Încrucișarea dintre tomate și anumite specii de cartofi au dat naștere cartofilor noștri moderni, potrivit unui nou studiu publicat joi în revista științifică Cell, informează AFP, scrie agerpres.ro. 

Originea cartofului, una dintre cele mai importante culturi agricole din lume, îi intrigă de mult timp pe oamenii de știință.

Însă cercetătorii dintr-o echipă internațională par să fi descifrat secretul prin analizarea a 450 de genomuri de cartofi cultivați și a 56 de specii de cartofi sălbatici.

„Cartofii sălbatici sunt foarte dificil de recuperat ca eșantioane, ceea ce face ca aceste date să reprezinte cea mai completă colecție de date genomice privind cartofii sălbatici analizată vreodată”, a explicat autorul principal al studiului, Zhiyang Zhang, de la Institutul de Genomică Agricolă din Shenzhen, China.

Ca urmare a cercetărilor lor, oamenii de știință au descoperit că patrimoniul genetic al cartofilor moderni provine din două specii ancestrale.

Pe de o parte, 60% din genomul lor provine din Etuberosum, un grup de trei specii din Chile care seamănă cu plantele moderne de cartofi, dar fără tubercul, partea din cartof pe care o mâncăm.

De cealaltă parte, 40% din genom provine de la tomate - același procent fiind înregistrat pentru toți cartofii, fie ei sălbatici sau cultivați.

„Acest lucru indică în mod clar că este vorba mai degrabă despre o hibridizare veche decât despre diverse schimburi genetice ulterioare”, a declarat Sandra Knapp, botanistă la Muzeul de Istorie Naturală din Marea Britanie.

Un coautor al studiului, Loren Rieseberg, profesor la Universitatea British Columbia din Canada, consideră că noul studiul indică o „schimbare profundă” în biologia evoluției speciilor. În contextul în care multă vreme s-a crezut că mutațiile aleatorii erau de departe principala sursă de apariție a unor noi specii, „acum suntem de acord că rolul hibridizării a fost subestimat”, a adăugat el.

În cazul cartofului modern, gena legată de tubercul provine de la tomate, dar ea a putut funcționa doar în conjuncție cu o genă de la Etuberosum, care codifică dezvoltarea subterană a plantei.

Un alt element cheie al cartofului modern este capacitatea sa de a se reproduce asexuat, fără a avea nevoie de semințe sau de polenizare. Această caracteristică i-a permis să se dezvolte rapid în America de Sud și apoi, transportat de om, în întreaga lume.

Un alt coautor al studiului, Sanwen Huang, profesor la Institutul de Genomică Agricolă din Shenzhen, a declarat că laboratorul său lucrează în prezent la un cartof hibrid care să se poată reproduce cu ajutorul semințelor, pentru a accelera astfel cultivarea sa.