Vladimir Putin s-a asigurat până acum că rușii nu resimt impactul economic al războiului, astfel că departe de a avea sentimentul că economia rusă a fost pusă la pământ, mai degrabă contrariul este adevărat, se arată într-o analiză semnată de analistul Mark Galeotti pentru The Times, potrivit adevarul.ro.

De fapt, soldele mari pentru soldați, așa-numiții „bani de sicriu” pentru familiile îndoliate și noile oportunități pentru industria internă au redus inegalitatea mai eficient decât a reușit Putin să o facă pe timp de pace.

Zborurile rușilor au suferit întârzieri și anulări în masă în mai, după ce atacurile ucrainene cu drone au forțat închiderea a 12 aeroporturi. Prețul cartofilor a crescut cu 166% în acest an din cauza unei recolte slabe, ce poate fi atribuită parțial deficitului de lucrători, după ce un număr mare de ruși s-au înrolat în armată sau au ocupat locurile de muncă în fabricile de apărare. În estul Ucrainei, unde forțele Moscovei avansează încet la începutul unei noi ofensive de vară, Rusia pierde peste 1.000 de soldați morți și răniți în fiecare zi.

Dar, deși președintele Putin este extrem de sensibil la opinia publică și o va lua în considerare în timp ce își cântărește tacticile de pe câmpul de luptă, politica economică și strategia diplomatică, nu există încă niciun indiciu că compatrioții săi cer încetarea luptelor.

Cu alte cuvinte, Ucraina și partenerii săi occidentali nu au reușit să facă costul războiului insuportabil pentru invadator. Pentru mulți ruși, de fapt, exact opusul este adevărat, scrie analistul britanic.

Războiul, comparat cu un câștig la loterie

În conflictele anterioare purtate de Rusia post-sovietică, cum ar fi cele două războaie cecene, folosirea recruților a stârnit resentimente și a devenit inconfortabilă din punct de vedere politic pentru Kremlin. De data aceasta, Putin a avut grijă să evite recrutarea tocmai din acest motiv. În schimb, Rusia s-a bazat pe soldați voluntari care sunt plătiți cu salarii și bonusuri relativ generoase.

Un voluntar poate primi un bonus de până la 1,5 milioane de ruble (14.000 de lire sterline), echivalentul unui salariu mediu pe o perioadă de 18 luni, pe lângă un salariu de două ori și jumătate mai mare decât salariul mediu național. Un comentariu pe rețelele de socializare a rezumat perspectiva asupra situației lor: „Au ales să joace la loterie. Dacă câștigă, viețile lor se schimbă.”

Iar dacă mor, familiile lor beneficiază în continuare de plăți de până la 15 milioane de ruble, alături de alte beneficii, inclusiv pensie și acces preferențial la un loc la universitate pentru copiii lor.

Rusia este o țară cu niveluri ridicate de inegalitate între regiuni. În acest sens, războiul a devenit un instrument de echilibrare a veniturilor extrem de eficient. Recruții și deci victimele provin în mod disproporționat din regiuni sărace, cum ar fi Tuva și Buriatia la granița cu Mongolia sau Daghestan în Caucazul de Nord. Afluxul a ceea ce a devenit cunoscut sub numele de „bani de sicriu” a adus bogăție fără precedent în aceste regiuni.

În primii doi ani ai războiului, depozitele bancare din Tuva și Buriatia au crescut cu 151 și, respectiv, 81%. Între timp, în Daghestan, materialele de construcție au devenit rare și constructorii erau aduși din întreaga țară pentru a deservi un boom al construcțiilor, pe măsură ce familiile îndoliate își renovau apartamentele.

Chiar și acolo unde banii de sicriu nu vin în aceeași proporție , există motive economice pentru ca rușii să fie mulțumiți. Inflația este de așteptat să fie între 7,1% și 7,6% în acest an, dar salariile au crescut și datorită unei piețe a muncii în care există cerere. Veniturile reale au crescut într-un ritm mai rapid în timpul războiului decât în deceniul precedent și, deși această creștere s-ar putea aplatiza pentru noii angajați, rușii tot dispun de mai mulți bani ca niciodată.

Înainte de invazie,o mai mare proporție de ruși erau pesimiști cu privire la finanțele lor, dar până anul trecut, majoritatea erau optimiști.

Impulsul economic al războiului

Complexul industrial de apărare a fost turat la maximum, multe fabrici lucrând în trei schimburi, 24 de ore din 24.

Dar încă nu vorbim de o economie de război totală. Conștient de nevoia de a-i convinge pe ruși că războiul reprezintă o povară suportabilă, Putin a luat măsuri pentru a încerca să protejeze populația de la dezangajarea occidentală.

Sancțiunile au avut impactul lor indiscutabil, dar, simultan, multe industrii interne au beneficiat de plecarea rivalilor occidentali. Companiile internaționale care au părăsit Rusia au fost în mare parte înlocuite cu sosii autohtone, de la lanțul de fast-food Vkusna i Tochka („Gustos și atât”), în locul McDonald's, la Mir Kubikov (World of Cubes) în loc de Lego. Este posibil ca rușii nu poată utiliza Apple Pay, dar pot cumpăra în continuare un iPhone nou adus dintr-o țară terță pentru puțin peste prețul pieței sau cea mai recentă versiune chineză.

În multe privințe, rușii obișnuiți, chiar și cei din afara orașelor principale, nu simt propriu-zis că se află într-o națiune sub asediu economic. Într-un sondaj recent, organizația de sondaje FOM a constatat că 42% dintre ruși cred că situația din țară va fi mai bună în trei până la cinci ani și doar 10% sunt de părere că va fi mai rea.

