Criza internationala declansata de masarea trupelor ruse la granitele Ucrainei a intrat in faza birocratica odata cu avansarea unor proiecte de tratat, de catre ministerul rus de Externe. O scurta recapitulare: la 7 decembrie, presedintii Biden si Putin au o conferinta video de doua ore. Cateva zile mai tarziu, Putin anunta ca Rusia va prezenta propuneri concrete. La 15 decembrie, la Moscova, unui trimis special american i s-au inmanat proiectele de tratat. Un exercitiu de ciudata transparenta, doua zile mai tarziu documentele sunt postate pe site-ul MAE al Rusiei. Ele sunt respinse, atat de NATO cat si de Casa Alba, insa americanii anunta ca vor discuta cu rusii, pornind de la documentele avansate de acestia.
Armand Gosu: As incepe prin a spune ca seamana cu un ultimatum, nu cu textul unui tratat. E mai degraba un program de politica externa al Rusiei lui Vladimir Putin, nicidecum un text juridic. Fiecare articol, aproape fiecare paragraf incalca principii de drept international.
Concluzia mea este ca nici macar rusii nu cred ca textul avansat poate servi ca baza de negocieri serioase. E mai degraba o parghie de presiune asupra americanilor. E un exercitiu propagandistic. Si un joc la intimidare, in care, cine clipeste primul pierde.
Daca vrei cu adevarat sa negociezi ceva, nu publici inainte astfel de documente. Oricum, nu exista precedent la ce a facut acum Rusia.
Pentru ca mi-ati cerut, o sa amintesc continutul principalelor articole. Deci…. Rusia si SUA se angajeaza sa nu intreprinda nimic care ar putea afecta securitatea celeilalte parti. Sa nu foloseasca teritoriul altei tari pentru a declansa un atac armat impotriva celeilalte parti. Sa nu amplaseze rachete cu raza scurt si medie si cu baza la sol care sa poate lovi teritoriul celeilalte parti. Sa nu desfasoare arme nucleare in afara tarii si sa readuca in tara armele din afara granitelor.
Cel putin trei articole se refera la contextul ucrainean si la situatia din bazinul Marii Negre din ultimele luni. Deja celebrul articol 4 prin care SUA se angajeaza sa nu extinda NATO spre est si sa respinga candidaturile fostelor republici sovietice in cazul in care vor cere sa adere la Alianta Nord-Atlantica. Mai mult, SUA nu va desfasura infrastructura militara pe teritoriul fostelor republici sovietice care nu sunt membre NATO si nu va coopera militar cu acestea. Mai este un articol care prevede ca partile nu vor desfasura trupe si nici disloca armament in zone in care aceste actiuni ar fi percepute ca o amenintare la adresa securitatii nationale de cealalta parte.
Asta inseamna ca daca vrei sa aduci niste tancuri in Romania sau tunuri pentru un exercitiu de artilerie….. Rusia poate sa spuna, nu!
Chiar daca mi-au scapat unele detalii, sper ca nu din cele importante, va puteti face o idee despre ce incearca sa obtina Putin prin aceste negocieri. Totul in numele securitatii Rusiei care se simte amenintata.
Celalalt document se intituleaza acord, saglasenie, si ar fi intre tarile membre NATO si Rusia. Si acest document are ceva prevederi care par dedicate situatiei din zona Marii Negre. Partile vor coopera pentru a evita incidentele de zbor in Marea Neagra. Vor impinge manevrele mai departe de frontiera. Se exclude extinderea NATO, in mod particular aderarea Ucrainei. Statele NATO renunta la orice activitate militara in Ucraina, in state din Europa de Est, Caucazul de Sud si Asia Centrala. Si mai este un articol ciudat, care spune ca partile nu-si disloca fortele militare si armamentul pe teritoriul unui alt stat european in plus fata de ce erau stationate acolo in mai 1997.
Nu inteleg, nu mi-e clar ce vor aici rusii. Asta poate insemna ca orice militar sau armament NATO din Romania, Bulgaria, Polonia, Tarile Baltice, sa dau exemplul flancului estic, ar trebui evacuat si armamentul retras si revenita la situatia dinaintea summit-ul NATO de la Madrid din 1997.
Ce uita Putin, este ca SUA pana la anexarea Crimeei nu si-a desfasurat trupe suplimentare pe flancul estic. Abia dupa 2014, deci dupa agresiunea Rusiei impotriva Ucrainei, NATO a adoptat decizii privind consolidarea flancului estic. Care flanc a ramas pana astazi, prea putin consolidat, in fata amenintarilor Rusiei.
Intalnirea Biden-Putin de la Geneva din iunie 2021. Sursa: captura BBC
Contributors: Tot ce ati amintit mai sus face parte din programul de politica externa a lui Putin, cel putin asa ati afirmat. Cum explicati faptul ca la 30 de ani dupa colapsul Uniunii Sovietice, Putin avanseaza aceasta agenda?
Armand Gosu: Vladimir Putin e nemultumit de statutul Rusiei pe arena internationala si refuza sa accepte primatul american si lumea monopolara, adica cu un singur centru major de putere, Statele Unite. Cum au facut Germania si Japonia, dupa razboi, care au acceptat pozitia dominanta a SUA si s-au integrat cu succes intr-o pax americana.
Ce s-a intamplat in ultimele trei decenii…. tine de ciclurile obisnuite din istoria Rusiei. Dupa infrangeri severe, Rusia traverseaza reforme politice, sociale, dar mai ales economice, isi reface capacitatea militara si incearca sa-si ia revansa. Sunt cicluri istorice ale Rusiei de mai bine de 300 de ani.
E ceva literatura pe subiect, iar tema a fost destul de dezbatuta in mediile culturale moscovite, la mijlocul anilor ’90. Am fost si eu influentat de aceasta teorie iar asta se vede in primele articole despre Rusia pe care le-am publicat in reviste romanesti. Cred ca n-a fost curs despre istoria Rusia la care sa nu le vorbesc despre asta studentilor mei.
Cateva exemple, pe scurt: Petru cel Mare a fost infrant de suedezi la Narva. S-a dedicat reformelor economice, a manufacturizat Rusia, iar la Poltava si-a luat revansa in fata lui Carol al XII-lea. Infranta in razboiul Crimeii, Rusia intra pentru doua decenii in cel mai amplu ciclu reformator, si-si ia revansa prin pacea de la Berlin. Dupa ce Japonia i-a administrat o infrangere severa, sub presiunea revolutiei, Nicolae II a trebuit sa accepte reforme. Dar bolsevicii au ajuns la putere, astfel ca Rusia a fost privata de potential uriasele castiguri pe care le-ar fi obtinut daca s-ar fi aflat in tabara invingatoare dupa Primul Razboi Mondial. Si asa mai departe…
Mai recent, dupa prabusirea Imperiului Sovietic si infrangerea in Razboiul Rece, Eltin si mai ales Putin au inceput reforme serioase care au permis refacerea capacitatii militare a Rusiei, care in ultimul deceniu a contestat deschis ordinea internationala dominata de americani. Iar acum, Rusia e suficient de puternica – cel putin asa crede Kremlinul – ca sa anuleze in favoarea sa, macar o parte a consecintelor pierderii Razboiului Rece si sa-si ia revansa. Acest cuvant revansa… e foarte important. Revansa e motorul care pune in miscare politica externa si de securitate a Rusiei.
