Rusia își curăță serviciile secrete. Ceva ciudat li se întâmplă spionilor Rusiei

Schimbarea are loc în ciuda declinului continuu al populației de etnie rusă și, prin urmare, a proporției tot mai mari de minorități. Deși serviciile de informații din trecut au fost întotdeauna dominate de ruși, acest lucru s-a intensificat în ultimii ani. Conform recensământului oficial din 2021, doar aproximativ 72% din populație este de etnie rusă – cu șase milioane mai puțin decât în ​​2010. Criza demografică a țării este acum atât de severă – și de incomodă din punct de vedere politic – încât oficialii au oprit anul acesta actualizările publice ale cifrelor oficiale.

Și totuși, dacă cineva analizează lista oficialilor de rang înalt — adică șefii departamentelor cheie ale FSB, principalul serviciu de securitate al Rusiei — nu găsește aproape niciun tătar sau, să zicem, cecen, al doilea și al treilea grup etnic ca mărime din Federația Rusă.

În mod surprinzător, până de curând, printre șefii din Piața Lubianka se aflau câțiva etnici ucraineni, inclusiv în infamul Serviciu al 5-lea, care a eșuat în mod evident să ofere informații precise despre situația din Ucraina înainte de invazia la scară largă din 2022. Acum, toți au fost înlocuiți de etnici ruși.

Această rusificare totală a conducerii FSB o face foarte diferită față de serviciile secrete ale lui Stalin

În ciuda epurărilor constante, serviciile lui Stalin au rămas extrem de capabile și brutal de eficiente – în mare parte datorită diversității lor etnice . Aceasta a fost o moștenire a poliției secrete sovietice timpurii, care absorbise cele mai nemiloase și eficiente elemente din grupările clandestine militante ale fostului Imperiu Rus.

Printre aceștia se numărau personalul evreu, care petrecuse decenii întregi perfecționând metode de conspirație în timp ce se opunea pogromurilor țariste – adesea prin intermediul rețelelor criminale și al partidelor revoluționare; armenii, care construiseră o mișcare cu adevărat internațională menită să-i răzbune pe autorii genocidului armean din 1915; georgienii și alte grupuri etnice din Caucaz, cu experiența lor în finanțarea mișcării revoluționare prin orice mijloace necesare, inclusiv prin jafuri – prin intermediul acestor operațiuni Stalin și-a făcut pentru prima dată un nume; și letonii, a căror rezistență legendară în regimentele etnice ale armatei ruse în timpul Primului Război Mondial le-a adus o reputație de duritate (mulți au susținut revoluția bolșevică și au devenit garda pretoriană a lui Lenin).

Aceste grupuri etnice aveau propriii lideri, rețele de clienți și interese comune — iar Stalin a depus eforturi susținute pentru a le suprima, considerând astfel de clanuri o amenințare la adresa monopolului său asupra puterii. Succesorii săi de la Kremlin au intensificat aceste eforturi prin completarea rândurilor serviciilor de securitate cu persoane numite de Partidul Comunist.

Și totuși, liderii sovietici au fost suficient de pragmatici pentru a permite așa-numitului „personal național” să conducă departamentele KGB din cele mai sensibile republici sovietice.

Eduard Șevardnadze, ministrul de externe al lui Gorbaciov și ulterior președinte al Georgiei, a ocupat funcția de ministru al Ordinii Publice în Georgia între 1965 și 1968, iar mai târziu ca ministru de interne al republicii. Geidar Aliyev, primul președinte al Azerbaidjanului, a avut o lungă carieră în KGB și a devenit șef al KGB-ului azer în 1967.

Însă, sub Putin, FSB a adoptat o abordare mai agresivă și xenofobă în mod deschis. Un colonel FSB – un tătar de etnie – le-a povestit acestor autori, la sfârșitul anilor 2000, despre experiența sa de muncă în diferite regiuni până a ajuns la Moscova pentru a servi în aparatul central. El susținea într-o oarecare măsură cauza securității statului – se înrolase voluntar în KGB-ul sovietic în tinerețe și petrecuse ani de zile monitorizând mișcările islamiste din Uzbekistan, unde originea sa tătară (adică musulmană) îi fusese de folos. În cele din urmă, a fost promovat să servească în departamentul de combatere a terorismului din Moscova.

Conform tradiției, el a organizat o petrecere de bun venit pentru noii săi colegi. În timpul adunării — ținută în clădirea Lubianka — șeful său, aflat în stare de ebrietate, i-a adus diverse acuzații legate de invazia tătaro-mongolă. I-a cerut colonelului să-și ceară scuze pentru ceea ce se întâmplase în secolul al XIII-lea. Din acel moment, colonelul a luat măsura de precauție de a-și lua un nume rusesc, nu tătar. Iar colonelul FSB nu a fost singurul care s-a confruntat cu un astfel de tratament.

Un general FSB, Rașid Nurgaliev, a devenit cunoscut datorită lui Putin și apropiatului său, Nikolai Patrușev – aceștia serviseră împreună în Karelia. Promovat de Putin, Nurgaliev a fost ministru de interne din 2004 până în 2012 și de atunci este membru al Consiliului de Securitate al lui Putin.

Un general FSB promovat la Moscova va încerca întotdeauna să aducă cu el ofițeri de încredere din regiunea în care a servit anterior

Și totuși, Nurgaliev era tătar și musulman , la fel ca și colonelul. Se zvonea că unui ofițer FSB i s-a încredințat o misiune delicată: să-l convingă pe Nurgaliev să fie botezat ca creștin ortodox – o misiune care, odată îndeplinită, i-a adus ofițerului gradul de general. Se pare că convertirea a fost pusă ca o condiție pentru numirea lui Nurgaliev în funcția de ministru de interne.

FSB este o organizație extinsă, cu departamente în toată Rusia. În acest mediu – marcat de impunitate totală și corupție pe scară largă – sistemul de clanuri și patronajul personal joacă inevitabil un rol major în carierele ofițerilor. Dar aceste clanuri moderne nu mai sunt etnice; sunt regionale.

Un general FSB promovat la Moscova va încerca întotdeauna să aducă cu el ofițeri de încredere din regiunea în care a servit anterior. Putin însuși a făcut același lucru când i-a adus la Moscova pe oamenii alături de care servise în FSB-ul din Sankt Petersburg.

FSB servește astăzi un singur stăpân: Vladimir Putin. Cultura sa corporativă reflectă temerile și prejudecățile acelui om. Aceasta întruchipează o abordare paranoică, tribalistă și aproape medievală a problemei loialității – una care presupune că comportamentul unui om este predeterminat de etnia și religia sa, mai degrabă decât de competența sau educația sa profesională.

Suspiciunea profundă a lui Putin față de non-ruși reflectă teama că regiuni precum Tatarstan sau Cecenia ar putea într-o zi să se desprindă

Însă o astfel de frică este atât de puternică. Suspiciunea profundă a lui Putin față de non-ruși reflectă anxietatea sa că regiuni ale țării, precum Tatarstan și Cecenia (unde departamentele locale ale FSB sunt conduse de etnici ruși, așa cum era de așteptat) ar putea într-o zi să urmeze calea fostelor republici sovietice și să se desprindă. Și totuși, prin rusificarea conducerii serviciilor sale de securitate, Putin ar putea doar să-și slăbească cel mai important instrument de control.