Marti, 23 februarie 2021, Curtea Constitutionala a pronuntat Hotararea nr. 6 pentru controlul constitutionalitatii Decretului Presedintelui Republicii Moldova nr. 32-IX din 11 februarie 2021 privind desemnarea candidatului pentru functia de Prim-ministru (sesizarea nr. 30a/2021). Sedinta Curtii a avut loc cu respectarea masurilor de prevenire a raspandirii cazurilor de infectie cu COVID-19. 

Circumstantele cauzei 

La originea cauzei se afla sesizarea depusa de dnii Vasile Bolea, Grigore Novac si Alexandr Suhodolski, deputati in Parlamentul Republicii Moldova. 

Autorii sesizarii au pretins ca Decretul contravine articolului 98 alin. (1) din Constitutie, deoarece Presedintele Republicii Moldova nu a desemnat-o pe dna Mariana Durlesteanu in calitate de candidat pentru functia de Prim-ministru, desi aceasta candidatura a fost propusa de o majoritate parlamentara formalizata. 

Analiza Curtii 

Principii generale 

Curtea a analizat sesizarea prin prisma articolului 98 alin. (1) din Constitutie, care prevede ca dupa consultarea fractiunilor parlamentare, Presedintele Republicii Moldova desemneaza un candidat pentru functia de Prim-ministru. 

Curtea a retinut ca articolul 98 alin. (1) din Constitutie prevede atributia exclusiva a Presedintelui Republicii de a desemna un candidat pentru functia de Prim-ministru. In acelasi timp, Curtea a notat ca, desi exclusiva, atributia de desemnare nu poate fi discretionara, deoarece Presedintele va desemna un candidat pentru functia de premier numai dupa consultarea fractiunilor parlamentare. In procedura de formare si investire a Guvernului este esential votul Parlamentului. Guvernul va raspunde politic doar in fata Parlamentului, care il poate demite. Principiul de la care se porneste in statele democratice, indiferent de forma de guvernamant, este ca Guvernul trebuie sa exprime vointa majoritatii politice din Parlament, iar pentru a guverna, el trebuie sa beneficieze de sprijinul acestei majoritati parlamentare. Analizand ponderea fiecareia dintre cele doua autoritati publice in procedura de formare a Guvernului, Curtea a conchis ca rolul Parlamentului este unul decisiv in raport cu rolul Presedintelui Republicii. Aceasta diferenta de pondere se datoreaza formei de guvernamant parlamentare. In plus, in conformitate cu prevederile articolului 60 alin. (1) din Constitutie, Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova (HCC nr. 32 din 29 decembrie 2015, §§ 58, 84, 88 si 89; HCC nr. 23 din 6 august 2020, § 17). 

In jurisprudenta sa, Curtea a interpretat intelesul sintagmei „consultarea fractiunilor parlamentare” de la articolul 98 alin. (1) din Constitutie si a retinut ca scopul consultarilor este de a identifica sprijinul politic al deputatilor pentru o anumita persoana, capabila sa formeze un Guvern care sa se bucure de increderea Parlamentului. Ceea ce conteaza in aceste consultari este obtinerea sustinerii politice pentru persoana care ar putea fi desemnata in calitate de candidat pentru functia de Prim-ministru. Curtea a mai notat ca Presedintele Republicii poate veni la consultari cu o propunere proprie, care ar putea sa fie acceptata. Este, insa, la fel posibil ca in cadrul acestor consultari politice candidatul propus de catre Presedinte pentru functia de Prim-ministru sa nu fie agreat de partenerii de consultare ai acestuia. In acest sens, Curtea a mentionat ca Presedintele tarii nu-si poate subordona partenerii de dialog politic pe care ii consulta. In acest rol, Presedintele Republicii actioneaza doar in calitate de reprezentant al statului, caruia ii revine dreptul si responsabilitatea de a gasi o cale a dialogului si a evaluarii vointei si capacitatii deputatilor consultati de a sustine din punct de vedere parlamentar un candidat. Desemnand candidatul pentru functia de Prim-ministru, Presedintele Republicii trebuie sa faca dovada impartialitatii si a neutralitatii sale politice, a echidistantei sale fata de toate grupurile parlamentare. Presedintele nu are dreptul constitutional de a inlocui fractiunile parlamentare (HCC nr. 32 din 29 decembrie 2015, §§ 91-94; HCC nr. 23 din 6 august 2020, § 18). 

