„Noi suntem pierduți. Nu cred că vom apuca să vedem libertatea decât la bătrânețe, prin ochii generațiilor tinere”, mărturisește un iranian pentru The Guardian. Într-un reportaj publicat vineri, care reunește mai multe voci din interiorul țării, publicația britanică explorează prăpastia dintre regimul teocratic și o populație care, în ciuda represiunii, a înțeles că prosperitatea este imposibilă în izolare, scrie hotnews.ro.
- Protestele masive declanșate în decembrie continuă zilnic în tot Iranul, ducând joi la blocarea internetului la nivel național. Măsura a coincis cu noile apeluri la mobilizare lansate de prințul în exil Reza Pahlavi, în timp ce violențele s-au intensificat dramatic în ultimele zile. Bilanțul indică deja peste 40 de morți și 2.200 de arestări, conform organizațiilor pentru drepturile omului.
Iranienii care au vorbit pentru The Guardian în această săptămână, sub protecția anonimatului, sunt tineri adulți din Teheran care, deși au perspective diferite asupra scăderii nivelului de trai sau a viitorului, împărtășesc o convingere comună: prosperitatea națională este imposibilă în condițiile actuale de izolare și represiune.
„Nu am nicio speranță în aceste proteste”
Masha, în vârstă de 36 de ani, lucrează de ani buni în domeniul designului de modă și administrează o pagină online unde își vinde hainele. În ultimele luni, spune că a înregistrat vânzări bune, dar, din cauza situației actuale din Iran, vânzările și activitatea paginii sale s-au oprit.
„Simt că trebuie să o iau de la capăt. Tot ce am muncit, tot efortul pe care l-am depus, s-a dus. Chiar nu știu ce să fac cu aceste prețuri în dolari. Chiar dacă piața se redeschide, cum să cumpărăm țesături și să le vindem la aceste prețuri?Cum putem trăi?”, spune ea pentru The Guardian.
Tânăra din Iran continuă: Iubesc libertatea. „Vreau să vină ziua în care va exista libertate în Iran. Dar nu am nicio speranță în aceste proteste. Protestele (după moartea lui Mahsa Amini) din 2022 au fost și mai mari și nu s-a întâmplat nimic. Nu cred că se va schimba nimic nici de data asta. Nu sunt deloc în favoarea războiului.”
Mahsa spune că ar fi foarte fericită dacă regimul ar cădea și guvernul s-ar schimba, dar are foarte puține speranțe că acest lucru se va întâmpla. „Această incertitudine, această stare de incertitudine, este ceea ce ne deranjează cel mai mult. Nimeni nu știe ce se va întâmpla.”
„Chiar dacă Pahlavi va ocupa funcția supremă în Iran, nu el va fi cel care va lua deciziile”
Moien, un antreprenor în domeniul confecțiilor în vârstă de 40 de ani, spune că situația lui este extrem de precară și instabilă. Este căsătorit de câțiva ani și locuiește împreună cu soția într-un apartament închiriat. Odată cu scăderea bruscă a valorii rialului față de dolar, grevele din piețe și închiderea magazinelor online, Moien spune că se confruntă cu pierderi importante.
Iranul este o țară care a eșuat, crede Moien. Chiar dacă Republica Islamică ar fi răsturnată astăzi, ar fi nevoie de cel puțin 50 de ani pentru a o reconstrui. Și chiar și atunci, nu ar deveni o țară ideală, ci doar una normală, funcțională. El îl vede pe Reza Pahlavi, fiul exilat al fostului șah, ca pe o simplă figură simbolică.
„Chiar dacă el (n.r. Pahlavi) ar ajunge în fruntea Iranului, nu el ar fi cel care ar lua deciziile. Nu a locuit niciodată aici, nu înțelege țara, criza sau politica ei. Nu este un politician puternic. În opinia mea, este doar o marionetă și va face tot ce îi vor spune (SUA și Israelul) să facă”.
Întrebat despre viitor, Moien spune că intenționează să emigreze în următorii trei ani. Una dintre îngrijorările sale este ce se va întâmpla cu producătorii interni ca el atunci când se va schimba regimul.

Un susținător al lui Pahlavi ține o fotografie înrămată a șahului exilat, prințul moștenitor Reza Pahlavi, în Piața Parlamentului, Londra, Marea Britanie, pe 6 ianuarie 2026. Credit line: amanda rose / Alamy / Profimedia
„Noi suntem pierduți. Nu cred că vom apuca să vedem libertatea”
Sasha, în vârstă de 35 de ani, este antrenor sportiv. El spune că în Iran nu a reușit să-și asigure o locuință sau o viață stabilă și nu vede un viitor clar pentru el sau pentru generația sa.
„Practic, noi suntem pierduți. Nu cred că vom apuca să vedem libertatea sau îmbunătățiri în Iran, decât dacă vom ajunge la bătrânețe și vom vedea generațiile tinere experimentând în sfârșit schimbarea”, afirmă el pentru The Guardian.
