Afirmația făcută recent de Elon Musk, potrivit căreia „în cele din urmă, tot ce înseamnă viață pe Pământ va fi distrus de Soare”, pare, la prima vedere, o extrapolare fatalistă. Dar în spatele acestei declarații stă o realitate științifică greu de contestat. Un nou studiu publicat în Nature Geoscience, realizat de cercetători de la NASA și Universitatea Tōhō din Japonia, folosește simulări avansate pentru a determina cu o precizie fără precedent data estimativă la care planeta noastră va deveni imposibil de locuit, relateaza Daily Mail, potrivit adevarul.ro.
Folosind peste 400.000 de simulări generate de supercalculatoare, echipa a analizat modul în care Soarele își va modifica strălucirea și temperatura în următoarele miliarde de ani. Concluzia este tranșantă: în jurul anului 1.000.002.021, temperaturile de pe Terra vor deveni incompatibile cu formele complexe de viață, pe măsură ce nivelul de oxigen din atmosferă se va reduce drastic, iar fotosinteza va înceta.
Un viitor fără oxigen
Modelările indică faptul că, în mai puțin de 1,1 miliarde de ani, concentrația de oxigen din atmosferă va scădea sub pragul necesar menținerii ecosistemelor actuale. Bacteriile anaerobe – organisme care nu depind de oxigen – vor fi ultimele forme de viață care vor supraviețui acestui declin lent, dar ireversibil. Este un orizont de timp care ne depășește capacitatea de înțelegere cotidiană, dar care confirmă vulnerabilitatea fundamentală a biosferei terestre.
După acest moment, în aproximativ cinci miliarde de ani, Soarele va intra în faza de gigant roșu, consumându-și rezervele de hidrogen și extinzându-se suficient de mult încât să înghită planetele – Mercur, Venus și, cel mai probabil, și Pământul.
„Asigurarea vieții” – obsesia lui Musk
În acest context se încadrează demersul constant al lui Elon Musk de a transforma colonizarea planetei Marte într-o prioritate strategică. „Marte este o formă de asigurare colectivă pentru viață”, a declarat antreprenorul în cadrul unui interviu acordat postului Fox News. Dincolo de retorica specifică fondatorului SpaceX, planul urmărește crearea unei civilizații autonome pe Marte, care să poată supraviețui chiar și în cazul în care Pământul ar deveni nelocuibil – fie brusc, printr-un eveniment catastrofal, fie lent, prin epuizarea condițiilor necesare vieții.
Musk și-a exprimat în repetate rânduri dorința ca Marte să devină autosuficientă în timpul vieții sale. „Dacă planeta roșie nu poate supraviețui fără aprovizionare de pe Pământ, atunci nu am creat o soluție de rezervă reală pentru civilizație”, a subliniat el.
Politica spațială – între simbol și competiție geopolitică
Colonizarea planetei Marte, departe de a fi doar o ambiție personală, a intrat treptat în sfera strategiilor oficiale. În timpul administrației Trump, NASA a primit un impuls financiar direcționat către misiuni cu echipaj uman, în detrimentul programelor de cercetare științifică. Pe 1 mai, Casa Albă a anunțat o reducere de 6 miliarde de dolari din bugetul NASA – fonduri care ar fi urmat să susțină, între altele, misiunea de aducere pe Pământ a mostrelor de sol marțian colectate de roverele actuale.
În schimb, a fost alocat peste un miliard de dolari pentru programe de explorare cu echipaj uman, cu accent pe revenirea rapidă a americanilor pe Lună și – pe termen lung – pe trimiterea primilor oameni pe Marte. Obiectivul: menținerea supremației americane în cursa spațială, într-un moment în care China accelerează propriile programe de explorare lunară.
Viitorul cosmic al umanității
Studiul publicat recent oferă o bază științifică solidă pentru un discurs care până acum părea rezervat science-fiction-ului: acela al tranziției către o civilizație multiplanetară. Deși orizontul temporal până la epuizarea completă a condițiilor favorabile vieții pe Terra pare enorm, premisele biologice, climatice și energetice indică un viitor în care continuarea vieții va depinde de capacitatea noastră de a ieși din granițele actuale ale planetei.