Duminică după amiaza, fumul se ridica deasupra rezervoarelor de combustibil din Teheran și a uzinelor de gaze de pe coasta de sud a Iranului, energia devenind cea mai recent deschisă linie a frontului în conflictul cu Israelul, scrie hotnews.ro

Sectorul energetic al Iranului, aflat în declin și privat de investiții străine timp de ani de zile din cauza sancțiunilor, reprezenta o vulnerabilitate evidentă înainte de izbucnirea războiului, scrie Financial Times. Deși țara deține unele dintre cele mai bogate rezerve de petrol și gaze din lume, suferea pene periodice de curent, penurie de combustibil și întreruperi ale exporturilor de gaze.

Decizia Israelului de a începe să atace infrastructura energetică a Iranului, cu lovituri asupra a cel puțin două uzine de procesare a gazelor și două depozite de combustibil , a fost un pariu cu miză uriașă, care a adus mai multe riscuri pe piețele energetice globale.

Luni, în deschiderea pieței petroliere din Asia, prețul țițeiului de referință Brent a crescut cu 5%, ajungând la peste 78 de dolari pe baril, un nivel înregistrat ultima dată în ianuarie.

Prețul țițeiului a crescut cu 10% de la începutul luptelor de săptămâna trecută, pe fondul temerilor că conflictul s-ar putea extinde la o regiune care reprezintă o treime din producția mondială de petrol.

„Este o sprială ascendentă și nu este clar unde și cum se oprește”, a declarat Richard Bronze, șeful departamentului de analiză geopolitică de la firma de cercetare Energy Aspects.

„Până acum, Iranul și-a îndreptat atenția către Israel, dar piața va fi îngrijorată de infrastructura energetică din Orientul Mijlociu și de Strâmtoarea Hormuz în sine”, a adăugat el, referindu-se la calea navigabilă îngustă prin care Iranul, Arabia Saudită, Irakul, Kuweitul, Qatarul și Emiratele Arabe Unite exportă o treime din petrolul și gazele maritime mondiale. Până acum, traficul prin strâmtoare a continuat să circule normal.

O creștere susținută a prețurilor țițeiului ar reaprinde îngrijorările inflaționiste, a remarcat duminică cancelarul britanic Rachel Reeves, afirmând că guvernul britanic monitorizează situația „foarte atent”.

„Evident, impactul asupra regiunii Orientului Mijlociu este imens, dar impactul asupra noastră, a tuturor, este omen’s”, a spus ea. „Am văzut în ultimii ani că lucrurile care se desfășoară departe de granițele noastre au implicații uriașe în Regatul Unit.”

Israelul a sugerat duminică că a vizat depozite folosite atât pentru realimentare civilă, cât și militară, în încercarea de a afecta aprovizionarea internă a Iranului, mai degrabă decât de a afecta capacitatea acestuia de a exporta petrol, care se îndreaptă în principal către China.

Analiștii au declarat că Israelul repetă tacticile utilizate anul trecut în Liban, care au implicat asasinarea unor comandanți militari cheie, distrugerea sistemelor de comunicații și atacuri aeriene neîncetate împotriva unor ținte preselectate.

„Este îndrăzneț, dar este strategia pe care [prim-ministrul israelian Benjamin] Netanyahu a evoluat și crede că funcționează”, a declarat John Raine, consilier senior la Institutul Internațional pentru Studii Strategice din Londra.

Atacurile asupra instalațiilor energetice ale Iranului reprezintă o nouă dimensiune, deși cu același scop general: distrugerea infrastructurii cheie de apărare și, eventual, paralizarea regimului islamic, destabilizarea populației și a conducerii Iranului. „Este, de asemenea, un avertisment că nimic nu este interzis”, a adăugat Raine.

Regulile războiului permit atacuri asupra infrastructurii energetice dacă aceasta alimentează în mod specific instalații militare – cum ar fi barajele hidroelectrice din valea Ruhr pe care RAF-ul britanic le-a distrus în misiunea „Dambusters” în al Doilea Război Mondial sau centralele electrice care alimentează instalația de îmbogățire a uraniului Natanz a Iranului, pe care Israelul a distrus-o vineri.

Cu toate acestea, dreptul internațional umanitar interzice atacurile asupra centralelor energetice cu utilizări civile, cum ar fi spitalele și stațiile de apă. Curtea Penală Internațională a emis mai multe mandate de arestare pe numele oficialilor ruși pentru atacurile sale susținute asupra infrastructurii energetice civile a Ucrainei.

De asemenea, a emis mandate de arestare pe numele lui Netanyahu și al fostului ministru israelian al apărării, invocând presupuse crime de război și crime împotriva umanității în Gaza, inclusiv utilizarea înfometării ca metodă de război.

Până acum, Iranul a răspuns prin atacarea unora dintre infrastructurile proprii ale Israelului. Duminică, operatorii uneia dintre cele mai mari rafinării de petrol din Israel, din Haifa, au declarat că conductele și liniile de transport către complexul său au fost avariate, fără a se înregistra însă victime sau pierderi de vieți omenești.

Însă, în trecut, Iranul a arătat, atunci când se simte amenințat, că este dispus să ridice miza, asigurându-se că și alții vor plăti cu vârf și îndesat.

În 2019, în timp ce Donald Trump punea presiuni asupra Iranului, impunând valuri de sancțiuni în republică, Teheranul a fost acuzat de atacuri de sabotaj asupra petrolierelor din Golf și de atacuri cu rachete și drone care au lovit inima infrastructurii petroliere a Arabiei Saudite. Aceasta a dus la oprirea temporară a producției de țiței a regatului.