Odată cu expirarea ultimului acord ruso-american important din domeniul securității internaționale, Noul Tratat de Reducere a Armelor Strategice (New START), sistemul bazat pe dreptul internațional a început oficial să se prăbușească. Kremlinul pare mulțumit de direcția în care se îndreaptă lumea, în special după întoarcerea lui Donald Trump la Casa Albă, însă Rusia s-ar putea confrunta cu amenințări mult mai mari cu privire la poziția pe care o va ocupa în noua ordine mondială, unde dreptatea se face prin forță, decât în vremea vechiului sistem bazat pe reguli, potrivit unei analize The Insider, scrie digi24.ro.
După două decenii în care a luptat contra ordinii mondiale liberale, mulțumită politicii externe a lui Trump, el a obținut acum ceea ce și-a dorit: destructurarea sistemului condus de SUA și înlocuirea lui cu o lume multipolară, unde statele puternice sunt libere să acționeze cum doresc în așa-numitele lor periferii. Este ca un „concert european” extins la nivel global.
Dar, aceleași reguli care i-au limitat ambițiile lui Putin au și descurajat Franța să confiște petrolierele fantomă ale Rusiei, au împiedicat Statele Unite să îi răpească pe vasalii străini ai lui Putin și au constrâns posibilele ambiții ale unei Chine în ascensiune.
Mai mult, Rusia a beneficiat de pe urma predictibilității de care avea nevoie pentru a naviga o lume pe care nu o putea influența în mod real decât amenințând cu armele sale nucleare sau cu oprirea gazoductelor.
Acum, când ordinea liberală este pusă la pământ, Putin va avea misiunea dificilă de a-și impune voința asupra unei lumi dezlănțuite ce nu mai este constrânsă de normele și legile de odinioară.
Trump a început să strângă „lațul de gheață în jurul gâtului Rusiei”
Cu toate că mai mulți comentatori ruși s-au bucurat de tensiunile apărute între SUA și Europa pe seama Groenlandei, alți analiști pro-Kremlin, precum bloggerul Alexander Koț, au avertizat că dacă Trump va reuși să obțină insula ce aparține Danemarcei, Statele Unite ar „ocupa regiunea arctică a Rusiei” și ar avea acces la resursele naturale pe care Moscova și le dorește.
Koț a descris Groenlanda drept „un laț de gheață” pe care Trump „a început deja să îl strângă în jurul gâtului Rusiei”. Putin s-a arătat extrem de reținut, până acum, în legătură cu acest subiect: „Nu ne privește deloc pe noi. Cred că vor rezolva lucrurile între ei.”
Putin își dorește să aibă libertate de acțiune fără nicio constrângere, dar o lume în care dreptatea se face cu forța ar aparține mai degrabă Statelor Unite și Chinei decât Rusiei.
Încă de la discursul pe care Putin l-a susținut la Munchen în 2007, el a pledat pentru o lume multipolară în care marile puteri fac ce vor în periferiile lor imperiale, fără a se teme de sancțiuni, intervenții și alte critici venite din exterior.
În acest sens, politica externă a lui Trump este un cadou pentru Putin. Prin abandonarea Europei și îmbrățișarea Rusiei și Chinei, precum și implementarea unei variante moderne a Doctrinei Monroe, prin care America respingea orice intervenție străină în emisfera vestică, Trump susține lumea multipolară pe care și-a dorit-o Putin.
Pentru Rusia, pierderea aliatului său din Venezuela, Nicolas Maduro, este un sacrificiu pe care este dispusă să îl accepte, atât timp cât Statele Unite stau departe de Ucraina. Iar dacă amenințările lui Trump distrug NATO sau îndepărtează America de Europa, cu atât mai bine pentru Moscova.
Însă, o lume împărțită în sfere de influență produce stabilitate doar atunci când marile puteri își recunosc reciproc teritoriile și resursele revendicate. Până acum, această recunoaștere se bazează doar pe temperamentul lui Trump și nu are nicio validare instituțională.
Dacă Trump nu va mai fi atât de prietenos cu Putin sau dacă va fi înlocuit de un președinte care nu se lasă vrăjit în mod instinctiv de liderul de la Kremlin, vom avea din nou o lume în care competiția între marile puteri devine principalul filtru prin care privim relațiile SUA-Rusia.
Aceasta ar fi o problemă mult mai mare pentru Rusia decât a fost vreodată în era ordinii liberale.
Cu ce rămâne Rusia în lumea haotică a sferelor de influență?
Într-o lume bazată pe reguli, Rusia se putea folosi de armele sale nucleare și de locul permanent pe care îl ocupă în Consiliul de Securitate al ONU pentru a-și crea avantaje pe care altfel nu ar fi avut puterea să le obțină.
Moscova putea juca rolul de victimă a ipocriziei Occidentului, putea să critice restricțiile ordinii mondiale care limitau și acțiunile inamicilor ei și putea invoca legea internațională atunci când îi convenea și le putea ignora atunci când îi stăteau în cale.
Într-o lume haotică a sferelor de influență, Rusia cu ce mai rămâne? O economie tot mai slabă, o armată care înregistrează pierderi tot mai mari și un partener strategic – China – care o tratează tot mai mult ca pe un simplu furnizor de materii prime.
După ce Trump a intermediat un acord de pace între Armenia și Azerbaidjan, anul trecut, Rusia și-a pierdut rolul principal din conflictul pe care l-a mediat de trei decenii. Același președinte care i-a oferit Moscovei mână liberă în Ucraina a alungat-o din propria sa ogradă în Caucaz.
Restricțiile ordinii liberale au limitat ambițiile imperiale ale Rusiei, dar au și ferit-o de consecințele negative ale propriei sale slăbiciuni. Moscova ar putea descoperi că noua ordine mondială va ajuta China să domine Asia Centrală, va încuraja Turcia să amenințe poziția Rusiei în Caucaz și le va permite altor puteri regionale să exploateze golul lăsat de retragerea Americii din Europa.
Pariul lui Putin este unul foarte riscant pentru o petrocrație cu o populație în scădere și o armată devastată, care nu se va mai putea baza pe stabilitatea oferită de regulile ordinii liberale.