Un barbat de 46 de ani din Statele Unite poate vorbi in peste 40 de limbi straine, inclusiv in romana, pe care o vorbeste fluent, dar cu toate acestea nu are studii superioare si lucreaza ca spalator de covoare. Este unul dintre cazurile, extrem de rare, de persoane hiperpoliglote. Cotidianul „The Washington Post”, care ii publica povestea extraordinara, a incercat sa gaseasca explicatii pentru capacitatea lui iesita din comun de a memora limbi straine si l-a convins sa mearga la un centru specializat, unde i s-a facut o scanare a creierului prin intermediul unui RMN.
Intr-un oras plin de diplomati si ambasade, unde traducatorii pot avea salarii cu sase cifre la Departamentul de Stat sau la Fondul Monetar International, unde competenta lingvistica este combustibil pentru CV-uri, Vaughn Smith curata, cu mai putin de 20 de dolari pe ora, covoare din casele unde pe pereti sunt atarnate amintiri de calatorie din locuri in care i-ar placea si lui sa ajunga intr-o zi.
In spatele modestiei lui, stau insa un secret si o minte cu abilitati iesite din comun. Vorbeste fluent, spune el, opt limbi: engleza, spaniola, bulgara, ceha, portugheza, romana, rusa si slovaca. Dar poate sa poarte o conversatie in alte 25 de limbi. De fapt, isi subestimeaza abilitatile. Se descurca in cel putin 37 de limbi, dintre care 24 le vorbeste suficient de bine pentru a purta conversatii lungi. Poate citi si scrie in opt alfabete. Poate povesti in italiana, finlandeza si in limbajul american al semnelor. Invata singur limbi indigene, de la Nahuatl din Mexic, la dialectul Salish din Montana. Calitatea accentului sau in olandeza si catalana ii uimeste pe vorbitorii nativi.
Ce limbi stie Vaughn Smith
Hiperpoliglotii ca Vaughn au niveluri diferite de expertiza in limbile pe care le vorbesc. Iata cum isi defineste chiar Vaughn abilitatile:
Fluent - poate purta cu usurinta o conversatie pe orice subiect, poate citi si scrie fara dificultate in:
Engleza
Spaniola
Portugheza
Rusa
Ceha
Slovaca
Bulgara
Romana
Conversational – este capabil sa aiba conversatii aprofundate, pe o gama larga de subiecte, dar uneori trebuie sa se opreasca pentru a se gandi la anumite cuvinte, insa poate citi si scrie in:
Croata
Finlandeza
Italiana
Letona
Nahuatl
Sarba
Intermediar - poate purta conversatii simple despre mai multe subiecte, dar are nevoie de mai multe pauze, poate citi si scrie cate ceva.
Limbajul american al semnelor
Catalana
Olandeza
Franceza
Germana
Maghiara
Islandeza
Irlandeza
Norvegiana
Poloneza
Notiuni de baza - poate vorbi si intelege o mare varietate de fraze pe teme de baza, cum ar fi viata de zi cu zi si calatoriile, poate scrie si citi in unele dintre ele, dar nu in toate.
Amharica
Araba
Estoniana
Georgiana
Greaca
Ebraica
Indoneziana
Japoneza
Lakota (dialect amerindian)
Lituaniana
Mandarina
Navajo
Salish
Singaleza
Suedeza
Ucraineana
Galeza
O oarecare familiaritate - cunoaste aproximativ 100 de cuvinte si fraze de prezentare
Mongola
Vietnameza
Tzotzil
Zapotec
Cum a inceput fascinatia pentru limbi straine
Cum a ajuns Vaughn la o asemenea performanta? Ce se intampla in creierul sau? Si de ce isi castiga existenta curatand covoare? Sunt intrebarile la care a incercat sa gaseasca raspuns reporterul „The Washington Post”, care a petrecut doua luni alaturi de el.
