Mexic este tara in care se consuma cea mai mare cantitate de bauturi zaharoase, iar orasul San Cristobal De Las Casas ocupa primul loc la consumul de Coca-Cola, dar si la cea mai crescuta rata a diabetului.
Desi este o zona unde ploua frecvent, apa potabila este foarte rara, având de cele mai multe ori o concentratie mare de clor. Mai multe cartiere dispun de apa potabila doar de câteva ori pe saptamâna, iar oamenii sunt nevoiti sa cumpere provizii aduse în cisterne, relateaza New York Times.
Astfel, de cele mai multe ori , localnicii din San Cristóbal prefera sa consume Coca-Cola. Bautura este foarte ieftina si mult mai usor de procurat întrucât aceasta este produsa chiar de o companie aflata la marginea orasului.
,,Bauturile zaharoase au fost mereu mai accesibile decât apa”, a declarat o femeie în vârsta de 35 de ani pentru New York Times.
De-a lungul timpului, localnicii au construit mituri, susţinând ca bautura carbogazoasa ar vindeca anumite boli, însa realitatea este alta. Oamenii sufera de obezitate, iar potrivit unor date statistice, prin consumul ridicat de bauturi dulci, rata mortaliatii din cauza diabetului a crescut cu 30% între anii 2013 – 2016, cu peste 3000 de decese în fiecare an.
Coplesiti de cele doua crize, oamenii dau vina pe fabrica de bauturi carbogazoase pentru ca aceasta se bucura de aproximativ 1.134. 000 de litri de apa potabila pe zi, ca urmare a unei vechi întelegeri cu Guvernul federal. Localnicii sustin ca autoritaţile ar favoriza firma de bauturi.
„Când vezi ca institutiile nu asigura ceva atât de necesar cum sunt apa si salubritatea, dar ai aceasta companie care are acces la una dintre cele mai bune surse de apa, cu siguranta te socheza”, a spus Fermin Reygadas, directorul Cántaro Azul, o organizatie care asigura rezerve de apa potabila pentru comunitatile rurale, potrivit New York Times.
Compania producatoare de Coca-Cola se apara, iar reprezentantii ei sustin ca nu sunt vinovati de diminuarea proviziilor de apa.
Potrivit unei declaratii date de purtatorul de cuvânt al Coca-Cola, José Ramón Martínez pentru New York times, fabrica este o sursa economica importana în San Cristóbal cu aproximativ 400 de angajati si cu o contributie în jur de 200 de milioane de dolari la economia de stat.