Într-un sistem construit pe secret, nimeni nu cunoaște realitatea din spatele scenei, dar există semne că liderul chinez ar putea avea probleme politice, scrie adevarul.ro.

Pentru dictatorii din toate timpurile, nimic nu contează mai mult decât proiectarea unei imagini de putere absolută și necontestată. Șansa de a păși pe scena mondială la un summit internațional strălucitor nu trebuie ratată.

Pe 7 iulie, Xi nu va apărea la summitul BRICS din Rio de Janeiro – o absență fără precedent în cei 12 ani de când conduce China cu o mână de fier. Gestul, aparent izolat, vine în contextul unei serii de evenimente care alimentează speculații: tăcerea bruscă de 14 zile, eliminarea discretă a unor figuri importante din armată, lipsa unor omagii oficiale aduse tatălui său și, mai ales, o economie aflată într-un declin nemaiîntâlnit de la începutul anilor 2000.

Acest anunț, împreună cu alte evoluții recente, a declanșat speculații conform cărora Xi ar putea avea probleme politice sau chiar că supremația sa îndelungată asupra Chinei ar putea fi amenințată, scrie The Telegraph.

Într-un sistem bazat pe secret, nimeni în afara unui cerc restrâns nu știe ce se întâmplă cu adevărat în spatele zidurilor din Zhongnanhai, enclava bine păzită de lângă Orașul Interzis din Beijing, unde Xi și cei mai înalți colegi ai săi au birouri și reședințe de stat.

O conducere contestată în tăcere

Xi Jinping a ajuns la 72 de ani și domnește deja de mai mult timp decât a făcut-o Jiang Zemin. Însă dominația sa este marcată de o centralizare fără precedent și de o epurare sistematică a rivalilor. Fie că este vorba despre ministrul apărării, despre diplomați de carieră sau generali de vârf, Xi a eliminat pe rând orice potențial contracandidat sub umbrela luptei împotriva corupției. Însă, cum observa un fost ofițer dezertor al Armatei Populare, „arestările nu sunt despre corupție, ci despre loialitate”.

Cu toate acestea, ceva pare să se fi fisurat. În mod oficial, totul este în regulă: Xi apare constant pe prima pagină a People’s Daily, (cotidianul Partidului Comunist chinez) iar retorica regimului rămâne neclintită. Dar cei care studiază îndeaproape China vorbesc deja despre o neliniște latentă în aparatul de partid și despre tensiuni care ar putea erupe în 2027, la următorul Congres al Partidului Comunist.

Economia, călcâiul lui Ahile

Problema cea mai acută pentru Xi nu e politica internă, ci economia. Visul chinez de a depăși Statele Unite ca primă putere economică mondială pare tot mai îndepărtat. Creșterea economică stagnează, exporturile se sufocă sub greutatea protecționismului american, iar modelul bazat pe investiții masive și consum extern dă semne clare de epuizare.

Xi a promis dublarea economiei chineze până în 2035. Realitatea, însă, îl contrazice. În 2025, eforturile disperate de stimulare a consumului – precum programul de subvenționare a electrocasnicelor – nu reușesc decât să cosmetizeze cifrele oficiale. Sub suprafață, încrederea consumatorilor chinezi e la pământ, iar prăbușirea pieței imobiliare a șters o parte semnificativă din averea familiilor de rând.

O lume tot mai ostilă

În plan extern, Xi se confruntă cu o izolare crescândă. Diplomația agresivă din Marea Chinei de Sud, presiunile asupra Taiwanului și conflictul deschis cu India au avut un efect contrar celui dorit: au apropiat țările vecine de Statele Unite. Filipine a deschis noi baze pentru armata americană, India își consolidează parteneriatele prin Quad, iar Japonia și Australia susțin din ce în ce mai vocal strategia de descurajare militară.

În loc să fragilizeze influența americană în Asia, Xi pare că a reușit performanța de a o întări.

Tăceri care ridică semne de întrebare

E adevărat că multe dintre indiciile recente pot avea explicații banale: Putin lipsește de la summit pentru că riscă arestarea, iar Xi, fără aliatul său de conjunctură, nu mai are motivația simbolică de a merge până în Brazilia. De asemenea, absențele de două săptămâni nu sunt fără precedent pentru el.

Dar, așa cum observa Churchill cândva despre Kremlin, „luptele pentru putere seamănă cu o bătaie între buldogi sub un covor – nu vezi decât colții și, uneori, oasele care zboară afară”.

În 2023, două ministere importante – Apărarea și Externele – și-au pierdut liderii peste noapte. În ambele cazuri, fără explicații convingătoare. Un diplomat de top, Qin Gang, a dispărut după câteva luni de mandat. Armata, spune un fost lider militar, ar fi tot mai nemulțumită de conducerea centrală.

2027: Testul suprem

Următorul Congres al Partidului, din 2027, va fi momentul de cotitură. Tot atunci ar trebui, în mod normal, să fie desemnat un succesor, dar Xi, ca toți autocrații, se teme să nu-și creeze un rival din umbră. Orice pas greșit ar putea deschide porțile unei lovituri interne – nu neapărat prin debarcarea completă, ci prin marginalizare treptată: renunțarea la una dintre cele trei funcții-cheie, de exemplu.

Pentru moment, nimic nu indică o criză iminentă. Dar în lumea închisă a politicii chineze, liniștea nu e neapărat semn de stabilitate. Poate fi preludiul unei mișcări neașteptate, tăcute, dar decisive.

Iar dacă economia nu se redresează, dacă tinerii fără loc de muncă nu primesc perspective și dacă elitele continuă să se simtă amenințate, atunci „bulldogii” din spatele covorului vor începe să mârâie. Și de data aceasta, e posibil ca oasele aruncate să-i aparțină chiar lui Xi Jinping, subliniază The Telegraph.