Contributors: Am inteles… Iar cele doua documente prezentate de diplomatia rusa reflecta felul in care Putin ar dori sa arate lume. Si… ce se va intampla? Urmeaza o noua impartire a lumii? Sa ne temem de razboi?
Armand Gosu: Presedintele Putin spera sa intre intr-o negociere seriosa, sa treaca de etapa discutiilor preliminarii. Forteaza discutii, consultari, negocieri, amenintand NATO si mai ales SUA, cu invadarea Ucrainei. Publicarea celor doua documente… sa zicem ca a fost primul pas; da, Putin a cerut foarte mult. Americanii au acceptat sa discute pe tema securitatii Rusiei si vor raspunde celor doua documente. Vor fi discutii, delegatia americana se va intalni cu rusii la Geneva, la 11 ianuarie, cu aliatii din NATO la 12 ianuarie, la un Consiliu NATO-Rusia, pentru care Moscova tocmai si-a dat acordul, iar pe 13 va merge la OSCE. Nu uitati ca si americanii si rusii se cunosc foarte bine, au o lunga experienta de negocieri acumulata in timpul Razboiului Rece.
Nu e cel mai bun moment pentru americani, ar fi preferat sa nu poarte nicioadata aceste negocieri. De cealalta parte, presedintele Putin crede ca e cel mai bun moment pentru Rusia, nu vrea sa-l rateze, astfel ca va forta un aranjament de securitate. Se teme sa nu piarda un context favorabil; la Moscova unii comentatori afirma ca Rusia trebuia inca de acum cinci ani sa ceara garantii de securitate. Si analistii moscoviti se tem ca peste 10 ani lumea ar putea arata cu totul altfel, dupa un coflict sino-american, in care Rusia sa nu mai conteze.
Spuneati de impartirea lumii…. poate ca Putin doreste un nou Pact Molotov-Ribbentrop, sa imparta Europa Centrala in sfere de influenta. Cum bine ati sesizat, asta e miza propunerii Moscovei.
Discutie video intre Joe Biden Si Vladimir Putin, decembrie 2021. Sursa BBC
Putin stie, in acelasi timp, ca documentele internationale au o valoare de intrebuintare limitata. Din ele te poti retrage; sunt prevazute conditii pentru asta. Avem nenumarate cazuri in ultimul deceniu, cel mai recent … tratatul de cer deschis, din care s-a retras Rusia. Retineti ca si SUA si Rusia s-au retras din mai multe tratate si acorduri, pentru ca la un moment dat au considerat ca prevederile sunt contrare intereselor lor. Asa ca Putin se bazeaza pe forta, pe armata sa, pe tehnica ei de lupta, pentru a descuraja inamicul, nu pe hartii cu multe semnaturi. In relatiile internationale te temi de capacitatea militara a adeversarului, nu-ti este frica de hartii.
In politica externa si de securitate, frica joaca un rol important, decisiv in luarea deciziilor.
In cazul nostru, escaladarea crizei pana la izbucnirea razboiului depinde de mai multi factori. Sunt cateva elemente pe care nu le cunoastem, de la violenta noului val de Covid, la starea vremii, la disponibilitatea SUA si NATO de a negocia in continuare cu Rusia, la rezistenta la stres a conducerii Ucrainei, ma refer aici la presedintele Zelenski si anturajul sau imediat.
Dupa tonul conferintei anuale de presa de la Kremlin… aici mai mult speculez, Putin mi s-a parut increzator in sansele de succes in negocierea cu americanii. Doar si faptul ca le-a stricat sarbatorile de iarna la Departamentul de Stat si birocratilor de la NATO, si este un succes pentru Rusia. Desigur, Putin vrea mult mai mult.
Contributors: Dar pentru americani nu este riscant sa intre intr-o negociere cu rusii? Ce castiga?
Armand Gosu: Castiga timp. Nu le place, dar n-au de ales. Sunt obligati de context sa negocieze. Nu vor sa fie facuti responsabili de o agresiune a Rusiei impotriva Ucrainei. Noua elita democrata de la Washington nu vrea sa conduca lumea. America s-a schimbat si pentru ca lumea s-a schimbat mult. America nu mai vrea sa fie solista pe arena internationala, vrea sa puna in opera coalitii cu geometrie variabila. Cu Marea Britanie si Germania in Europa, in fata agresiunii Rusiei, cu Japonia si Australia in Pacific.
Exista temerea ca Putin ar putea face ceva nechibzuit in decembrie, cand se implinesc 30 de ani de la colapsul URSS. Ar fi fost o actiune simbolica, stiti ca lui Putin ii place simbolistica, el crede ca acum isi slefuieste propria statuie din Panteonul Rusiei si-si pregaste locul din manualele viitoare de istorie. Runda de la Geneva o sa aiba loc intre Craciunul si Revelionul pe stil vechi. Rusii se intorc din vacanta de iarna dupa 15 ianuarie. Pana la Olimpiada de iarna de la Beijing, care incepe la 4 februarie, urmeaza cateva saptamani decisive. Diplomatia rusa are o luna, incepand cu 11 ianaurie, ca sa-si dea seama daca poate obtine de la americani, macar cateva din garantiile la care viseaza. Vladimir Putin va merge la Olimpiada. Santajul Rusiei este evident: daca SUA nu ofera garantii de securitate, macar ceva din meniul compus de MAE al Rusiei in cele doua documente, atunci Putin si Xi o sa bata palma pentru o solida axa anti-americana. Poate chiar in februarie, la Olimpiada, acolo, pe loc…
Din ce spuneti, americanii sunt cu spatele la zid. Astea inseamna ca vor fi obligati sa faca concesii? Adica sa dea garantii de securitate Rusiei.
Armand Gosu: Cred ca acesta este planul diplomatiei rusesti. Cat priveste diplomatia americana… aici n-am expertiza, iar cei cativa prieteni pe care-i am la Washington sunt mai degraba rezervati. In primul rand, Joe Biden e obligat sa se concentreze pe agenda interna, care e foarte complicata. Adaugati Covidul, tocmai a inceput un nou val. America n-a fost niciodata atat de divizata, cum este astazi. Iar diplomatia americana nu pare in cea mai buna forma. Nu mi-e clar ce decide Antony Blinken… dupa ce a declarat ca e impotriva Nord Stream 2 iar peste o saptamana Merkel si Biden au binecuvantat proiectul. Se vede ca lobby-ul german la Washington e mai puternic decat secretarul de stat. Iar deciziile majore le ia presedintele Joe Biden, personal. De aproape un an, Departamentul de Stat are cu totul alte prioritati si e fisurat intre grupurile de lobbisti democrati iar grija lui Blinken e sa tina un echilibru intre aceste grupuri.
