"Salutare, natiune!". Asa l-am cunoscut noi, toti, pe Andrei Gheorghe. Era strigatul lui de revolta, dar si modul sau de a fi. Andrei Gheorghe si-a trait viata pana la capat, fara nici un compromis.

A spus adevaruri dureroase, uneori fara sa-şi aleaga vorbele. Unii au apreciat asta, alţii l-au hulit. N-a fost un om comod şi nici nu şi-a propus. Le-a vorbit însa din inima oamenilor şi i-a îndemnat sa nu le fie teama de adevar şi de cuvinte.

La început a fost cuvântul. Cu acest crez, Andrei Gheorghe a trait într-o permanenta încleştare cu viaţa, cu el însuşi, cu limitele, pentru a-şi proclama libertatea. A spus totul exact aşa cum credea.

Andrei Gheorghe: “Cred ca sunt cea mai tare voce de la PRO FM. Dar nu sunt cea mai tare voce de la PRO FM, sunt cea mai tare voce din România. Dar nu sunt cea mai tare voce din România, sunt cea mai tare voce din lume.”

Cu aroganţa, dar şi cu profunzime, a adus naturaleţea în discursul public şi i-a somat şi pe ceilalţi sa vorbeasca liber, într-o vreme în care curajul de spune ce gândeşti abia mijea.

Andrei Gheorghe: “Asta m-a enervat. Nu putem face nimic. Acceptarea, resemnarea, nimic nu se poate schimba, totul va ramâne etern la fel.”

 Cu adevaruri spuse tranşant, cu o charisma a povestitorului hipnotica, emisiunea “13-14” din anii ’90, de la PRO FM, a ajuns sa fie ascultata de milioane de oameni şi a deveit cel mai longeviv talk-show la un radio comercial.

Vocea lui grava, ferma, dura, lucida şi mai ales inconfundabila a spart şabloanele cu “Midnight Killer”, un show de noapte, unde a şi batut recordul la numarul de ore petrecute în emisie.

Andrei Gheorghe: “De ce eu am ajuns în radio, de ce am ajuns aici? Cineva, acolo sus a fost foarte atent şi a zis dupa ce am trecut prin 20-30 de meserii, a spus aici trebuie sa ajungi.”

 Florin Calinescu: ”Andrei este un om care a ars într-un fel personal, asumat şi responsabil, absolut de când îl ştiu eu din ’90 şi un pic... Aşa a vrut sa traiasca, aşa a vrut sa vorbeasca, aşa a vrut sa existe, aşa a vrut sa traiasca, aşa a vrut sa apara, aşa a vrut sa dispara...″

 Vlad Craioveanu, realizator radio: ”Ştii ce avea special ca om de radio? Ce n-au 95% dintre oamenii de radio de acum. Avea verbul la el, avea creativitate, imaginaţie, o minte speculativa, avea coloana vertebrala, nu minţea şi era duşmanul la proşti. A fost, daca vreţi, profesorul de libertate. Un om care m-a învaţat sa fiu liber cu adevarat”.

 Lucian Mândruţa: ”Era un om care putea sa te umple de înţeles, de sens, de viaţa, în 20 de minute de televiziune sau radio şi în acelaşi timp care putea sa te enerveze, sa te mişte, sa te scoate din sarite cam în 30 de sec, era un om al extremelor. ″

 Vlad Petreanu, realizator radio: “Le-a dat spaţiu de emisie tuturor ascultatorilor sai, pentru ca el credea ca liberatea de exprimare trebuie exercitata ca sa fie aparata.”

 O viaţa traita fara rest, într-un zbucium infinit, într-o lupta continua cu cei care reprezentau sistemul şi interdicţiile, dar şi cu o lume în care nu se mai regasea de mult. Nu şi-a ascuns niciodata dezamagirea faţa de modul în care a evoluat societatea româneasca din 1989 încoace.

Anul trecut, în septembrie, postase pe Facebook un mesaj, ca o premoniţie, ca un blestem.

Andrei Gheorghe: “Sunt obosit. Am fost generaţia de sacrificiu şi am crezut ca dupa un drum lung şi greu o sa ajungem într-o poiana cu soare şi flori. Dar nu a fost aşa. (...) în jurul nostru doar mizerie şi dezmaţ şi nu mai pot şi nu mai am rabdare. Sunt obosit şi drumul nu se mai zareşte.”

 Suflet pe jumatate rus, nascut în 1962, la Lipeţk,, unde tatal lui, român, studia la şcoala de aviaţie, Andrei Gheorghe a alternat întotdeauna între o sensibilitate dureroasa şi o revolta contra banalului. Şi îşi lua puterea din idei şi cuvinte, mai ales ca era de formaţie filiolog .

Şi gasit calea în radio - s-a lansat în 1990, la Constanţa, oraşul în care a copilarit. În 1996 a început aventura PRO FM şi, apoi, PRO TV, unde Andrei Gheorghe a devenit una dintre cele mai cunoscute voci din spaţiul public. Şi-a urmat mereu, izbavitor, conştiinţa.

″Îmi plac oamenii vii şi ma revolta oamenii morţi. Ma revolta cei care au murit din viaţa.”

“Sa nu uitaţi niciodata de inimile voastre. Orice ar fi, întotdeauna, cel mai bun raspuns, cea mai mare şi profunda înţelepciune o sa o gasiţi în inima voastra.”

Au urmat apoi şi câteva roluri în cinema - colaborari cu Costa Gavras şi Francis Ford Coppola, dar şi emisiunea “Lanţul Slabiciunilor”. Andrei a ramas mereu acelaşi rebel care arde, ducându-şi uneori ideile pâna la autodistrugere.

Florin Calinescu: ″S-a consumat, pentru ca el însuşi era într-o fuziune nucleara continua. Nu s-a stins niciodata, pauzele cred ca l-au consumat mai mult. Probabil ca atunci când era la microfon se liniştea puţin.”

 Credea în carţi, citea enorm şi spunea ca educaţia se face în biblioteca. În presa i-a inspirat pe mulţi şi i-a provocat pâna la desparţire. În ultima vreme era tot mai singur.

Pe 19 februarie, Andrei Gheorghe a postat ultimul mesaj. Pâna la ultimul cuvânt, Andrei n-a facut compromisuri: “Totul trece. În cazul de faţa a trecut şi ultima interdicţie şi dupa 30 de zile va spun iaraşi, salutare! M’am întors şi sunt acelaşi, cu aceleaşi ocupaţii. Voi continua sa trollez demnitari, medici, profesori, popi, îngeri, catedrale, antisemiţi, homofobi, legionari, negaţionişti.”

 “Nu murim o singura data, ci murim de mai multe ori, încep sa moara apropiaţii şi exersezi acest lucru. Noi realizam acum, zona asta de reţele sociale de consternare, de colegi, prieteni, noi realizam ca nu mai avem atât de mult şi nu mai suntem atât de tineri.”

 Andrei Gheorghe, omul, s-a stins dupa atâta zbucium. Însa vocea lui va continua sa ne urmareasca, asemeni unei instanţe care nu uita şi nu iarta.

Ramas bun.