Vaughn nu este interesat sa impresioneze pe nimeni. A numarat si a enumerat limbile pe care le stie doar pentru ca i-a cerut jurnalista Jessica Contrera. Dar este constient ca poate sa-si aminteasca nume, numere, date si sunete mult mai bine decat majoritatea oamenilor. Chiar si pentru el, acest lucru a fost intotdeauna un mister. Dar stie exact care a fost motivul pentru care si-a dedicat viata invatarii atator limbi.
A crezut, la inceput, ca exista doar doua limbi. Engleza, asa cum vorbea tatal sau, si spaniola, pe care o vorbea mama sa. Lui Vaughn ii placea sa-si viziteze familia din Orizaba, Mexic, si ii placea felul in care sunau cuvintele spaniole. Dar crescand in Maryland, a incercat adesea sa nu le foloseasca. Nu voia sa se simta mai diferit decat era deja fata de ceilalti copii. Spaniola a fost primul lui secret.
Cand niste veri indepartati ai tatalui sau au venit in vizita din Belgia, au folosit cuvinte diferite de cele pe care Vaughn le auzise vreodata. De atunci, a fost fascinat de fiecare limba noua pe care o intalnea.
A descoperit discurile in franceza ale mamei sale. La una din slujbele de mester ale tatalui sau, a gasit un dictionar german.
Un baiat din Uniunea Sovietica a venit in clasa sa de la gimnaziu. A cumparat un ghid pentru incepatori in limba rusa. La scurt timp dupa aceea, a auzit o rusoaica intr-un magazin alimentar. A mers la ea si a intrebat-o in ruseste, asa cum invatase din ghidul de conversatie: Buna ziua, ce mai faceti? I-a explicat ca incearca sa invete rusa si i-a placut cum femeia s-a luminat la fata. „Ca si cum ar fi fost lovita de un strop de fericire”, isi aminteste Vaughn.
In acest timp, profesorii si parintii sai il priveau adesea cu dezamagire. Nu avea rezultate stralucite la scoala, parea distrat si deseori simtea ca nu se integreaza.
„Simt ca nu am stiut cum sa-l indrum ca sa se descurce mai bine”, spune acum mama sa, Sandra Vargas, cu care Vaughn locuieste in Maryland si de care are grija, femeia fiind bolnava de Parkinson.
Cum a invatat romana
Sandra avea 20 de ani, se afla in plin divort si ii crestea pe Vaughn si pe fratele sau intr-o tara cu totul noua pentru ea. Cand si-a dat seama ca fiul ei nu se conecta cu alti copii asa cum ar fi trebuit, l-a dus la un psiholog, care i-a spus ca Vaughn era doar „muy, muy intelligente” (foarte, foarte inteligent, in spaniola – n.r). Dar pe masura ce baiatul a crescut, mama a inteles ca era mai complicat de atat.
„Nu doar ca are un creier mare, dar are si o inima mare. Si asta este problema”, spune Sandra. „Pentru ca el este foarte sensibil. Si tinde sa creada ca nu este dorit sau ca nu este iubit”, explica femeia.
Intr-un mediu in care tot timpul simtea ca nu i se potriveste, el se conecta intr-un mod in care nimeni altcineva nu o putea face.
La 14 ani, Vaughn s-a mutat cu tatal sau, intr-un apartament la subsol aflat nu departe de numeroasele ambasade din Washington D.C. Nu mai trebuia sa se teama sa arate ca este diferit de colegii sai de clasa. Elevii de la liceul lui erau din intreaga lume si vorbeau alte limbi. Exista o gasca de elevi brazilieni, asa ca a inceput sa invete portugheza... S-a imprietenit cu un frate si o sora, care ii scriau liste de fraze in limba romana si efectiv Vaughn le memora pe toate. Cand a observat o fata etiopiana timida, a rugat-o sa il invete amharica...
In weekend-uri, lua autobuzul pana la biblioteca Martin Luther King Jr., unde descoperise ca exista cea mai buna colectie de carti de limbi straine din oras. Vaughn spune ca de fiecare data cand citeste ceva intr-o carte, isi poate aminti apoi totul aproape perfect.