Reprezentanta permanenta a SUA la NATO o are in frunte pe doamna Julianne Smith, colaborator apropiat al presedintelui Biden, ceea ce e foarte bine. Prioritatea americanilor e negocierea Conceptului Strategic a Aliantei, cu accent pe simultaneitatea strategica, pentru ca NATO sa faca fata la doua amenintari simultane, China si Rusia. Urmeaza alte doua documente fundamentale ale administratiei Biden, strategia de securitate si cea de aparare.
Ele vor suprinde un detaliu foarte important pentru Europa Centrala si de Est. China, si nu Rusia, va fi cel mai important inamic al SUA pentru urmatoarele decenii. Deci, din punct de vedere strategic, americanii nu au nevoie de Ucraina. Taiwanul e mult mai important pentru americani decat Ucraina, acolo isi joaca soarta credibilitatea garantiilor americane. In privinta Rusiei, se pot imagina mecanisme de descurajare, cu flancul estic al NATO, din Estonia pana in Romania, consolidat. Cateva mii de soldati la frontiera rasariteana a NATO nu schimba echilibrul strategic din regiune. Important este ca americanii dau satisfactie romanilor, polonezilor si balticilor si-i pastreaza loiali. In ce priveste Ucraina… nu cred ca americanii sau alti membri ai Aliantei Nord Atlantice se gandesc sa construiasca baze militare la Harkov sau Dnepropetrovsk.
Insa, daca rusii ataca Ucraina, desfasurarea americana pe flancul estic va continua, din Tarile Baltice si pana in Romania, va creste numarul militarilor, echipamentelor, tehnicii de lupta. A repetat-o Jake Sullivan, consilierul pe securitate al presedintelui Biden.
Tot nu mi-ati raspuns la intrebarea daca americanii vor da rusilor garantiile de securitate pe care acestia le cer.
Armand Gosu: Nu cred ca solutia pentru Vest este sa faca concesii, pentru ca s-a revenit la logica Razboiului Rece. Dupa o etapa de containment America intra in periode de discutii, negocieri, chiar ceva concesii tactice. Deci, potrivit logicii Razboiului Rece, americanii ar trebui sa trimita cateva mii de soldati in Dobrogea, unde e cea mai apropiata baza NATO de zona Donbass pentru a consolida flancul estic. Soldati, tehnica de lupta, rachete cu raza medie, adica ceva solid. Dupa ce si-ar intari flancul estic, logic ar fi fost in Romania si Bulgaria, Statele Unite ar fi putut intra in etapa discutiilor, negocierilor. Dar consolidarea flancului estic ar insemna anularea Actului fondator NATO-Rusia, ceea ce Vechea Europa nu accepta.
Predati politica externa sovietica la Universitate, iar acum afirmati ca Putin se inspira din experienta Razboiului Rece. Va intreb, actuala situatie tensionata este comparabila cu criza rachetelor din Cuba. De asemenea, se vorbeste despre finlandizarea Ucrainei. Sunt acestea solutii la actuala criza. La ce sa ne asteptam?
Armand Gosu: Ar fi o criza a rachetelor pe dos. Adica SUA joaca acum rolul Uniunii Sovietice. Analistii rusi au propus aceasta comparatie, care a fost preluata si de comentatori occidentali. In toamna 1962, Hrusciov a dus rachete in Cuba, de unde puteau lovi principalele orase de pe costa de vest a Statele Unite, avand o raza de 2.000 km. Acum, americanii sunt acuzati ca aduc sisteme de rachete in apropierea granitelor Rusiei. Numai ca, rachetele americane nu s-au miscat spre Est. Ceea ce nu-l impiedica pe Putin sa acuze ca de la baza de la Deveselu ar putea fi folosita pentru a trage cu rachete spre Moscova.
Sunt si comentatori care compara comportamentul liderilor politici in cele doua momente. Pe langa Putin care se joaca cu lumanarea aprinsa intr-un depozit de artificii, Hrusciov pare un monument al echilibrului si predictibilitatii.
S-a vorbit mult despre finlandizarea Ucrainei. S-ar putea face daca ar exista incredere intre Rusia si Occident, ceea ce nu se intampla acum. Ar presupune cheltuieli militare exorbitante pentru Ucraina, pentru ca cel mai bun garant al neutralitatii este o armata bine antrenata si echipata. Si ar trebui sa presupuna un premiu, cum ar fi aderarea Ucrainei la Uniunea Europeana. Numai ca nici UE nu se grabeste sa deschide portile fostelor republici sovietice. Recentul summit al Parteneriatului Estic confirma ce va spun.
In criza actuala, cu Ucraina amenintata de o invazie ruseasca, vor face sau nu americanii concesii?
Armand Gosu: Depinde. Daca americanii vor sa elimine posibilitatea unui atac al Rusiei impotriva Ucrainei ar trebui sa-i ofere ceva lui Putin. De pilda recunoasterea anexarii Crimeii, oricum occidentalii n-o sa verse sange pentru ai alunga pe rusi din peninsula. Sau progrese notabile prin presiuni asupra Kievului, in sensul dorit de Kremlin, in reglementarea conflictului din Donbass. Deci o validarea a intepretarii data de Rusia acordurilor de la Minsk. Sau sa promita Moscovei ca Ucraina nu va fi primita in NATO. Ca Alianta nu se va extinde spre Est. Cu alte cuvinte, Occidentul va recunoaste Rusiei o zona de influenta. Oricum, Biden a declarat ca nu vede Ucraina in NATO in urmatorii 10 ani. De ce 10 si nu 20?
Celalalat scenariu, la fel de plauzibil ca si cel despre care am vorbit mai devreme, contine si elementul unei agresiuni, nu neaparat un razboi clasic. Sa presupunem ca americanii vor avea sustinerea europenilor din NATO care sunt dispusi sa mearga la razboi pentru Ucraina. Daca vad ca aliatii lor sunt determinati sa reziste Rusiei, o sa discute, negocieze…luni si ani de zile, fara sa acorde nimic din garantiile pe care le cere Putin si atunci, astfel de crize o sa tot apara in urmatorii trei ani. Si, foarte probabil, o sa vedem si episoade de razboaie locale, care vor dura cateva zile, maxim saptamani. In ciuda a tot ce s-a spus si scris, a unor harti de operatiuni publicate de presa internationala, Rusia nu are capacitatea sa ocupe militar intreaga Ucraina. Cel mai probabil vor fi operatiuni limitate in zona Donbass sau maxim la ce era proiectul initial Novorosia.
Ce inseamna razboaie locale, la ce fel de operatiuni va ganditi?
Armand Gosu: De pilda, operatiuni purtate de unitati speciale de mercernari “Wagner”. “Wagner” a aparut in Donbass, in 2014-2015, s-a extins apoi in Siria, Libia, centrul Africii, America de Sud. Abia dupa 7 ani UE a adoptat masuri impotriva mercenarilor rusi, nu se stie cat vor fi acestea de eficiente.
