Premierul spaniol i-a spus președintelui SUA ceea ce niciun alt lider european nu a îndrăznit să-i spună: „Nu”. Este o poziție care se bazează pe ideologia stângii spaniole, pe istoria mai veche sau mai recentă a țării, dar și pe contextul electoral dificil al lui Sánchez, care încearcă să înscrie puncte prin lupta cu un adversar urât în Spania – Trump, spun analiștii citați de El Pais, New York Times și Financial Times, transmite hotnews.ro.
Premierul spaniol Pedro Sánchez a respins miercuri amenințările lui Donald Trump și a reiterat poziția Madridului împotriva intervenției militare a SUA și a Israelului în Iran, într-un moment în care războiul continuă cu ferocitate, zguduind regiunea și amenințând să genereze un șoc economic pentru Europa.
Cu o seară înainte, nemulțumit de criticile lui Sánchez și de faptul că guvernul acestuia a refuzat să permită avioanelor americane implicate în război să folosească bazele aeriene comune din Spania, Trump amenințase Madridul cu întreruperea relațiilor economice.
În discursul adresat națiunii de la palatul La Moncloa, Sánchez a rezumat poziția Spaniei sub formula „Nu războiului”. A spus că repudiază regimul de la Teheran. A spus că este alături de țările atacate de acesta. Dar a spus și că e decis că condamne acțiunile ilegale demarate de SUA și Israel.
O poziție diferită de cea a UE
Poziția diferențiază Spania de aproape toate celelalte state din UE, care au avut declarații moderate cu privire la acest război, și îl transformă pe premierul socialist în cel mai vocal critic al lui Trump în Europa.
Sánchez este cel mai important lider socialist din Europa. Are politici situate la stânga de laburistul britanic Keir Starmer, după cum observă Financial Times, și este liderul care s-a opus cel mai ferm președintelui american în general.
Șeful guvernului spaniol s-a contrat cu actuala administrație americană în cele mai importante chestiuni ale ultimilor ani, condamnând războiul din Gaza, refuzând creșterea cheltuielilor pentru apărare în NATO, criticând politicile agresive anti-migrație și promițând să reziste oligarhiei și extremei drepte.
În schimb, Sánchez a devenit ținta perfectă pentru mișcarea Maga a lui Trump, modelul unui stângist european perceput ca fiind indulgent în materie de apărare, migrație și nu numai.
Cum se explică poziția Madridului?
Războiul din Irak și mișcarea socialistă antirăzboi
Avertizând că intervenția militară poate general un „mare dezastru” și că „nu putem juca ruleta rusească cu destinele a milioane de oameni”, Sánchez a făcut miercuri un apel la istorie.
„Lumea a mai trecut prin asta. Acum douăzeci și trei de ani, o altă administrație americană ne-a condus într-un război nedrept. Războiul din Irak a generat o creștere dramatică a terorismului, o criză gravă a migrației și o criză economică”, a spus el.
Cu această trimitere, scrie cotidianul spaniol El Pais, Sánchez a încercat să reînvie mișcarea anti-război care a mobilizat stânga spaniolă în 2003 și a prefigurat victoria împotriva conservatorilor din Partidul Popular în 2004, în urma atacurilor teroriste de la Madrid din 11 martie.
Politicianul câștigător de atunci, socialistul José Luis Rodríguez Zapatero, devenit premier, a devenit un erou al stângii când a retras trupele trimise în Irak de conservatori – deși a fost criticat de unii aliați din NATO.
În discursul de miercuri, Sánchez a oferit răspunsuri, fără să-i numească, nu numai lui Trump, dar și conservatorilor spanioli conduși de Alberto Núñez Feijóo, care l-au criticat pentru refuzul de fi alături de aliați.
„Poziția guvernului spaniol cu privire la această situație este clară și consecventă. Este aceeași poziție pe care am susținut-o în Ucraina și, de asemenea, în Gaza”, a spus premierul spaniol, asigurând că Spania nu este naivă și nici singură în decizia sa.
O poziție tradițională a stângii spaniole
Prin reacțiile sale, Sánchez exprimă o poziție ideologică mai veche a stângii din Spania – și a alegătorilor săi, un lucru important, ținând cont de alegerile de anul viitor și de faptul că partidul său socialist, PSOE, este pe locul doi în sondaje.
Stânga spaniolă a avut de mult timp o relație ambiguă cu Statele Unite, manifestând o opoziție semnificativă față de aderarea la NATO în 1986, scrie New York Times.
„La stânga, există un antiamericanism istoric, care datează din timpul acordurilor SUA cu regimul lui Franco, la care se adaugă acum o respingere totală a lui Trump și a politicilor sale. Rezultatul este o puternică coeziune anti-Trump”, a observat și Pablo Simón, profesor la Universitatea Carlos al III-lea, pentru El Pais.