Sasha mai spune că speră la prăbușirea Republicii Islamice și la instaurarea unei republici democratice în viitorul Iranului. El crede în puterea populară, dar spune că, dacă armata nu va organiza o lovitură de stat și armele nu vor ajunge în mâinile poporului, este imposibil să fie învinsă Garda Revoluționară, având în vedere numărul de baze și depozite de arme pe care le controlează”.
„Fie țara va fi vândută, fie va fi condusă spre ruină absolută”
Majid, un bărbat în vârstă de 36 de ani, este acum șomer. El a lucrat în mine de piatră decorativă și, apoi, a avut propria lui afacere. Din cauza inflație, el a pierdut tot. „După Covid, totul s-a destrămat, atât viața mea de familie, cât și economia țării”, spune el.
„Am cumpărat o casă în rate și nu am mai putut ține pasul cu plățile. Guvernul a creat o situație în care toată lumea vrea să se înșele reciproc doar pentru a supraviețui. Sincer, nu mai văd un viitor clar pentru Iran. Fie țara va fi vândută, astfel încât Republica Islamică să plece și atunci totul se va termina. Fie va rămâne și va conduce țara spre ruină absolută. În orice caz, este ruinată”, mai spune el.
Majid afirmă că singura sa dorință este ca, într-o bună zi, „Iranul să se reconecteze la comerțul mondial. Copiii noștri sunt strălucitori, talentați, isteți și inteligenți, dar, izolați, nu vor putea niciodată să se dezvolte.”
„Prefer reforma treptată”
Hasan are 29 de ani și lucrează pe piața aurului din Marele Bazar din Teheran, unde au început protestele în decembrie. El spune că comercianții din bazar discutau de mult timp despre greve și proteste, pe măsură ce inflația creștea prețurile tot mai mult.
„Este adevărat că, odată cu creșterea prețurilor aurului, capitalul unor vânzători de aur crește, dar clienții lor dispar, iar ei înșiși se opun acestor creșteri de prețuri. Puterea de cumpărare a oamenilor continuă să scadă. Această incertitudine și lipsă de claritate mă epuizează și mă umple de disperare, dar rămân dedicat grevelor și sper că se vor întâmpla lucruri bune”, spune el.
Tânărul crede că „aceste proteste și demonstrații vor duce în cele din urmă la o schimbare”.
El mai spune că nucleul Republicii Islamice trebuie eliminat, dar că structurile în sine ar trebui să rămână în vigoare pentru a preveni haosul.
„Treptat, reformele și schimbările ar trebui să aibă loc în cadrul acelor structuri, iar oamenii competenți ar trebui să preia controlul. În caz contrar, nu am nicio speranță în schimbarea regimului prin război sau prăbușire bruscă și nu susțin acest lucru. Consecințele ar fi terifiante și nu sunt optimist în privința acestei căi. Prefer reforma treptată”, a spus el.

Iranienii se adună și blochează o stradă în timpul unei manifestații în Kermanshah, Iran, pe 8 ianuarie 2026. Foto: Kamran / Stringershub Inc. / Profimedia
„SUA vor interveni, Republica Islamică va cădea”
Ashkan, un alt tânăr șomer de 28 de ani, locuiește singur într-o casă din nordul Teheranului. Tatăl său deține mai multe restaurante renumite într-una din provinciile Iranului și îi dă în fiecare lună o alocație generoasă. El spune în prezent nu are un loc de muncă serios și se bazează pe banii tatălui său.
Tânărul este convins că Republica Islamică va fi distrusă până la sfârșitul acestei luni. „Sunt sigur că până la sfârșitul lunii ianuarie, SUA vor interveni, Republica Islamică va cădea, Pahlavi va veni și totul va fi perfect.”
Când a fost întrebat despre ce părere are tatăl său despre această schimbare, Ashkan a răspuns: „Și el se roagă ca Pahlavi să vină. De mult timp spune că Republica Islamică este sortită pieirii și că vor pleca.”
„Chiar și venirea lui Pahlavi la putere ar fi mai bună decât situația actuală”
Farshad, un designer de interior în vârstă de 37 de ani, spune că nu crede că protestele vor schimba ceva, dar că, dacă președintele iranian ar demisiona și SUA ar interveni militar, situația din țară s-ar îmbunătăți în cele din urmă. El recunoaște că inițial ar exista un șoc economic, dar că, pe termen lung, reconectarea cu piețele globale ar îmbunătăți viața tuturor.
Bărbatul spune că studenții universitari nu s-au implicat încă în mod serios în proteste. Dacă o vor face, el crede că mișcarea ar deveni mai progresistă și ar depăși ideea că Pahlavi este singura opțiune.
În opinia lui, cel mai bun scenariu posibil este ca protestele să continue să se extindă, în timp ce SUA și aliații săi lovesc forțele și comandanții Republicii Islamice, permițând Iranului și protestelor în sine să cadă în mâinile poporului.
„Nu sunt un susținător al lui Pahlavi. El spune că va organiza un referendum, dar eu nu prea cred asta. Khomeini (n.r. fostul lider suprem) obișnuia să spună aceleași lucruri. Totuși, am ajuns la concluzia că chiar și venirea lui Pahlavi la putere ar fi mai bună decât situația actuală”, conchide Farshad.