Ca sa-i parafrazez pe ideologii de ieri ai Kremlinului care spuneau nazad k Leninu (“Inapoi la Lenin!”), spun si eu astazi nazad k Putinu. Sa-l citim cu atentie pe Putin. Cum descrie Putin razboiul din Ucraina? Drept un razboi intern, un razboi civil…. Cum o sa arate? Ne spune secretarul Consiliului Rus de Securitate, Patruscev, colaboratorul apropiat al lui Putin: Ucraina o sa arate ca Afganistanul, dupa retragerea americanilor.
S-a scris mult despre faptul ca Rusia doreste sa mai anexeze cel putin un culoar lat de 40-50 km, care sa lege regiunea Donbass, prin Mariupol, de Crimeea, pe unde sa aduca apa, pentru ca in peninsula este o mare seceta, iar ucrainenii au un sistem de a livrarea apei.
Armand Gosu: Sunt diverse scenarii. Cel despre care vorbiti este foarte popular printre cei care gandesc in paradigma militara. Uriasele baze militare din Crimeea sunt vulnerabile prin absenta unui cordon teritorial care sa lege peninsula ucraineana cu teritoriul Federatiei Ruse, cu regiunea Donului. Numai ca Putin a dovedit-o in 2014-2015 nu gandeste in termeni militari, ci politico-strategici. El vrea toata Ucraina, nu doar fasii din ea. Dar s-a trezit ca timpul nu e de partea lui. Si a decis sa actioneze.
De ce? Ce s-a schimbat in politica Rusiei, care sa explice aceste concentrari de trupe la frontiera cu Ucraina?
Armand Gosu: Obiectivul strategic a ramas acelasi. Ceea ce s-a schimbat e contextul intern ucrainean, contextul regional si a avansat – cu ajutorul consilierilor militari straini – modernizarea armatei ucrainene si transferul de tehnica militara moderna catre Ucraina.
Daca ne uitam la ce se intampla pe scena politica de la Kiev vedem ca popularitatea presedintelui Vladimir Zelenski, care a castigat alegerile cu peste 73%, a scazut serios. Mai mult, sondajele indica o scaderea dramatica a partidului prezidential, Sluga naroda care castigase alegerile parlamentare acum doi ani si are o majoritate confortabila in Rada Suprema de 250 deputati din totalul de 450. Pana in toamna 2020, deci la un an si jumatate de la alegeri, Sluga naroda a pierdut jumatate din simpatizanti. Scaderea a continuat. Sondaje de acum cateva luni indicau o cota de 15%, astfel partidul prezidential a pierdut aproape 30 de procente in doi ani si jumatate… ceea ce este enorm! Zelenski si partidul sau au venit la putere pe un val de anti-coruptie. Sperantele au fost mari. Asteptarile au fost uriase. Iar puterea a livrat prea putin, tocmai pe anti-coruptie. Sa vina secretarul de stat american, Anthony Blinken sa-ti spuna ca din bugetul Ucrainei se fura 40 miliarde de dolari, iar ministrii guvernului de la Kiev ridica din umeri… e limpede ca lucrurile nu pot continua asa.
Asta explica, cel putin partial, de ce a crescut popularitatea principalului partid de opozitie, care e si un partid pro-rus, Platforma opozitiei – Pentru viata, condus de Viktor Medvedciuk, prieten personal al presedintelui Vladimir Putin. De altfel, liderul de la Kremlin a fost nasul de botez al fiicei oligarhului ucrainean, care pe atunci era seful administratiei prezidentiale a presedintelui Leonid Kucima. Medveciuk e un personaj foarte, foarte …. sulfuros. Ar fi un subiect de serial pe Netflix.
La inceputul verii anului trecut, impotriva deputatului Medvedciuk, procurorul general al Ucrainei a inceput cercetarile sub acuzatia de tradare, colaborare cu organizatie terorista… sunt mai multe capete de acuzare, toate spectaculoase. Ancheta nu s-a incheiat, „omul lui Putin din Ucraina” – cum este considerat – e in continuare consemnat la domiciliu. Inca un detaliu important: putin inainte de inceperea anchetei procuraturii, doua canale de televiziune controlate de Medvedciuk si mai multe portaluri de internet au fost inchise. Trebuie sa stiti ca din cauza ca dupa anexarea Crimeii posturile rusesti au fost interzise in Ucraina, propaganda rusa s-a scurs prin media holdingul lui Medvedciuk.
Retineti conturul personajelor si dinamica lor din fotografia scenei politice de la Kiev: „omul lui Putin” amenintat de o condamnare pentru tradare …. un lung proces, probabil o condamnare, ceea ce scoate din joc cea mai importanta piesa a Kremlinului, de pe tabla politica ucraineana; arsenalul propagandistic al Rusiei scufundat; presedintele Zelenski si partidul sau pierd din popularitate, ceea ce, fara indoiala, creeaza o anumita nervozitate pe culoarele puterii, la Kiev. Nu e vorba de panica, alegerile sunt departe, presedintele si parlamentarul n-au ajuns nici macar la mijlocul mandatului.
Sa nu uit, alte trei potentiale motive de criza. E vorba de ancheta publicata recent de Bellingcat privind operatiunea senzationala a serviciului secret al armatei ucrainene impotriva mercenarilor rusi „Wagner”. Daca mai tineti minte… rusii arestati la Minsk de KGB, sub acuzatia ca pregateau o lovitura de stat impotriva lui Lukasenko, in iulie 2020, cu doua saptamani inaintea alegerilor prezidentiale din Belarus. Ei au fost atrasi, adusi acolo de serviciile ucrainene, si nu au fost capturati pentru ca ar fi fost o defectiune in lantul de comanda de la Kiev. In ultimul moment, din ratiuni politice, s-ar fi renuntat la operatiune. Se vorbeste de tradare, de agentura ruseasca la cel mai inalt nivel al puterii… Suspiciunile privesc persoane din anturajul presedintelui Zelenski. A doua tema cu potential urias de criza: acuzatia de complot si pregatire a unei lovituri de stat la 1 decembrie, de forte politice pro-rusesti, in care este implicat oligarhul Rinat Ahmetov, patronul clubului Sahtior Donetk.
Mercenari ”Wagner”
A treia este ancheta pentru tradare nationala intr-un dosar deschis de procuratura impotriva fostului presedinte Petro Porosenko. S-a intamplat acum cateva zile. Porosenko e in Polonia, de unde a promis ca se va intoarce la mijlocul lunii ianuarie, dupa Craciunul pe stil vechi. Intrebat de presa despre acest caz, Zelenski a raspuns in stilul lui Putin, nu stiu, nu cunosc, o sa ma informez. Au reactionat imediat amabasadele SUA si Marii Britanii, cu postari de retele sociale. Porosenko are multa trecere la Washington, mai ales in mediile democrate. A avut contracte cu importante case de lobby de acolo, a impartit generos sume mari de bani in dreapta si in stanga, ca sa obtina sustinere pentru agenda ucraineana. Amintiti-va macar si de fiul actualului presedinte Biden care a facut multi bani la Kiev. Iar lista e cu mult mai lunga, nici nu va puteti imagina cat e de lunga.