95% dintre alegătorii de stânga cred că Trump reprezintă o amenințare la adresa păcii
„La dreapta”, a spus profesorul, „există diviziuni”. „În ansamblu însă, opunându-se lui Trump, Pedro Sánchez se aliniază majorității opiniei publice”, a spus el.
Sondajele confirmă acest lucru. La ora actuală, doar 15,7% din societatea spaniolă are o opinie favorabilă despre Trump, potrivit unui sondaj CIS (Centrul Spaniol de Cercetări Sociologice). În rândul PSOE, doar 3% dintre alegători au o părere favorabilă despre președintele SUA.
Un alt sondaj justifică și mai bine poziția lui Sánchez.
Aproximativ 95% dintre alegătorii de stânga cred că Trump reprezintă o amenințare la adresa păcii mondiale, dar interesant este că la fel cred și 67,6% dintre cei care l-au susținut pe Alberto Núñez Feijóo și aproape 45% dintre cei care au votat pentru partidul de extremă-dreaptă Vox, potrivit datelor din februarie ale CIS.
Cum se va simți la urne poziția lui Sánchez rămâne de văzut.
Cert este că Trump este extrem de nepopular în Spania, iar istoria recentă a demonstrat că liderii politici care s-au contrat cu liderul SUA au avut de câștigat din punct de vedere electoral.
Poziția dură a Spaniei împotriva războiului din Gaza
Războiul din Gaza a fost un alt punct major de neînțelegere între Spania și SUA sau Israel. Premierul a provocat furia lui Trump refuzând să permită navelor care transportau arme către Israel să acosteze în Spania.
El a calificat planurile lui Trump de a muta palestinienii din Fâșia Gaza drept „imorale” și a spus că acțiunile Israelului în Gaza reprezintă un „genocid”.
Spania a fost de asemenea printre primele țări din Europa de Vest care au recunoscut statul palestinian în 2024, alături de Irlanda, Slovenia și Norvegia.
Și în acest caz, premierul s-a bazat pe istorie și pe sprijinul alegătorilor spanioli de stânga.
Explicând poziția Madridului în publicația „Le Monde Diplomatique”, o jurnalistă, fostă membră a partidului stângii radicale Podemos, aliat al PSOE, a trimis către istoria comună a Spaniei cu lumea arabă, ilustrată inclusiv de relațiile bune de după al doilea război mondial.
După înfrângerea puterilor Axei, Spania s-a trezit izolată diplomatic, confruntându-se cu ostilitatea Regatului Unit și a Franței și fiind exclusă din ONU și NATO.
Regimul dictatorului Franco a căutat alianțe alternative, consolidând legăturile cu America Latină și lumea arabă, în special cu monarhiile din Iordania, Arabia Saudită și Egipt, a scris Lilith Verstrynge.
Antisemitismul remanent din Biserica Catolică Spaniolă
Aceste relații privilegiate cu lumea arabă au contribuit în cele din urmă la formarea unor legături culturale puternice.
Spania a recunoscut Israelul abia în 1986, după aderarea la Comunitatea Economică Europeană. A fost ultima țară din Europa care a făcut acest lucru – a scris Verstrynge, care a subliniat în același timp antisemitismul care a persistat în acel moment în cadrul statului, în special în cadrul Bisericii Catolice Spaniole.
Încă o dată, poziția lui Sánchez s-a bazat pe sprijinul publicului, vocal în opoziția sa față de războiul din Gaza.
Mesajele pro-palestiniene au putut fi văzute frecvent în orașele spaniole, pe ziduri, la balcoane, pe clădiri guvernamentale.
Simbolic, în vara anului trecut, protestatarii din mai multe regiuni spaniole au întrerupt repetat La Vuelta, turul ciclist al Spaniei, manifestând împotriva războiului Israelului în general și a unei echipe israeliene în special – un lucru care nu s-a întâmplat în Turul Franței, spre exemplu.
Analiștii spanioli au observat că pe fondul războiului din Gaza, PSOE a înregistrat o ușoară revenire în sondaje.
Spaniolii, alături de Sánchez și în chestiunea cheltuielilor pentru apărare
Decizia guvernului de la Madrid privind Iranul se adaugă unei liste tot mai lungi de probleme în care Sánchez s-a remarcat în cadrul UE prin poziția sa critică față de Trump.
Una dintre cele mai recente chestiuni a fost cea a creșterii cheltuielilor pentru apărare la 5%, așa cum s-a stabilit la summitul NATO din Olanda de anul trecut
Sánchez a refuzat creșterea finanțării pentru apărare, spunând că preferă să aloce banii cheltuielilor sociale, și a obținut exceptarea de la obiectiv, ceea ce l-a înfuriat pe Trump, care a amenințat că Spania va plăti dublu.
Nici aliații din NATO nu au văzut acest lucru cu ochi buni și chiar marți, cancelarul german Friedrich Merz a vorbit pe această temă, spre nemulțumirea Madridului.