De ce nu si-a continuat studiile
Dar la 17 ani, mama sa l-a mutat inapoi in Maryland. Vaughn a fost admis la cursul de limba rusa de cel mai inalt nivel in noua sa scoala, desi nu mai facuse niciodata ore de rusa.
Diploma sa de absolvent de liceu avea sa fie insa ultima pe care o va primi. Un consilier l-a incurajat sa se inscrie la o scoala de meserii pentru asistenti medicali, dar nu a fost admis. „Odata ce s-a intamplat acest lucru, am renuntat la idee, iar acesta a fost finalul” studiilor, isi aminteste Vaughn.
Si asa a inceput o maturitate marcata de slujbe de ocazie. Vaughn a fost zugrav, bodyguard, tehnician pentru o trupa de punk rock si curier.
Prietenii sai l-au incurajat sa-si faca un canal pe YouTube, dar dupa o criza de depresie, a incetat sa mai filmeze.
In zilele in care nu are covoare de curatat, il ajuta pe un prieten cu geamurile cladirilor de birouri.
La un moment dat, i-a plimbat cainii colectionarei de arta cehe Meda Mladkova, vaduva unui guvernator al Fondului Monetar International. Aceasta l-a pastrat ca ingrijitor al casei sale din Georgetown si atunci a fost perioada in care chiar a putut sa-si exerseze cunostintele in limbi straine. Vizitatorii casei vorbeau aproape toate limbile est-europene si, in scurt timp, la fel a facut si Vaughn.
Dupa liceu, nu mai avusese niciodata sansa de a sustine un test de competenta in vreo limba. Si cu cat invata mai mult, cu atat intelegea mai mult complexitatea a ceea ce inseamna sa stii cu adevarat o limba.
Ce sunt hiperpoliglotii
Hiperpoliglotii sunt persoane care, dupa definitia unui expert, pot vorbi cel putin 11 limbi. Sunt rare astfel de persoane, dar au existat mai multe cazuri documentate de astfel de legende lingvistice, fiecare dintre ele ridicand intrebari despre limitele potentialului uman.
Cel mai cunoscut caz de testare a abilitatilor hiperpoliglotilor a fost un concurs din 1990, care isi propunea sa-l gaseasca pe cel care vorbeste cele mai multe limbi straine in Europa. Participantii au purtat scurte conversatii cu vorbitori nativi sau avansati, care le-au acordat puncte in functie de competentele lor aparente. Castigatorul, un organist scotian pe nume Derick Herning, a demonstrat o competenta semnificativa in 22 de limbi. Se spune ca ar mai fi invatat cel putin inca opt pana cand a murit, in 2019.
Herning a fost detronat insa in Cartea Recordurilor de un hiperpoliglot care pretindea ca vorbeste 59 de limbi - dar care a disparut din lumina reflectoarelor dupa o aparitie televizata in care nu a reusit sa raspunda la intrebari in mai multe dintre aceste limbi. Unii au spus ca era un impostor; altii au fost de parere ca pur si simplu a intrat in panica, din cauza presiunii.
Pe de alta parte, multi dintre cei mai cunoscuti hiperpoligloti ezita sa raspunda la intrebarea „Cate limbi vorbiti?”, deoarece stiu ca orice limba straina are numeroase nuante si complexitati.
Pe parcursul a doua luni, reporterul „The Washington Post” a verificat abilitatile lingvistice ale lui Vaughn, a intervievat 10 persoane care l-au vazut ani de zile folosindu-si cunostintele si l-a urmarit in timp ce purta conversatii in 17 limbi. L-a dus la o conferinta internationala pentru poligloti si l-a vazut acolo pe Vaughn trecand de la o limba la alta in timp ce vorbea si povestea cu participanti in galeza, bulgara, sarba, norvegiana si altele.
O posibila forma de autism?
Pentru Vaughn, fiecare limba este de fapt o poveste despre oamenii de care s-a legat.