Sa deschizi in acelasi timp, asa de mult fronturi de lupta, cu adversari atat de dificili, cred ca e o eroare strategica majora din partea lui Zelenski.
Ce legatura are ce spuneti dvs cu actiunile militare ale Rusiei la granitele Ucrainei?
Armand Gosu: Are legatura pentru ca naratiunea promovata de Kremlin pleaca de la aceasta viata politica agitata. Ce spune Putin, si dezvolta apoi diversi analisti, purtatori secundari de mesaj. Presedintele Zelenski si partidul sau sunt la o cota minima de popularitate si vor sa-si creasca ratingul printr-o campanie militara in Donbass, impotriva separatistilor pro-rusi. Deci, agresorul ar fi Ucraina, iar tinta ar fi zonele din Donetk si Lugansk controlate de separatisti care formeaza acele republici populare pro-ruse. In media ruseasca, Zelenski e comparat cu Mihail Saakasvili, iar evenimentele de acum, cu cele din vara 2008, care au dus la razboiului de cinci zile, cunoscuta invazie ruseasca din Georgia. Ideea de baza, atunci si acum, este ca Rusia sare in ajutorul victimei, atunci Osetia de Sud, astazi separatistii din Donetk si Lugansk.
E o naratiune destul de sofisticata, slefuita de institutii influente de la Moscova, de cercetatori si universitari rusi importanti, care produc articole ce sunt imediat traduse in engleza si au o difuzare internationala surprinzator de buna. Ma gandesc la Russian International Affairs Council…. Sunt semnaturi prestigioase acolo, Andrei Kortunov, Feodor Lukianov.
De pilda, Kortunov scrie ca din cauza pierderii popularitatii, Zelenski ar putea fi atras de scenariul unui „mic razboi victorios”, sintagma folosita la inceputul secolului al XX-lea de ministrului de interne Pleve, care l-a impins pe Nicolae II sa declare razboi Japoniei, razboi pe care Rusia l-a pierdut, iar rezultatul direct al razboiului l-a reprezentat Revolutia de la 1905. Andrei Kortunov dar si alti experti rusi spun ca Zelenski s-ar fi inspirat din exemplul lui Ilham Aliev, presedintele Azerbaidjanului, care a facut un razboi cu Armenia, anul trecut, iar acum a devenit erou national la Baku. Pentru a intari acest scenariu, expertii rusi care-l difuzeaza fac trimitere la un articol al lui Taras Kuzio, britanic, profesor in Canada, daca nu cel mai bun, cu siguranta unul dintre primii trei experti occidentali in probleme ucrainene. Articolul este despre cum s-a modernizat armata azera, cum a colaborat cu Israel si cu Turcia, cum si in ce fel ar trebui Zelenski sa se inspire din exemplul azer. Numai ca Taras Kuzio are rezerve cand vorbeste despre perspectiva unei campanii victorioase a ucrainenilor si spune ca situatiile sunt diferite, ca fortele pro-ruse din Donbass sunt mult superioare unitatilor regulate armene din Nagorno Karabah si ca separatistii pot fi sprijiniti de militarii rusi, masati la frontiera.
Se discuta mult despre modernizarea armatei ucrainene, despre cresterea capacitatii ei de lupta. Sunt adesea amintite dronele Bairaktar pe care Ucraina le-a cumparat de la Turcia, motiv pentru care Rusia ar fi foarte ingrijorata. Am intalnit argumentul ca Putin ar fi obligat sa faca razboi acum, cand ar putea obtine victoria. Daca nu se grabeste, armata ucraineana va deveni mai puternica iar rusii nu pot s-o mai infranga.
Armand Gosu: Sigur ca are sens acest argument. In vara, in prima si singura de care stiu operatiune militara mai ampla cu utilizarea dronelor Bairaktar, ucrainienii au inregistrat un succes notabil in fata militiilor separatiste. Moscova este realmente ingrijorata de cresterea capacitatii de lupta a armatei ucrainene. O infrangere ar fi un cosmar pentru regimul Putin, ar fi inceputul sfarsitului, fara nici un dubiu. Regimul sau autoritar a fost sustinut si are inca o cota suprinzator de mare de popularitate pentru ca livreaza victorii militare, reface prestigiul Rusiei, pregateste revansa Rusiei in fata americanilor. Si pe langa toate acestea, mai si plateste pensiile la timp.
Drona Bairaktar
In cazul republicilor separatiste din Donbass….ar fi de spus cateva lucruri. In ciuda faptului ca Putin repeta acuzatia ca Ucraina este de vina pentru blocarea implementarii acordurilor de la Minsk, Rusia a avansat in anexarea de facto a celor doua republici separatiste. A distribuit in Donbass peste jumatate de milion de pasapoarte si cetatenii, din care peste 250 de mii au participat la alegerile parlamentare din septembrie. Valuta celor doua republici populare este rubla ruseasca, iar economic zona este integrata in spatiul economic rusesc. Sunt partide politice la Moscova care militeaza deschis pentru anexarea celor doua republici la Federatia Rusa, insa Putin respinge acest scenariu. Deocamdata.
Nu intamplator, in cele doua documente avansate de Ministerul Rus de Externe se insista asupra faptului ca NATO si americanii trebuie sa inceteze orice colaborare militara cu Ucraina. In nenumarate randuri, presedintele Putin, ministrii rusi de Externe si ai Apararii, au acuzat faptul ca securitatea tarii lor este direct amenintata de transferul de armament occidental si antrenarea de catre instructori din tarile NATO a trupelor ucrainene. Deci, Moscova se teme de armata ucraineana, presupun ca are motive serioase. E limpede ca armata ucraineneana e mai bine inarmata, mai bine antrenata si mai bine condusa decat era in 2014. Iar peste cativa ani, rusilor le va fi si mai greu sa-i invinga pe ucraineni. Deci speranta lor e sa forteze acum, cat inca mai au sanse, o campanie decisiva, in urma careia sa obtina acea victorie care va duce la o reglementare pe termen mai lung a diferendului cu Ucraina.
Dupa intalnirea Biden-Putin de la Geneva din vara incepuse un dialog intre Rusia si SUA care detensionase relatia. Cum explicati aceasta escaladare? Era inevitabila?