Dar cum a perceput publicul această confruntare?
În mare parte, s-a aliat cu Sánchez. Potrivit unui sondaj CIS realizat anul trecut, doar 34,7% dintre cei intervievați au spus că Spania ar trebui să accepte solicitarea lui Trump de a-și crește cheltuielile.
De ce a îmbrățișat guvernul Sánchez migrația
Sánchez a criticat de asemenea măsurile agresive ale lui Trump împotriva migrației în termeni expliciți, într-un moment în care mai multe țări au adoptat o parte din discursul sau politicile administrației americane.
„Unii lideri au ales să îi vâneze și să îi deporteze prin operațiuni ilegale și crude”, a scris el într-un eseu publicat în februarie în New York Times.
Sánchez însuși a anunțat recent opusul politicilor lui Trump – o reglementare masivă a statutului pentru aproximativ 500.000 de imigranţi ilegali.
Oficialii spanioli au explicat că reglementarea statutului migranților are un rol pragmatic, de a aduce lucrurile sub controlul statului, dar a oferit și altă explicație – migranții au contribuit la prosperitatea a Spaniei, care a avut anul trecut cea mai mare creștere economică din toate marile state UE.
Mulți spanioli nu sunt favorabili migrației
Nu toată lumea este de acord cu guvernul – mulți spanioli acuzând că migrația pune presiune pe societatea spaniolă – iar chestiunea ar putea costa PSOE la alegeri.
În orice caz, premierul a continuat să se opună administrației Trump, anunțând săptămânile trecute reglementarea platformelor sociale – iarăși cu susținerea populației.
Acest lucru a atras atenția mișcării Maga, inclusiv a lui Elon Musk, care a fost unul dintre cei mai vocali critici ai lui Sánchez.
Luna trecută, Musk a scris pe platforma sa X: „Sánchez este un tiran și un trădător al poporului spaniol”.
Fundația Heritage, un think-tank aliniat mișcării Maga, a criticat Spania pentru relațiile cu China.
Corupție și probleme în sondaje acasă
Pozițiile lui Sánchez l-au transformat într-un erou al stângii globale. Revista italiană de știri de stânga L’Espresso l-a numit personalitatea anului 2025, iar revista britanică de stânga New Statesman l-a numit „o icoană a stângii”.
Acasă, în Spania, lucrurile sunt ceva mai complicate, iar asta explică cel puțin parțial contrele sale cu Trump, spun analiștii.
Sondajele de opinie arată că Sánchez este perceput în mod nefavorabil de mai mult de jumătate din populația țării.
El controlează mai puțin de jumătate din locurile din Parlamentul spaniol, pierde alegerile regionale și se confruntă cu scandaluri de corupție care i-au zguduit guvernul.
Prin urmare, premierul s-a orientat către politica externă „pentru a câștiga influență politică în Spania”, a observat profesorul Pablo Simón pentru New York Times.
Reacția lui Trump și atenția globală pe care a atras-o au fost „exact ceea ce dorea Sánchez”, a explicat și Ramón González Férriz, autor și editorialist la El Confidencial, un site web spaniol de știri.
„El a căutat să creeze o confruntare deschisă cu Donald Trump”, care este nepopular în Spania, a observat González Férriz.
Oportunități și riscuri
Pentru Sánchez, aflat în funcție din 2018, afirmarea independenței este o necesitate politică, scrie New York Times.
Pozițiile sale anti-Trump oferă partidului său socialist șansa de câștiga puncte politice în raport cu conservatorii, dar și de a-și consolida baza și de a respinge provocările rivalilor de extremă stânga.
Totuși, există riscuri.
Spania depinde de importurile de gaz din SUA
Opoziția conservatoare și ziare precum El Mundo au avertizat că Spania riscă să se izoleze în NATO și în UE, în vreme ce alți analiști au avertizat asupra efectelor economice.
Integrarea lanțurilor de aprovizionare europene face ca sancționarea produselor spaniole să fie dificilă, iar UE a promis solidaritate, dar Trump dispune de o gamă largă de instrumente, inclusiv un embargo total, care ar putea fi mult mai dăunător pentru Spania, scrie Financial Times.
Spania exportă în SUA ulei de măsline, vin, ceramică, echipamentele electrice și mașini. Însă Madridul are o expunere comercială directă mai redusă față de Statele Unite decât zona euro în ansamblu, potrivit Băncii Spaniei.
Dar dependența Spaniei de importurile de gaz din SUA este un punct sensibil potențial grav.
Spania, scrie Financial Times, este unul dintre centrele europene de gaze naturale lichefiate, iar SUA au reprezentat 31% din aprovizionarea sa în ultimele 12 luni – cifra crescând la 44% în ianuarie, potrivit Enagás, operatorul național de gaze din Spania.