Cercetatorii au detectat oxigen in atmosfera planetei Venus, vecina „infernala” a Pamantului, dar descoperirea nu schimba calculele privind posibilitatea existentei vietii in vecinatatea noastra cosmica, informeaza agentia Reuters, citata de Agerpres.
Oxigenul reprezinta aproximativ 21% din aerul de pe Terra, restul atmosferei noastre fiind alcatuit in principal din azot. Iar majoritatea fiintelor vii - inclusiv oamenii - au nevoie de oxigen pentru a supravietui. Vecinul planetar al Terrei ofera o cu totul alta poveste.
Atmosfera sa densa si nociva este dominata de dioxid de carbon - 96,5% -, prezentand cantitati mai mici de azot si gaze reziduale. Oxigenul este aproape absent. De fapt, avand in vedere ca Venus primeste mult mai putina atentie stiintifica decat alte planete, precum Marte, detectarea directa a oxigenului sau a ramas pana acum o operatiune dificila.
Folosind un instrument aflat la bordul observatorului aeropurtat SOFIA - o aeronava Boeing 747SP modificata pentru a transporta un telescop in infrarosu in cadrul unui proiect comun al NASA si al Centrului Aerospatial German -, oamenii de stiinta au detectat in premiera oxigen atomic intr-un strat gazos subtire, care este intercalat intre alte doua straturi ale atmosferei venusiene.
Ei au observat ca acest oxigen atomic - alcatuit dintr-un singur atom de oxigen - difera de oxigenul molecular, care consta din doi atomi de oxigen si care este respirabil.
Ce spun oamenii de stiinta despre oxigenul detectat pe Venus
Cercetatorii au reusit o detectare directa a oxigenului mai intai pe partea lui Venus orientata spre Soare - acolo unde acesta este produs in atmosfera - si l-au detectat apoi si pe partea opusa Soarelui, unde fusese observat anterior de un telescop terestru din Hawaii.
„Atmosfera lui Venus este foarte densa. Compozitia ei este, de asemenea, foarte diferita de cea a Pamantului”, a declarat fizicianul Heinz-Wilhelm Hubers, de la Centrul Aerospatial German, autorul principal al studiului publicat in revista Nature Communications.
Atmosfera groasa de pe cea de-a doua planeta de la Soare capteaza caldura intr-un efect de sera fugitiv.
„Venus nu este ospitaliera, cel putin nu pentru organismele pe care le cunoastem pe Pamant”, a adaugat fizicianul german.
Oxigenul este produs pe partea diurna a planetei de radiatiile ultraviolete ale Soarelui, care descompun dioxidul de carbon si monoxidul de carbon din atmosfera in atomi de oxigen si alte substante chimice, au declarat cercetatorii. O parte din oxigen este apoi transportata de vanturi catre partea nocturna a planetei Venus.
„Aceasta detectare a oxigenului atomic pe Venus este o dovada directa a actiunii fotochimiei - declansata de radiatia solara UV - si a transportarii produselor sale de catre vanturile din atmosfera lui Venus”, a declarat astrofizicianul si coautorul studiului Helmut Wiesemeyer, de la Institutul Max Planck pentru Radioastronomie din Germania.
„Pe Pamant, stratul de ozon stratosferic care ne protejeaza viata reprezinta un exemplu binecunoscut pentru o astfel de fotochimie'”, a adaugat Helmut Wiesemeyer.
Venus, un infern planetar aflat in „zona locuibila” a sistemului nostru solar
Pe Venus exista un strat de nori care contin acid sulfuric si ajung pana la o inaltime de aproximativ 65 km deasupra suprafetei planetare, cu vanturi ce au forta unui uragan si care sufla in directia opusa rotatiei planetei. La aproximativ 120 km deasupra suprafetei, vanturi puternice sufla in aceeasi directie cu rotatia planetei.
S-a constatat ca oxigenul era concentrat intre aceste doua straturi feroce, la o altitudine de aproximativ 100 km, si ca temperatura oxigenului varia de la aproximativ minus 184 de grade Fahrenheit (minus 120 de grade Celsius) in partea luminata a planetei pana la minus 256 de grade Fahrenheit (minus 160 de grade Celsius) in partea intunecata.
Metodele utilizate anterior pentru a detecta oxigenul venusian pe partea diurna au fost indirecte, bazate pe masuratori ale altor molecule in combinatie cu modele fotochimice.
Venus, cu un diametru de aproximativ 12.000 km, este putin mai mica decat Pamantul. In sistemul nostru solar, Pamantul se afla confortabil in „zona locuibila” din jurul Soarelui - distanta considerata nici prea aproape, nici prea departe de o stea pentru a putea gazdui viata, Venus fiind aproape de limita interioara, iar Marte aproape de marginea exterioara a acestei zone.
„Ne aflam inca la inceputul intelegerii evolutiei lui Venus si a motivelor pentru care aceasta planeta este atat de diferita de Pamant”, a declarat Heinz-Wilhelm Hubers.