Armand Gosu: Cred ca multi am citit gresit summitul de la Geneva. La nici o luna dupa consumarea lui, Putin a publicat un articol intitulat cam asa… “Unitatea istorica a rusilor si ucrainienilor”. Principala teza: rusii si ucrainenii sunt un singur popor, un tot intreg, edinoe teloe….spune Putin. La mijlocul lunii iulie, cand a fost postat pe site-ul Kremlinului, articolul lui Putin mi s-a parut o colectie de lucruri deja spuse de catre presedinte. Ca si cu alte ocazii, Putin vine cu propria sa versiune asupra unui mileniu de istorie de interactiune intre centru (Moscova) si periferie (Ucraina, denumire ce provine din rusa veche, okraina, margine, periferie). La sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul celui al XX-lea, austriecii au inventat identitatea ucraineana in Galitia ca o contrapondere la miscarea nationala poloneza si pentru a lovi in sentimentele filo-ruse ale populatiei. Nici macar aceasta teza nu este noua. Urmeaza o descriere a anilor 1917-1920, cu diversele republici ucrainene declarate, cu razboiele purtate de ele, cu Petliura, obsesia Kremlinului, si formarea Ucrainei Sovietice. Dupa care vine un paragraf interesant, asta mi se pare ceva nou, despre ucrainizarea rusilor, anii 1920 – inceputul anilor 1930….e vorba de politica de korenizatia adica de re-etnicizare, de revenire la radacinile etnice ale populatiei respective. In Transnistria, de pilda, sovieticii au romanizat, moldovenizat rusi si ucraineni. Aici, in Ucraina, procesul de korenizatia – spune Putin – a fost unul de ucrainizare a rusilor. Si tot in acest articol – daca-mi amintesc bine – Putin acuza politica nationala sovietica ca e vinovata de impartirea slavilor de rasarit in trei ramuri, bielorusi, rusi si ucraineni. Teza lui Putin fiind aceea ca e vorba de un singur popor, nu de trei. Partea finala, ultima treime a articolului, e despre Ucraina post-sovietica. Sunt si lucruri pe care le-a mai spus, dar si cateva accente noi.
Pentru prima data mi s-a parut clar exprimata o teza care contesta granitele si chiar existenta mai multe foste republici sovietice. El zice asa: in decembrie 1922 tratatul de uniune a fost semnat de patru republici sovietice. Odata ce au iesit din URSS, ele trebuie sa revina la granitele de atunci. Toate celelate modificari de frontiera trebuie analizate, negociate, pentru ca baza lor juridica a fost anulata acum 30 de ani. Putin chiar spune undeva: trebuie sa pleci cu cei ai venit, sa nu iei mai mult.
In 1922, Peninsula Crimeea era parte a Republicii Ruse, asta e motivul pentru care Putin vine cu teoria aceasta. Deci, daca apartinuse Rusiei, si nu Ucrainei in 1922, trebuia sa se intoarca la Rusia, dupa desfiintarea URSS, conform presedintelui rus.
Armand Gosu: Exact. La Ucraina au fost alipite in 1939-1940 foste teritorii poloneze, romanesti. Si nu priveste doar Ucraina acest avertisment. In 1922 nu existau republicile sovietice din Asia Centrala, toate erau in componenta Republicii Federative Ruse.
Si, continua Putin, Rusia a ajutat Ucraina independenta dupa 1992, cu gaz livrat la pret scazut. In 20 de ani, Rusia ar fi subventionat (doar prin gaz la pret scazut) Ucraina cu 80 de miliarde dolari. Aproximativ, putem controla daca vreti.
Pe scurt, in loc sa colaboreze cu Rusia, elita de la Kiev a ales sa fundamenteze independenta Ucrainei pe negarea propriului trecut, a falsificat istoria si a vorbit despre perioda in care Ucraina a fost parte a Imperiului rus si a URSS ca despre ocupatie. Occidentul e vinovat pentru ca el a promovat teza “Ucraina nu e Rusia”, pentru a crea o falsa identitate ucraineana. De un deceniu, Occidentul a trecut la o faza superiora, promoveaza teza “Ucraina este anti-Rusia”, care conduce la o politica lingvistica si reliogioasa de rupere a legaturilor cu Rusia si de asimilare fortata a rusilor, de faurire a unui stat mono-etnic condus de o elita fascista. Lovitura de stat de la Kiev – asa numeste Putin victoria Euro-Maidanului si fuga fostului presedinte Viktor Ianukovici – ar fi provocat razboi civil, in care milione de oameni, din Crimeea si Donbass, au respins proiectul anti-Rusia.
Si interventia Rusiei in Crimeea, “omuletii verzi”, anexarea, doborarea avionului malaezian cu aproape 300 de oameni la bord, miile de victime, toate acestea unde sunt? Putin nu spune nimic despre ele?
Armand Gosu: Totul e rastalmacit. Putin creaza o alta falsa realitate, cand nu inventeaza pur si simplu, denatureaza fapte si evenimente… stiu… e halucinant. De cauza asta, putina lume are rabdare sa-l citeasca cu atentie.
Ma duc direct la concluzii, cred ca nu mai aveti rabdare, dar insist spunand ca acest text, si altul al lui Dmitri Medvedev, tot pe tema Ucraina, sunt foarte importante. Deci: Ucraina independenta nu mai exista astazi pentru ca – spune Putin – institutiile centrale, ministerele, armata, serviciile secrete, sunt penetrate de consilieri occidentali; Ucraina e teatru de manevre pentru NATO care si-a desfasurat acolo infrastructura. Iar – acum e foarte important – o Ucraina suverana poate exista doar in parteneriat cu Rusia. Deci, ciuntind Ucraina, Putin pretinde ca lupta pentru eliberarea ei de ocupantii occidentali, pentru a reda suveranitatea Ucrainei. Curioasa logica, nu?
Inteleg ca a urmat un alt articol, al lui Dmitri Medvedev, fostul premier, care repeta ideile lui Putin. Nu e nevoie sa vorbiti si despre el. Ce semne au mai fost despre aceasta escaladare a tensiunii in relatia Rusia-Ucraina?
Armand Gosu: Vladislav Surkov, fost consilier prezidential care are reputatia ca citeste gandurile presedintelui Putin, a publicat un articol in care sugereaza o noua etapa in istorie, in care Rusia exporta haosul, e activa in politica externa, dupa ce si-a consolidat structurile interne.
A scapat atentiei publicului insistenta cu care Putin, in convorbirele telefonice cu Merkel si Macron, pe marginea crizei de la granita dintre polonezo-lituaniano-bielorusa, vorbea despre Ucraina. Numarati randurile in comunicatele Kremlinului si descoperiti ca jumatate din spatiu era alocat Ucrainei, desi subiectul era altul. Scrie in comunicate despre conflictul intern ucrainean, despre politica distructiva a Kievului care pune accent pe mijloacele militare in rezolvarea crizei din Donbass, de utilizarea dronelor in razboi, de rolul destabilizator al manevrelor provocatoare ale NATO in Marea Neagra. Pentru Macron si Merkel ar fi trebuit sa sune sirena dupa aceste discutii cu Putin. Trebuia sa fie foarte clar ca urmeaza ceva dramatic la granita cu Ucraina.
In primele zile ale crizei migrantilor care fortau granita cu Polonia, Putin da un interviu canalului Rossiia, asta e televiziunea de stat. Incepe cu Belarus si Aleksandr Lukasenko, dupa restul, adica mai mult de jumatate este despre Ucraina.
Discusurile din fata Colegiilor ministerelor de Externe si Apararii, al doilea inaintea Craciunului, primul la mijloc de noiembrie, anunta parte din pachetul de garantii cerute de Rusia atat americanilor cat si de la NATO.
