Votul de protest a milioane de compatrioți are nu doar justificare, ci și rezistență. El nu dispare în două săptămâni, scrie hotnews.ro.
Oameni pe care îi respect susțin că turul 2 se joacă de la zero. Sociologul Gelu Duminică, de pildă, scrie că bazinul lui George Simion s-a epuizat. Ei nu apreciază asta din elitism. De altfel, Duminică e un specialist complet lipsit de gomoșenie, un model pentru mine.
Numai că, în realitate, când intri în fazele finale ale competițiilor, se resetează doar ceasul, nu și echipele. În 18 mai, la finala prezidențialelor din România, pe teren vor intra aceiași jucători, care vor avea aceiași fani.
Nimeni n-a revenit de la o diferență de 1,9 milioane de voturi
Niciodată în istoria democrației românești, un candidat care a câștigat turul 1 la distanță de 1,9 milioane de voturi, precum George Simion în fața lui Nicușor Dan, n-a fost răsturnat în turul 2.
Au existat, e adevărat, reveniri spectaculoase.
În 2004, Traian Băsescu a pierdut cu 800.000 de voturi turul 1 în fața lui Adrian Năstase. A recuperat și a câștigat cu 250.000 de voturi turul 2.
În 2014, Klaus Iohannis a pierdut la 1 milion de voturi turul 1 în fața lui Victor Ponta. În finală, Iohannis a câștigat la 1 milion de voturi, deci a recuperat două milioane.
E insuficient în cazul de acum. Pentru că, dacă ținem cont de publicul exprimat la 1,2 milioane de voturi al lui Victor Ponta, care va merge majoritar și natural la George Simion, diferența teoretică crește la 3 milioane.
Nicușor Dan ar trebui să reușească, de unul singur, ceea ce au izbutit, împreună, Băsescu și Iohannis. Iar voturile lui Crin Antonescu mai degrabă se vor împărți, chiar și inegal, după cum probabil destule vor dispărea în absenteism.
Se vorbește despre activarea bazinului acelora care n-au venit la vot. Câți să vină în plus? Încă 25% ca prezență peste 50%, adică să răsară un om, dintre cei absenți, la fiecare dintre doi oameni prezenți? O prezență de 75% este nemaivăzută în ultimele decenii.
O astfel de sarcină, anti gravitațională, contra inerției firești a oricăruia dintre noi, nu are cum să se nască exclusiv pe baza rațiunii. Emoția da, ea poate mișca munții.
Dar emoția publică, până acum, a lucrat în favoarea lui George Simion. Sentimentul nedreptății e un motivator excepțional.
Cazul Canada
Furia tăcută a compatrioților noștri a acționat și mânia e tot acolo, pentru că e dreptul lor să simtă și să acționeze.
În rarele teritorii de vot unde efectul a fost invers, și a câștigat Nicușor Dan, s-a manifestat tot o emoție puternică, dar mai degrabă locală.
Românii din Canada, de pildă, au adunat peste 8.000 de voturi, mai mult decât strângea de regulă comunitatea mult mai mare din SUA. Asta pentru că românii din Canada sunt parte a unei societăți jignite de Donald Trump și înspăimântate de forța MAGA, curent politic din care se revendică George Simion.
Cu o săptămână în urmă, canadienii au reacționat la propriile alegeri pentru prim-ministru, iar acum românii canadieni au făcut la fel, votând cu emoție Nicușor Dan, la alegerile românești prezidențiale.
Panourile soldatului Ciucă
Dacă ne gândim ce se întâmpla anul trecut pe această vreme, poate înțelegem deplina justificare a votului de protest de duminică. În primăvara lui 2024, PNL începea să umple țara cu 400 de panouri care făceau, pasămite, reclamă la ”cartea soldatului Nicolae Ciucă”.
În realitate, milioanele de euro din bani publici erau publicitate politică mascată, pentru alegerile prezidențiale care urmau în toamna a lui 2024. Când presa i-a prins, guvernanții au spus, senini, că negrul e alb. Nu ne credeți, ce contează, asta am catadicsit noi să spunem. Acest gen de sfidare, multiplicată an după an, caz după caz, le-a luat cetățenilor demnitatea. Fiecare poster din cele 400 ale liderului le transmiteau românilor că ei nu sunt nimic.
Primul decont a venit chiar în toamnă. Acum a fost și mai mare furia. Dovadă că Simion a obținut duminică mai multe voturi decât au strâns el plus Georgescu, în toamnă.
Timpul contestării
Turul 2 nu se va relua de la zero. Nici un lucru înalt, precum apărarea democrației, nu se poate face prin ignorarea, ci prin participarea emoțiilor de bază ale oamenilor. Iar sentimentele căpătate în decenii de nedreptate nu dispar peste noapte. Oamenii vor intra cu emoții și în turul 2.
Sigur, Nicușor Dan are, la rândul său, un public fidel, alături de care a izbutit o performanță implauzibilă. Să aduni tu, un candidat fără carismă, mai multe voturi decât un personaj public mult mai rutinat, cunoscut și susținut, acesta e un mic miracol. Chiar și în epoca înjosirii a tot ce pare pompos sau instituțional, calificarea lui Nicușor în turul 2 iese din tipare. Reporterul HotNews Laurențiu Ungureanu a înregistrat un detaliu din noaptea alegerilor.
După ce a vorbit, puțin și prudent, imediat după exit-poll-uri, primarul Bucureștiului a rămas încă o oră și jumătate ca să discute cu presa. În aer era muzică, nimic nu se auzea în jurul scenei, acolo unde se adunaseră zeci și zeci de voluntari și susținători.
„Nu va fi ușor, va fi Nicușor”
Deși mulțimea nu auzea nimic din ce spunea candidatul pentru microfoanele întinse, oamenii au rămas acolo, răbdători și, aparent, cam fără rost. Preț de 90 de minute, l-au așteptat pe finalist, cu netulburata fidelitate cu care tot ei au afișat la dezbaterile TV foi de hârtie, lipite cu scotch, pe care au scris: „Nu va fi ușor, va fi Nicușor”.
Nu, nu va fi deloc ușor, nici pentru Nicușor, nici pentru George. Simion a fost primul lider de partid din România care a avut deschiderea ca suporterii săi să i se adreseze pe numele mic. Acum, a început să le vorbească pe un ecran, ca un guru, și nimeni nu știe care vor fi efectele.
Nu va fi ușor. Pentru că și partea de Românie a susținătorilor lui George Simion e la fel de îndreptățită în propria credință despre ce e bine și, în schimb, s-a manifestat mult mai numeros la vot. Să-i judeci pe cei care au participat civic e nedemn într-o democrație.
Cât despre oamenii care nu au votat, faptul că un eventual haos duce la situații mult mai rele decât cele pe care le avem acum, asta pare o amenințare îndepărtată, moleșită sub temperatura plăcută a primăverii din jur. Amintirea că pe aceste locuri de graniță estică a Europei n-a fost mereu primăvară stă îngropată undeva, până la proba că nimic nu vine de la sine, nu e de-a gata.