Curtea a retinut ca Presedintelui Republicii nu i se poate nega dreptul de a evalua calitatile, competenta, experienta si, in fond, capacitatea unei persoane, implicate politic sau nu, de a conduce Guvernul si de a atrage sprijinul politic al majoritatii parlamentare, care il va sustine pe intreaga durata a legislaturii. El nu-si poate impune insa propriul candidat. Astfel, Presedintele intervine exclusiv ca reprezentant al statului, pentru a stabili si formaliza prin insemnatatea si solemnitatea functiei sale si pentru a mentine cu autoritatea puterii sale echilibrul intre Parlament si un posibil viitor Guvern. Curtea a subliniat ca interpretarea Constitutiei, in sensul existentei unui drept discretionar al Presedintelui tarii de desemnare a candidatului pentru functia de Prim-ministru, poate conduce la aparitia unor conflicte institutionale (HCC nr. 32 din 29 decembrie 2015, §§ 95 si 117; HCC nr. 23 din 6 august 2020, § 19). 

Curtea a retinut ca nu exista niciun motiv constitutional si democratic pentru ca Presedintele Republicii sa nu desemneze in calitate de candidat pentru functia de Prim-ministru persoana care dispune de sprijinul majoritatii parlamentare formalizate, fie ea adversa Presedintelui. Atunci cand niciun partid nu detine o majoritate absoluta in Parlament, Presedintele tarii trebuie sa consulte deputatii nu doar pro forma, ci sa desemneze candidatul sustinut de aceasta majoritate, chiar daca partidul agreat de Presedinte nu face parte din majoritate. Presedintele Republicii desemneaza pentru functia de Prim-ministru candidatul care indeplineste conditiile de desemnare si de numire si care se bucura de sprijinul majoritatii parlamentare formalizate (HCC nr. 32 din 29 decembrie 2015, §§ 118-120; HCC nr. 23 din 6 august 2020, § 20). 

Presedintele tarii ar trebui sa se comporte ca o autoritate care constata, dar care nu interpreteaza sau modifica rezultatul alegerilor, fiind constrans, prin articolul 98 alin. (1) din Constitutie, sa desemneze un candidat pentru functia de Prim-ministru dupa vointa exprimata de alegatori la alegerile parlamentare, sa desemneze persoana propusa de partidul sau coalitia care a castigat majoritatea absoluta a mandatelor (HCC nr. 32 din 29 decembrie 2015, § 122; HCC nr. 23 din 6 august 2020, § 21). 

Curtea a retinut ca aceasta solutie este singura de natura sa elimine, cel putin sub acest aspect, riscul conflictului institutional, fiind un act firesc de clarificare a atributiilor Presedintelui Republicii in privinta desemnarii Prim-ministrului, in conditiile in care se asigura suprematia Parlamentului, ca institutie fundamentala a democratiei (HCC nr. 32 din 29 decembrie 2015, § 125; HCC nr. 23 din 6 august 2020, § 22). 

Curtea a notat ca modul de alegere a Presedintelui Republicii (prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat sau de catre Parlament) nu influenteaza in niciun fel modul de exercitare de catre seful statului a atributiei sale reglementate de articolul 98 alin. (1) din Constitutie (HCC nr. 23 din 6 august 2020, § 24). 

Prin urmare, marja discretionara a Presedintelui Republicii la desemnarea candidatului pentru functia de Prim-ministru este limitata. In cazul in care este constituita o majoritate parlamentara absoluta formalizata, Presedintele Republicii este obligat sa desemneze candidatul inaintat de aceasta majoritate pentru functia de Prim-ministru. In cazul in care nu este constituita o majoritate parlamentara absoluta formalizata, Presedintele Republicii este obligat ca, dupa consultarea fractiunilor parlamentare, sa desemneze un candidat pentru functia de Prim-ministru, chiar daca fractiunile parlamentare nu sunt de acord cu propunerea sa (HCC nr. 23 din 6 august 2020, punctul 2 din dispozitiv). 

Aplicarea principiilor in prezenta cauza 

Cu titlu preliminar, Curtea a reiterat ca interpretarea data dispozitiilor constitutionale comporta caracter oficial si obligatoriu pentru toti subiectii raporturilor juridice. Hotararea prin care  se interpreteaza un text constitutional are forta de Constitutie si este obligatorie, inclusiv considerentele sale, pentru toate autoritatile Republicii Moldova. Aceasta se aplica direct, fara nici o alta conditie de forma (HCC nr. 33 din 10 octombrie 2013, § 47; HCC nr. 2 din 20 ianuarie 2015, § 143; DCC nr. 4 din 26 februarie 2016, § 13; DCC nr. 51 din 6 iunie 2017, § 26). 