Discutia de la un forum de investitii de la Moscova, unde explica ca o racheta trasa de pe teritoriul Ucrainei poate sa loveasca capitala Rusiei in 7-10 minute, iar o racheta supersonica in 5 minute.
Intalnirea de la Stokholm, la ministeriala OSCE intre Blinken si Lavrov, de la 1 decembrie. Deci, ar fi neserios sa afirm ca cererile de garantie rusesti, chiar in forma in care sunt ele astazi, au aparut din senin si erau imposibil de anticipat.
Si urmeaza, la 7 decembrie, conferinta online intre Biden si Putin de la care lumea astepta o detensionare a situatiei de la frontiera ruso-ucraineana.
Armand Gosu: Care n-a mai venit. Desi a durat peste doua ore, din comunicat Kremlinului rezulta ca ceva nu e in ordine. In primul rand, cele doua press release-uri erau prea diferite. Casa Alba un text de maxim 10 randuri, in care aminteste ca presedintele Biden exprima serioase ingrijorari privind situatia de la granitele Ucrainei a carei integritate teritoriala si suveranitate o sustine si cheama la de-escaladare si revenirea la mijloace diplomatice. Si – important – ameninta Rusia cu masuri economice si nu doar economice in cazul escaladarii.
Declaratia Ministerului de externe al Rusiei privind dialogul cu SUA privind garantiile de securitate, publicata la 10 decembrie
Comunicatul Kremlinului are doua pagini si jumatate. Ucraina este principalul subiect si aici. Dar – oarecum previzibil – abordarea este total diferita. Comunicatul rusesc spune ca cei doi sefi de stat discuta despre criza interna si absenta progresului in realizarea acordurilor de la Minsk. Putin s-a declarat ingrijorat de actiunile ucrainenilor in apropierea granitei. Nu Rusia ar fi de vina ci chiar NATO e responsabil pentru criza actuala, de vreme ce a dislocat echipament militar la granitele Rusiei. Si aici – atentie, va rog! – Rusia vrea garantii ferme, consemnate juridic, adica vrea tratate scrise, care sa excluda clar extinderea NATO spre Rasarit si dislocarea la granitele Rusiei a unor sisteme de lupta ofensive. Termenul in rusa este udarnah nastupatelnah sistem voorujenii. Comunicatul Kremlinului mai spune ca cei doi presedinti vor forma echipe ce vor purta consultari in probleme sensibile.
Inca odata, atentie la cele doua comunicate! Rusia spune ca Putin in discutia cu Biden a cerut garantii solide, fixate juridic care sa excluda extinderea NATO si dislocarea in statele vecine cu Rusia a armelor ofensive. Abia cateva ore mai tarziu, consilierul pe securitate al Casei Albe, Jake Sullivan, intr-o conferinta de presa, spune trei lucruri in logica Razboiului Rece: daca Rusia invadeaza Ucraina, Vestul va raspunde cu sanctiuni economice fara precedent; ucrainenii vor primi tehnica militara defensiva suplimentara ca sa faca fata invaziei; si – cel mai important – NATO va trimite pe flancul estic capacitati militare suplimentare pentru a-l consolida, ca raspuns la actiunile rusesti de escaladare. In timpul conferintei, raspunzand unei intrebari, Sullivan afirma ca aliatii de pe flancul estic, balticii, Romania, Polonia vor fi profund ingrijorati in cazul unei invazii a Ucrainei pentru securitatea lor si asteptam sa ceara SUA sa desfasoare in tarile lor capacitati militare suplimentare. Asta ar fi etapa de descurajare. Acum, urmeaza cea de negociere, deci ar fi oarecum in logica Razboiului Rece. Sullivan afirma ca SUA si aliatii europeni vor incepe discutii privind ingrijorarile strategice ale Rusiei privind Occidentul si ale Occidentului privind Rusia. Deci, nu garantii, ci discutii despre ingrijorarile celor doua parti.
In Crimeea si Kaliningrad rusii au instalatii de excludere A2/AD, care formeaza o umbrela, ce nu poate fi combatuta cu armament clasic. N-ar fi trebuit o modificare de strategie din partea americanilor?
Armand Gosu: Strategia asumata de SUA dupa 2014 este una de descurajare prin consolidararea flancurilor. Pe coordonatele Actului Fondator NATO-Rusia. Renuntarea la strategia de deterrence by reinforcement nu poate sa fie o decizie unilaterala a Wasghington-ului pentru ca ar arunca in aer coeziunea aliantei. Vechea Europa insista pentru mentinerea Actului Fondator NATO-Rusia. E ceva vechi, depasit, cred ca ar trebui renuntat la el, dar e un pas complicat, pentru ca multi europeni refuza. Tocmai aceasta sensibilitate e folosita de americani, aici este amenintarea lui Sullivan: daca invadati Ucraina, nu mai putem reveni la Actul Fondator NATO-Rusia si consolidam masiv flancul estic.
Acum… la intrebarea dumneavoastra. Colegi care se pricep mai bine decat mine la aspectele militare, mi-au atras atentia ca in epoca A2/AD, anti-acces si excludere aeriana, ar trebui reanalizat cat de eficienta si adecvata mai este descurajarea prin reinforcement. E un moment foarte bun pentru o astfel de discutie, pentru ca acum se dezbate Noul Concept Strategic.
Revenim la garantiile pe care le cere Rusia. Tot ce a urmat in zilele urmatoare conferintei video din 7 decembrie, a consolidat naratiunea lui Putin. Rusia bate cu pumnul in masa dupa garantii, iar daca nu le primeste ameninta nu doar Ucraina, acum ameninta tot Occidentul.
Armand Gosu: Exact. Putin a avut mereu initiativa, s-a auzit doar el in spatiul public, asa incat discutiile de la Geneva din 11 ianuarie si de la Bruxelles din 12 ianuarie, vor fi mai mult despre garantiile de securitate, cerute de Rusia, decat despre ingrijorarile Occidentului fata de Rusia.
Dupa video-conferinta din 7 decembrie, Putin a inceput recitalul. A doua zi, tot de la Soci, de unde a purtat si convorbirea cu Biden, Putin anunta ca pregateste propuneri scrise pentru americani.
Poate va amintiti imaginea cu Putin si premierul grec Mitotakis pe o veranda, in fata unor scari….si, deodata, aflam ca rusii lucreaza la niste observatii pentru americani. In primul moment, chiar nu intelegeam despre ce e vorba.
Doua zile mai tarziu, la 10 decembrie, ministerul rus de Externe publica a declaratie privind dialogul cu SUA si alte tari occidentale privind garantiile de securitate. Pe un ton ferm diplomatia rusa anunta ca cere garantii de securitate impotriva extinderii NATO, ca Moscova le vrea in scris, pentru ca si in trecut occidentalii au promis sovieticilor ca nu extind alianta si au incalcat promisiunea. Deplange faptul ca NATO a devenit o organizatie anti-ruseaca si ca este inacceptabila decizia de la summitul de la Bucuresti ca Ucraina si Georgia sa devina in viitor membre NATO. Documentul e mai lung, principalele idei le regasim in cele doua documente, proiectul de tratat cu SUA si proiectul de acord cu NATO. Rusii le-au postat pe site-ul ministerului lor de Externe la 17 decembrie. Ar mai fi vreo doua interviuri date de adjunctul lui Lavrov, Riabov, cel care se ocupa de dosar, de altfel, si de alt viceministru, Grusko. Sper ca cei care discuta cu delegatia ruseasca le citesc pana la intalnirile de la Geneva si Bruxelles, pentru ca acolo aveti o buna parte din argumentele partii ruse.
