acolo. În Teheran sunt doar unchiul meu și cu verișorii mei, dar restul familiei, nu. Eu sunt din Mashad, al doilea oraș cel mai mare din din Iran ca și populație și orașul unde au fost foarte multe conflicte stradale în ultimele zile. Din păcate, nu am reușit să iau legătura mai deloc cu ei. Abia aseară a reușit verișorul meu care stă în Statele Unite să discute cu mama lui și să schimbe două mesaje. Au avut două SMS-uri: «Suntem bine, nu vă faceți griji». Atât. După aceea, din nou, nimic. Este îngrozitor să nu știi ce se întâmplă cu familia ta”, a povestit Emami.
„Te arestează pentru cum ești îmbrăcată”
Experiențele trăite personal în Iran descriu un climat de frică permanentă. Ghazeleh Emami povestește cum simplul mod de a te îmbrăca poate deveni motiv de arestare.
„Pe stradă te oprea poliția islamică și te întreba cine ești, de unde vii, de ce nu ești îmbrăcată corespunzător. Am pățit odată când veneam direct din aeroport și m-am oprit pe stradă când mă duceam să-mi cumpăr și eu haine mai adecvate, pentru că aici, în România, nu poți să găsești haine de genul acesta care să fie chiar atât de acoperite. Și m-a oprit o doamnă în fața magazinului și voiau să mă aresteze. Aveam o tunică mai lungă, o cămașă mai lungă așa până peste până pe la genunchi și aveam un butic pe cap, cămașa fiind albă. Zicea că e transparentă și că se vede tot, dar nu se vedea nimic, pentru că aveam și o bluză dedesubt și a venit mătușa mea din partea tatălui meu, care e mai vocală, și a început să se certe cu ei și să facă un pic de scandal pe stradă. Au mai venit oameni și atunci s-au retras”, a spus tânăra din Iran, stabilită în România.
Ea explică faptul că, în astfel de situații, nu există reguli clare sau limite.
„Te arestează pentru că nu porți ținută adecvată și pentru faptul că nu vrei să te comporți ca un musulman adevărat. Nu știi cât poți sta în spatele gratiilor. Din păcate unii oameni pot să și dispară, alții pot fi eliberați, alții pot fi torturați și după eliberați, nu există nicio lege care să controleze aceste aceste situații și aceste aresturi. (...) Din fericire, n-am avut oameni foarte apropiați mie care să fie torturați sau închiși pe viață, dar cunosc persoane care au avut membrii familiilor drept activiști politici, care au fost arestați și de care fie nu se cunoaște nimic, fie sunt în stare foarte gravă în închisorile de acolo”, a mărturisit Ghazeleh Emami.
„Tortura este folosită ca armă a fricii”
Relatările despre ce se întâmplă în închisorile iraniene sunt cutremurătoare. Ghazeleh Emami spune că a cunoscut persoane ale căror familii au fost distruse de represiune.
„Oamenii sunt torturați ca să fie forțați să declare lucruri împotriva activiștilor sau să spună la televizor că au fost plătiți de Israel sau de Statele Unite. Dacă refuzi, urmează biciuirea, arsul tălpilor, arsuri cu acid.” Uneori, spune ea, regimul eliberează intenționat astfel de persoane pentru a răspândi frica în societate.
Pentru ea și pentru milioane de iranieni, miza este una fundamentală: dreptul de a trăi liber.
„Noi nu avem altă putere decât să vorbim în numele lor și să cerem sprijinul comunității internaționale. Altfel, va fi foarte greu să ducem această luptă până la capăt.”