O stea minusculă, care are doar o cincime din masa Soarelui nostru, i-a uimit pe astronomi prin faptul că găzduiește o planetă gazoasă gigant, TOI-6894b, ceva considerat mult timp aproape imposibil, relatează SciTechDaily, transmite hotnews.ro.

Descoperirea, realizată pe baza datelor provenite de la misiunea TESS („Transiting Exoplanet Survey Satellite”) și confirmată cu ajutorul unuia dintre cele mai mari telescoape din lume, pune la îndoială teoriile de bază privind formarea planetelor.

TOI-6894 este o pitică roșie de dimensiuni reduse, cu doar 20% din masa Soarelui. Stelele de acest tip sunt comune în galaxie, dar în general nu sunt considerate candidate probabile pentru a găzdui planete gigantice. De fapt, astronomii au crezut multă vreme că astfel de stele cu masă redusă nu oferă condițiile necesare pentru formarea sau susținerea unor planete mari.

Însă într-o descoperire surprinzătoare, publicată în revista Nature Astronomy, oamenii de știință au detectat semnătura clară a unei planete gigantice, pe care au denumit-o TOI-6894b, care orbitează în jurul acestei stele minuscule.

Planeta a fost descoperită în timpul unui amplu studiu bazat pe datele colectate de misiunea TESS a NASA, care caută exoplanete prin monitorizarea luminozității stelelor. Proiectul s-a concentrat pe identificarea planetelor gigantice în jurul stelelor mai mici și a fost condus de dr. Edward Bryant, care a realizat cercetarea la Universitatea din Warwick și la Mullard Space Science Laboratory din cadrul University College London (UCL).

O descoperire de referință în cercetarea exoplanetelor

Dr. Edward Bryant, bursier al Warwick Astrophysics Prize și autor principal al studiului, a declarat că „am fost foarte entuziasmat de această descoperire”. „Am analizat inițial observațiile TESS asupra a peste 91.000 de stele pitice roșii cu masă redusă, în căutarea planetelor gigantice”, a explicat el.

„Apoi, folosind observații realizate cu unul dintre cele mai mari telescoape din lume, VLT-ul ESO, am descoperit TOI-6894b, o planetă gigantă care tranzitează steaua cu cea mai mică masă cunoscută până acum care găzduiește o astfel de planetă. Nu ne-am așteptat ca planete precum TOI-6894b să se poată forma în jurul unor stele cu masă atât de mică”, a admis Bryant.

„Această descoperire va deveni un punct de referință pentru înțelegerea extremelor în formarea planetelor gigantice”, a subliniat cercetătorul.

O enigmă a formării planetare

Conform teoriilor actuale, formarea planetelor gigantice este mult mai dificilă în jurul stelelor cu masă redusă, deoarece cantitatea de gaz și praf din discul protoplanetar (materia primară pentru formarea planetelor) este prea mică pentru a permite formarea unui nucleu suficient de masiv și pentru ca procesul accelerat de acumulare să se declanșeze.

Însă existența lui TOI-6894b – o planetă gigantică care orbitează o stea extrem de ușoară – sugerează că acest model nu este complet corect și că sunt necesare teorii alternative.

Dr. Edward Bryant a adăugat:

„Având în vedere masa planetei, TOI-6894b s-ar fi putut forma printr-un proces intermediar de acumulare a unui nucleu, în care o protoplanetă se formează și acumulează treptat gaz, fără ca nucleul să devină suficient de masiv pentru declanșarea acumulării accelerate”.

Alternativ, planeta s-ar fi putut forma dintr-un disc instabil gravitațional. În unele cazuri, discul din jurul stelei devine instabil din cauza forței gravitaționale pe care o exercită asupra sa. Aceste discuri pot ajunge să se fragmenteze, iar gazul și praful să colapseze și să formeze o planetă.

Totuși, echipa a descoperit că niciuna dintre aceste teorii nu explică în întregime formarea lui TOI-6894b pe baza datelor disponibile, ceea ce face ca originea acestei planete gigantice să rămână, deocamdată, o întrebare deschisă.

Observații viitoare cu Telescopul Spațial James Webb

Atmosfera planetei TOI-6894b urmează să fie observată cu ajutorul Telescopului Spațial James Webb (JWST) în următoarele 12 luni. Aceste observații ar trebui să le permită astronomilor să stabilească dacă vreuna dintre teoriile existente poate explica formarea acestei planete neașteptate.

Cercetătorul asociat dr. Andrés Jordán, de la Millennium Institute of Astrophysics și profesor la Universitatea Adolfo Ibáñez, a declarat:

„Acest sistem reprezintă o nouă provocare pentru modelele de formare a planetelor și oferă o țintă foarte interesantă pentru observații ulterioare, care vor ajuta la caracterizarea atmosferei sale”.