A invatat cateva cuvinte in japoneza de la personalul unui restaurant unde se oferea voluntar sa curete acvariul de pesti o data pe saptamana. Cand nepoatei sale i-a placut cum suna cuvantul „pui” in limba salish (trib amerindian), au inceput sa o studieze impreuna, s-au imprietenit cu conducatorii scolii de limbi straine din Rezervatia indiana Flathead si au calatorit de doua ori la Arlee, in Montana.
La un moment dat, Vaughn a intalnit o profesoara paraguayana pentru copii cu nevoi speciale, care, pe langa faptul ca l-a dus in casa familiei sale din New York pentru a-l invata guarani, i-a vorbit despre elevii autisti din clasa ei.
Cand i-a explicat trasaturile asociate cu apartenenta la spectrul autist, acestea i s-au parut foarte familiare lui Vaughn. Poate ca acesta, s-a gandit el, era motivul pentru care nu-si intelesese profesorii si pentru care unii adulti il considerau nepoliticos, poate de aceea oamenii ii spuneau ca si-ar putea folosi talentul pentru tot felul de cariere, dar el nu prea stia unde sa caute sau ce pasi ar trebui sa faca pentru a obtine un loc de munca mai profesionist. „Bineinteles, am incercat, dar nimic nu a functionat”, spune el.
De 46 de ani nu-si atinge potentialul, de mai bine de 20 de ani trece printr-o forma de tristete, iar pe brat are tatuat in armeana cuvantul „razbunare”.
Ce a aratat scanarea creierului lui Vaughn Smith
O cercetatoare in neurostiinte, Evelina Fedorenko, incearca la Boston de mai multi ani sa descopere care este secretul persoanelor cu abilitati lingvistice avansate, ce ii deosebeste pe poligloti si hiperpoligloti de oamenii obisnuiti?
Desi motivele pentru care oamenii invata limbi straine sunt diferite, intrebarea pe care acest laborator si-o pune despre ei este aceeasi: sunt creierele lor fundamental diferite de creierele celor care vorbesc o singura limba?
Timp de doua ore, creierul Vaughn Smith a fost scanat printr-un examen RMN functional, trecand printr-o serie de teste: a citit cuvinte in limba engleza, a urmarit cum se misca patrate albastre si a ascultat limbi straine, unele pe care le cunostea, pe altele nu. In tot acest timp, aparatul a inregistrat imagini tridimensionale ale creierului lui Vaughn la fiecare doua secunde.
Fiecare imagine imparte, in esenta, intregul sau creier in cuburi de doi centimetri si monitorizeaza cantitatea de oxigen din sange in fiecare dintre ele. De fiecare data cand zonele de procesare a limbajului sunt activate, acele celule folosesc oxigen, iar sangele intra pentru a le reface rezerva. Urmarind locul in care au loc aceste schimbari, cercetatorii pot identifica exact ce parti ale creierului lui Vaughn sunt folosite pentru limbaj.
„Am presupus ca zonele lingvistice ale lui Vaughn vor fi masive si foarte active, iar ale mele patetic de mici. Dar scanarile au aratat contrariul: partile din creierul lui Vaughn folosite pentru a intelege limbajul sunt mult mai mici si mai linistite decat ale mele. Chiar si atunci cand citim aceleasi cuvinte in limba engleza, eu imi folosesc mai mult din creier si lucrez mai mult decat el”, marturiseste jurnalista de la Washington Post, care a facut si ea experimentul, odata cu Vaughn.
„Este posibil ca Vaughn sa se fi nascut cu zonele sale lingvistice mai mici si mai eficiente. Este posibil ca creierul sau sa fi inceput ca al meu, dar pentru ca a invatat atat de multe limbi straine in timp ce inca se dezvolta, dedicarea sa i-a transformat anatomia. S-ar putea sa fie ambele. Pana cand cercetatorii nu vor putea scana persoanele care invata limbi straine pe masura ce acestea cresc, nu exista nicio modalitate de a sti cu siguranta”, mai scrie jurnalista Jessica Contrera.
In final, ea spune ca experienta de a-l cunoaste pe Vaughn a condus-o spre o concluzie sigura: depunand efortul de a invata limba cuiva, ii arati de fapt ca apreciezi cine este cu adevarat.