Ce ar fi putut fi mai rău a fost evitat. Dar tot a fost destul de rău, potrivit Rador Radio România, conform g4media.ro.

Înaintea întâlnirii de la Anchorage dintre Donald Trump și Vladimir Putin teama cea mai mare în privința Ucrainei era aceea că președinții american și rus ar fi putut ieși de la discuții fluturând un „acord de pace”.

Declarațiile lui Trump privind posibile „schimburi teritoriale” lăsau de înțeles că America ar fi putut consimți la cedarea permanentă a unor teritorii ucrainene către Rusia, pe fondul reluării legăturilor economice ruso-americane.

Ceea ce nu s-a întâmplat. Și prin urmare Ucraina nu a fost împinsă cu forța în postura potențial catastrofală de a fi obligată să respingă un acord asupra căruia Trump deja convenise.

Simbolistica întâlnirii a fost însă una profund nefericită. Militari americani au desfășurat literalmente covorul roșu la picioarele lui Putin, un criminal de război inculpat care și-a invadat un vecin suveran și a pornit cel mai sângeros război din Europa de după 1945. Conducătorul rus a fost invitat să iasă din ostracizare.

Putin părea mulțumit la conferința de presă finală din Alaska – și ar cam fi avut și motive. Trump a renunțat, cel puțin pe moment, la declarațiile privind suplimentarea sancțiunilor împotriva Rusiei. Și a aprobat și propunerea rusului cum că ar fi mai oportun un acord de pace cuprinzător în locul unui armistițiu urmat de negocieri de pace, aceasta din urmă fiind propunerea Ucrainei și Europei.

Și totuși, dintr-un alt punct de vedere Anchorage a fost și o ocazie ratată pentru Putin. Natura ambiguă a deznodământului, fără vreun text final convenit, le oferă europenilor și ucrainenilor ocazia de a încerca să-i manipuleze gândirea lui Trump după întâlnire.

Putin a fost în mod cert conștient de această posibilitate, avertizându-i chiar pe europeni și ucraineni să nu „bage un băț în roatele” procesului de pace.

În realitate, Rusia și Europa – plus ucrainenii aflați sub tutelă europeană – se folosesc toți de același manual al abordării lui Trump. Strategia constă în a-l linguși, a-i valida obsesiile preferate și a nu-l contrazice niciodată.

Odată ce această fundație e clar stabilită, interlocutorul va căuta să-l manipuleze pe Trump, folosindu-se de afirmațiile lui care au potențialul de a-i ajuta cauza, prin completarea lor subtilă cu idei proprii. Planul e acela de a lua declarațiile sforăitoare ale lui Trump și a le completa în locul lui cu detaliile dorite.

Putin a putut fi observat aplicând această strategie în Alaska. La conferința de presă Putin s-a făcut luntre și punte să-i aprobe lui Trump ideile preferate: războiul din Ucraina nu ar fi avut loc niciodată dacă el, iar nu Joe Biden, ar fi fost președinte în 2022. Trump a declarat ulterior într-un interviu televizat că Putin i-a spus că scrutinul prezidențial din 2020 a fost „măsluit”.

După ce l-a lingușit pe Trump și i-a validat obsesiile, Putin a fost în măsură să-și strecoare una dintre propriile idei preferate. La conferință, pe fondul unui zâmbet indulgent afișat de Trump, Putin a vorbit despre necesitatea unui acord de pace cuprinzător care să abordeze cauza fundamentală a conflictului.

Or, din perspectiva lui, cauza fundamentală a conflictului e aspirația Ucrainei de a fi o democrație suverană scăpată de sub dominația Moscovei. Putin a mai pomenit și nevoia unui „echilibru echitabil de securitate” în Europa. Pare a fi o referire la o revendicare formulată de Moscova în 2021: retragerea forțelor NATO din țările baltice și Polonia.

Însă și Europa și Ucraina au învățat cum se joacă acest joc al lingușirii urmate de completarea detaliilor. Strategia poate fi observată la lucru în mesajul de pe X al președintelui ucrainean Volodimir Zelenski de după discuția lui cu Trump.

Zelenski și-a subliniat gratitudinea față de președintele american și disponibilitatea lui de a participa la o întâlnire trilaterală cu Putin. (Firește că se poate paria fără emoții că Putin nu va accepta așa ceva.) Dar în ultimul paragraf el a introdus și detaliul esențial: „Am mai discutat și indicii pozitive cum că partea americană ia în considerare să participe la garantarea securității Ucrainei”.

Declarația aparent neglijentă a lui Trump – cum că SUA s-ar putea implica totuși în garantarea securității Ucrainei – e cel mai important lucru pe care europenii ar trebui să-l rețină de pe urma întâlnirii din Anchorage.

O postare online a președintelui finlandez Alexander Stubb – probabil cel mai competent dintre manipulatorii europeni ai lui Trump – urmează același tipar. Înainte de toate mulțumirile de rigoare adresate președintelui american. Abia apoi detaliul crucial: „Garanțiile de securitate solide și credibile pentru Ucraina constituie un element esențial al unei păci durabile”.

Obiectivul europenilor și ucrainenilor e ca în următoarele zile și săptămâni să transforme întâlnirea aproape dezastruoasă într-un succes. Speranța e că sentimentele calde pe care Trump le trăda în mod evident după întrevederea cu Putin se vor estompa.

Pe măsură ce devine tot mai clar că Rusia își întețește atacurile din Ucraina, cu noi victime civile, Trump ar putea deveni frustrat și deziluzionat de comportamentul lui Putin. Iar în acel punct ar putea fi posibil ca America să fie determinată să se concentreze iarăși pe extinderea sancțiunilor contra Rusiei – și a ajutorului pentru Ucraina.

Între timp războiul își continuă distrugerile.