Firește, într-un regim autoritar, a protesta înseamnă a risca arestarea, detenția sau chiar mai rău. Simplul fapt de a numi așa-numita „operațiune militară specială” război, teoretic, atrage o pedeapsă cu închisoarea de șapte ani.

Rușii au, de asemenea, o lungă experiență în a distinge între „adevărul oficial” pe care trebuie să-l exprime în public de adevărul pe care îl pot rosti în șoaptă și în care cred cu adevărat. Cu toate acestea, chiar acei ruși care nu dau crezare afirmațiilor lui Putin despre conspirațiile occidentale „rusofobe” și o misiune națională de tip mistic nu par să se grăbească să se încheie războiul.

Atenția fină la nemulțumirea publică

Are o mare importanță pentru Kremlin, deoarece sentimentul public contează, chiar și pentru regimurile autoritare. Administrația prezidențială rămâne cel mai mare consumator de sondaje de opinie din țară.

Mihail Mișustin, prim-ministrul și un mare fan al big data, a înființat un „centru de coordonare guvernamentală” care adună fluxurile de informații din regiuni non-stop, inclusiv indicii de nemulțumire publică.

Chiar și Serviciul Federal de Protecție, garda pretoriană a lui Putin, a înființat un departament care folosește inteligența artificială pentru a produce „hărți de satisfacție” actualizate constant pe baza a ceea ce spun rușii pe rețelele de socializare.

Putin este conștient că chiar și cele mai nemiloase și eficiente dictaturi pot cădea dacă forțează limitele unui public îndelung suferind. El a asistat personal nu la unul, ci la două prăbușiri în jurul său: Germania de Est în 1989 (când lucra în KGB) și Uniunea Sovietică în 1991. De asemenea, este notoriu sensibil la soarta foștilor contemporani, cum ar fi colonelul Gaddafi din Libia și Saddam Hussein din Irak: atunci când un dictator cade, rareori ajunge să-și scrie memoriile și să facă bani din circuitul internațional de conferințe.

Protejarea publicului rus

Opinia publică nu ghidează acțiunile lui Putin, însă le constrânge. Chiar dacă în diferite momente generalii săi l-au îndemnat să lanseze o nouă mobilizare a rezerviștilor sau să le permită să desfășoare recruți, spre exemplu, Putin a refuzat. El înțelege bine cât de nepopulară și perturbatoare ar fi o astfel de decizie. În acest moment, acest considerent limitează eficiența ofensivei de vară, împiedicându-l să lărgească linia frontului și forțându-l să reducă operațiunile pe alte fronturi pentru a putea trimite mai multe trupe în Donbas, în estul Ucrainei.

De asemenea, l-a forțat pe Putin să cheltuiască bani pentru a proteja restul populației de efectele războiului. Menținerea unui program ipotecar subvenționat, de exemplu, costă mai mult decât plata salariilor întregii forțe de poliție.

Un sondaj recent a constatat că 61% dintre ruși doresc discuții și oprirea războiului, dar nu cu orice preț. Populația dorește ceva care să arate ca o victorie, nu o remiză sau o înfrângere. După cum a spus un insider recent pensionat de la Kremlin, „ei cred teza oficială că Rusia câștigă, așa că se așteaptă ca ucrainenii să se comporte precum învinșii”.

Balanța cheltuielilor

Cu toate acestea, spațiul de manevră al lui Putin se micșorează. Pentru a menține genul de război sângeros și zdrobitor pe care îl poartă, are nevoie de un flux constant de muniție umană. O creștere recentă a numărului de recrutări a fost impulsionată de indiciile unui proces de pace serios: rușii au socotit că pot profita de o oportunitate de a pune în buzunar bonusul de semnare fără a fi nevoiți să lupte. În caz contrar, devine tot mai dificil și mai costisitor să atragă suficient sânge proaspăt pentru a echilibra pierderile mari pe care Rusia încă le suferă.

Economia s-a dovedit surprinzător de rezistentă, nu în ultimul rând datorită rezervelor financiare masive acumulate înainte de 2022, dar presiunile încep să apară. Pentru a încerca să țină inflația sub control, rata de bază a băncii centrale este menținută la 21%, ceea ce face dificil pentru companii să-și permită investiții. Creșterea PIB-ului, stimulată artificial de cheltuielile de apărare care se ridică la 40% din bugetul de stat, pare să scadă de la 4% la sub 2%.

După cum a recunoscut un economist rus, „nu este atât de rău pentru o economie normală, dar nu suficient pentru ca [Putin] să poată lupta într-un război și să-i mențină pe ruși în confort în același timp”. În mod grăitor, majoritatea subvențiilor ipotecare au fost eliminate.

Pace la orizont?

Nimic din toate acestea nu înseamnă că Putin se va simți silit să caute pacea în viitorul apropiat. Din acest punct de vedere a existat un dram de adevăr în spatele avertismentului negociatorului-șef Vladimir Medinski către omologii săi ucraineni în prima rundă de negocieri de la Istanbul în luna mai, că „suntem gata să luptăm timp de un an, doi, trei – atât timp cât va fi nevoie”.

Ceea ce înseamnă că Putin trebuie să cumpere liniștea continuă a țării sale. Iar dacă nu-și mai poate permite să mențină acest echilibru, atunci ar putea fi forțat într-o zi să aleagă între război și scaunul prezidențial, conchide analistul rus.