Trebuie inteles cum gandesc rusii. Cred ca merita sa fie luati in serios, vor fi negocieri infernale pentru occidentali. Sper mai intai ca americanii sa-si poata mobiliza aliatii din NATO, mai ales pe cei care au relatii bune cu Putin si adesea au facut jocurile Rusiei.
Sanctiunile cu care Occidentul ameninta Rusia ar putea sa-l faca pe Putin ceva mai pasnic?
Armand Gosu: Cred ca ar trebui sa cadem de acord asupra faptului ca Rusia nu e Iran si nici Coreea de Nord. Sanctiunile au efect limitat. In momentul in care au fost adoptate pachetele respective dupa anexarea Crimeei si doborarea avionului malaezian, a fost o miscare inteligenta, dar apoi Occidentul a pierdut initiativa. In ultimii 7 ani, Rusia s-a pregatit pentru diverse sanctiuni, asa ca lovitura va conta, dar nu va paraliza vreaun domeniu. S-a vorbit despre blocarea convertirii rublei in dolar sau alta valuta straina. Pe cine loveste aceasta masura? Sau cea impotriva investitorilor in certificatele de valoare rusesti.
Rusia a raspuns deja cu reducerea livrarilor de gaze catre Europa.
Armand Gosu: Si doare tare, pentru ca este iarna, iar politicienii occidentali joaca meciul cu Putin cu ochii la sondajele interne. Recent am avut invitat la curs un expert in dosarul energetic rusesc, Cristian Tataru, si am aflat si eu cu suprindere ca Rusia are o cota de 46% din totalul importurilor de gaz din UE, obtinand 21 de miliarde de Euro, gaz pe conducta plus LNG. Sunt cifre europene, pe care colegul mai tanar le-a adunat cu acribie. Asa de tare a combatut UE monopolul Gazprom, incat cota de piata a acestuia a crescut de la 25% in 2009 la 40% in 2020. Deci, Putin se va juca si cu frica europenilor de frig in case, asa ca nu se pune problema unor sanctiuni impotriva Gazprom-ului.
Cum ar trebui sa raspunda SUA si NATO Rusiei?
Armand Gosu: Americanii vor conta, in primul rand, ei vor da tonul. Vor trebui sa fie atenti la ce semnale dau, mai ales acum dupa retragerea din Afganistan. Problema flancului estic este ca administratia Biden vrea de la relatia cu Rusia doar stabilitate si predictibilitate, ca sa se poata concentra pe China, un competitor strategic mult mai important. Prin pozitionarea lor activa de partea Ucrainei, vor mai conta Polonia si Tarile Baltice. In acelasi timp, este primul examen important pentru noul cancelar german Olaf Schultz si coalitia de la Berlin. Negocierea cu Rusia este un test important si pentru Macron care va incerca peste cateva luni sa castige un nou mandat de presedinte al Frantei.
Nu cred ca intr-o negociere cu Rusia trebuie sa lipseasca Crimeea, Donbass, mercenarii Wagner care cutreiera lumea, Abhazia, Osetia de Sud, libertatile fundamentale din Rusia, drepturile omului in Rusia, situatia particulara a lui Navalnai…. Altfel, e ca si cum Occidentul negociaza in genunchi cu Putin. Care Putin vrea sa-si creasca si el procentele din sondaje pentru ca are de dat un examen in 2024, cand vor fi alegeri prezidentiale in Federatia Rusa. Orice exercitiu electoral, oricat ar fi el de fake, e o potentiala amenintare la supravietuirea unui regim autoritar electoral.
Vor face americanii concesii? De pilda NATO va renunta la Deveselu?
Armand Gosu: Occidentul dar si Rusia vor trebui sa faca concesii. E prematur sa discutam despre ele. Deveselu… chiar daca este obsesia lui Putin, in actualul context din Iran, fara rezolvarea dosarului nuclear, e putin probabil ca NATO sa renunte. In afara bazei de la Kogalniceanu, care a fost de tranzit catre si dinspre Afganistan, Deveselu a fost prima prezenta americana pe flancul estic, deci are o uriasa incarcatura simbolica. A fost proiectul vice-presedintelui Biden, in administratia Obama. Sa ne amintim de relatia speciala dintre actualul presedinte american si Basescu, de vizitele lui la Bucuresti. Nu cred ca astazi pentru administratia Biden e acceptabila varianta renuntarii la Deveselu. Si apoi mai este si lobby-ul polonez la Washington, destul de puternic si el.
Dar nu pot exclude…. Desi …. ce-ar putea sa primeasca SUA la schimb? Mi-e greu sa imaginez un context in care Rusia renunta la instalatiile A2/AD din Crimeea si Kaliningrad iar NATO la incerceptoare… dar totul depinde de negocieri.
Important e ca Kremlinul si Casa Alba discuta. Pentru ca alternativa la discutii si negocieri este razboiul.
Va fi razboi, Putin va ataca Ucraina?
Armand Gosu: Depinde de ce obtine la negocierile cu americanii. Dar n-as exclude deloc ca nemultumiti de intalnirile de la Geneva si Bruxelles, rusii vor declansa atacuri surpriza, mai degraba prin intermediul separatisilor sau a mercenarilor Wagner, impotriva trupelor regulate ucrainene. Deci, ochii mari pe Donbass, pana se termina Olimpiada de la Beijing. Dar, in functie de mersul negocierilor, si dupa aceea.
Dar societatea rusa ar sprijini un razboi cu Ucraina? Aveti ceva sondaje credibile?
Armand Gosu: Nu de mult a fost dat publicitatii un sondaj al Centrului Levada, cu ceva date interesante. E singurul institut de sondaje credibila din Rusia. Potrivit acestui sondaj, 60% dintre respondenti considera ca SUA si NATO sunt vinovate de escaladarea tensiunii la granita dintre Rusia si Ucraina. Doar 4% considera ca Rusia e vinovata, iar alti 16% cred ca escaladarea se datoreaza Ucrainei. Retineti ca 3-4% e procentul obisnuit care considera ca Rusia e vinovata, asa a fost si cu doborarea avionului malaezian. Pe locul doi in sondaje e teama de un razboi, si nu mai putin de 75% apreciaza ca razboiul cu Ucraina e posibil, dar Occidentul va fi vinovat de declansarea lui. Interesant ca in categoria de tineri 18-24 de ani, adica cei incorporati in armata, 66% au o parere buna despre Ucraina. Un motiv in plus ca Putin sa faca un razboi proxi, prin separatistii din Donbass si sa se sprijine pe mercenarii Wagner, oameni fara pareri personale.