Pentru iubitorii de pește, somonul sălbatic de Alaska este o adevărată delicatesă, chiar dacă în supermarketuri sau pescării ajunge cu un preț cam piperat. Însă cei care îl prind în cantități uriașe direct din marea Bering sau din Pacificul de Nord au constatat că devine din ce în ce mai mic din cauza încălzirii oceanelor. Totuși, pentru localnici rămâne o resursă vitală.
În puținele luni calde din an de care au parte, localnicii din Alaska se adună în zonele de coastă pentru a prinde somon. Cârligele ajung să fie umplute cu pești în doar câteva ore.
„E un mediu propice, iar azi pare a fi o zi potrivită.”
Tradiția se transmite din generație în generație. Copiii învață de la 6 ani cum să prindă și să tranșeze somonul.
„-Eu am prins unul. La fel și el. Ea a prins doi.
-E o zi bună?
-Da, pare a fi o zi bună.”
Fiecare gospodărie are voie să pescuiască un număr limitat de exemplare, dar suficient pentru a-și asigura hrana peste iarnă.
„În cazul somonului Sockeye putem lua 65 de bucăți per familie pe an, iar pentru somonul argintiu avem voie 3 pe zi.”
Erik MOUTHAAN, CORESPONDENT RTL: „Somonul face o călătorie spectaculoasă: vine dinspre mare și vrea să se reproducă în apele din interior. Încearcă să înoate spre acest râu, dar pescarii speră să-l oprească.”
În călătoria unică, pe care o fac o singură dată în viață, exemplarele depun sau fertilizează icrele chiar în pârâul în care s-au născut. Somonul din Alaska este exportat în toată lumea. Dar peștii care ajung în piețe sunt din ce în ce mai mici, și asta nu doar pentru că sunt prinși mai tineri. Creșterea lor este influențată de faptul că apele oceanelor se încălzesc de la un an la altul. Pentru mulți locuitori din Alaska, pescuitul nu este un sport sau o pasiune, ci singura modalitate de a-și hrăni familiile într-unul dintre cele mai scumpe state americane. Peștii prinși vara sunt congelați și asigură provizii peste iarnă.