Moscova nu mai poate ascunde adevărul: războiul dus împotriva Ucrainei a secătuit piața muncii interne, iar guvernul rus se pregătește să aducă un milion de muncitori din India pentru a menține în funcțiune serviciile de bază. În spatele limbajului economic al „parteneriatului comercial” se ascunde o realitate mai gravă – Rusia nu mai are suficienți oameni, scrie euromaidanpress.com, potrivit adevarul.ro.

Anunțul a venit pe 22 iulie din partea Camerei de Comerț și Industrie din Ural, una dintre regiunile afectate de mobilizările succesive. Oficial, scopul este acoperirea locurilor de muncă din administrațiile locale și serviciile esențiale – activități simple, dar vitale, de la salubritate la întreținerea infrastructurii. Neoficial, este prima recunoaștere publică a faptului că resursele umane ale Rusiei sunt pe cale de epuizare.

Un deficit uman care nu mai poate fi mascat

După 1.245 de zile de război, Rusia începe să resimtă nu doar epuizarea tehnică a conflictului, ci și costurile umane profunde. Mulți dintre muncitorii care asigurau funcționarea orașelor și comunelor rusești se află acum în tranșeele din Ucraina. În locul lor, autoritățile aduc forță de muncă ieftină din India – nu pentru reconstrucție, ci pentru a ține în viață un sistem pe cale de colaps administrativ.

Nici Kremlinul, nici presa de stat nu au comentat amplu decizia. Confirmările au venit pe canale regionale și prin surse militare neoficiale, într-o tăcere asurzitoare. Politicienii ruși au preferat să vorbească despre „cooperare economică strategică”, o formulare convenabilă care nu spune nimic despre problema de fond: Rusia nu mai are oameni apți de muncă, iar disponibilitatea pentru noi mobilizări este în scădere.

Tensiune internă și începutul unei rupturi simbolice

Schimbarea este resimțită și în rândul societății ruse. Tonul asociațiilor de veterani s-a schimbat: din sprijin fără rezerve pentru „operațiunea militară specială”, vocile devin tot mai neliniștite, întrebând ce fel de război este acesta, dacă Rusia trebuie să importe muncitori pentru a-și menține orașele în funcțiune.

Un alt indiciu al epuizării vine de la Pavel Gubarev, fost lider al „Republicii Populare Donețk”, care a recunoscut într-un interviu informal că Rusia are peste un milion de oameni morți, răniți sau dispăruți în doar trei ani și jumătate de război. Nicio instituție oficială nu a confirmat cifra, dar faptul că astfel de estimări ies la suprafață în spațiul public arată fisuri tot mai adânci în controlul narrativ impus de Kremlin.

Importul de muncitori străini – parte dintr-un tipar mai amplu

India nu este singura sursă de muncă. În ultimele săptămâni, forțele ucrainene au raportat capturarea unor cetățeni din Camerun care, potrivit propriilor declarații, au fost aduși în Rusia pentru a lucra în fabrici, dar au fost trimiși direct pe front. Contractele promise – aproximativ 13.000 de dolari – sunt considerabil mai mici decât cele oferite soldaților ruși, ceea ce sugerează că Rusia tratează aceste recrutări externe ca resursă „de unică folosință”.

O schemă similară implică și militari laotieni, trimiși oficial pentru „deminări” în regiunea Kursk, dar despre care serviciile ucrainene susțin că sunt folosiți de facto în misiuni de luptă.

În paralel, Rusia continuă să experimenteze cu folosirea soldaților străini sub pretextul ajutorului umanitar – un model deja testat în cazul Coreei de Nord și a altor state satelit. De fapt, asistăm la o outsourcing militar pe scară largă, o formă modernă de militarizare a migrației, în care state din sudul global sunt atrase în conflictul rusesc prin contracte opace și promisiuni înșelătoare.

Un moment de cotitură

Aducerea a un milion de muncitori indieni nu este doar o soluție logistică. Este o ruptură politică și simbolică – un semn că Rusia a trecut pragul unei crize sistemice. Ceea ce se prezenta ca o „operațiune militară gestionabilă” devine acum un conflict cu implicații demografice ireversibile.

Pentru Ucraina și partenerii săi, această mutare e un semnal clar: criza de personal în Rusia nu doar că este reală, dar se acutizează. Iar Kremlinul nu mai poate conta nici pe mitul autosuficienței, nici pe loialitatea cetățenilor săi – ci, în cele din urmă, pe o armată subcontractată din sudul global.