Pentru a vedea daca Decretul contestat corespunde exigentelor stabilite de articolul 98 alin. (1) din Constitutie, asa cum acesta a fost interpretat prin jurisprudenta Curtii, Curtea a verificat: a) daca candidatul pentru functia de Prim-ministru a fost inaintat de o majoritate parlamentara absoluta formalizata; b) daca Presedintele Republicii Moldova a desemnat candidatul pentru functia de Prim-ministru inaintat de majoritatea parlamentara absoluta formalizata.

a) Daca candidatul pentru functia de Prim-ministru a fost inaintat de o majoritate parlamentara absoluta formalizata 

In jurisprudenta sa, Curtea a retinut ca Presedintele Republicii este obligat sa desemneze in calitate de candidat pentru functia de Prim-ministru candidatul care a fost propus de o majoritate parlamentara absoluta formalizata (HCC nr. 32 din 29 decembrie 2015, punctul 3 lit. a), b) si c) din Dispozitiv). Curtea a subliniat ca prin sintagma „majoritatea parlamentara” se intelege majoritatea absoluta a deputatilor alesi in Parlament, care, in baza dispozitiilor constitutionale, pot acorda vot de incredere Guvernului, i.e. cel putin 51 de deputati (a se vedea HCC nr. 32 din 29 decembrie 2015, § 114). In aceeasi Hotarare Curtea a retinut ca majoritatea parlamentara trebuie formalizata, nu doar declarata, cu precizarea deputatilor care o constituie, cu specificarea disponibilitatii de a sustine o anumita candidatura pentru functia de Prim-ministru si cu notificarea oficiala a Presedintelui Republicii Moldova (§ 128). 

Curtea a retinut ca conditia formalizarii majoritatii parlamentare absolute nu trebuie interpretata in functie de prevederile actelor infraconstitutionale, spre exemplu, in functie de Regulamentul Parlamentului. Din punctul 3 lit. c) din dispozitivul Hotararii Curtii Constitutionale nr. 32 din 29 decembrie 2015 rezulta explicit ca aceasta conditie este indeplinita daca: (i) actul care atesta formalizarea majoritatii parlamentare contine date cu privire la numarul si deputatii concreti care constituie majoritatea parlamentara absoluta; (ii) actul reflecta disponibilitatea deputatilor de a sustine o anumita candidatura pentru functia de Prim-ministru; (iii) actul este comunicat Presedintelui Republicii Moldova in mod oficial. 

In aceasta cauza, Curtea a observat ca, pe 11 februarie 2021, 54 de deputati au semnat o Declaratie de constituire a majoritatii parlamentare pentru sustinerea dnei Mariana Durlesteanu in calitate de candidat pentru functia de Prim-ministru. De asemenea, Declaratia in discutie a fost citita in sedinta plenara a Parlamentului si comunicata Presedintelui Republicii. Avand in vedere cele mentionate supra, Curtea a retinut ca conditia inaintarii candidatului pentru functia de Prim-ministru de catre o majoritate parlamentara absoluta formalizata este indeplinita.

b) Daca Presedintele Republicii Moldova a desemnat candidatul pentru functia de Prim-ministru inaintat de majoritatea parlamentara absoluta formalizata 

Pentru a indeplini aceasta conditie, Presedintele Republicii este obligat sa emita un decret prin care sa desemneze candidatul pentru functia de Prim-ministru inaintat de majoritatea parlamentara formalizata (HCC nr. 23 din 6 august 2020, punctul 2 din dispozitiv). 

In aceasta cauza, Curtea a observat ca pe 11 februarie 2021, dupa comunicarea Declaratiei de constituire a majoritatii parlamentare pentru sustinerea dnei Mariana Durlesteanu in calitate de candidat pentru functia de Prim-ministru, Presedintele Republicii a consultat fractiunile parlamentare si a emis Decretul nr. 32-IX, prin care a desemnat-o pe dna Natalia Gavrilita in calitate de candidat pentru functia de Prim-ministru. 

In jurisprudenta sa, Curtea a retinut ca Presedintele Republicii poate evalua calitatile, competenta, experienta si, in fond, capacitatea candidatului propus de majoritatea parlamentara sa conduca Guvernul si sa-si atraga sprijinul politic al majoritatii parlamentare (HCC nr. 32 din 29 decembrie 2015, § 95; HCC nr. 23 din 6 august 2020, § 19). 

In aceasta cauza, Presedintele Republicii, la emiterea Decretului nr. 32-IX din 11 februarie 2021, nu a obiectat cu privire la calitatile personale si profesionale ale candidatului propus de majoritatea parlamentara. Obiectiile Presedintelui Republicii Moldova au fost indreptate spre deputatii care au sustinut candidatul pentru functia de Prim-ministru. 

Astfel, prin faptul ca nu a fost desemnat candidatul pentru functia de Prim-ministru inaintat de majoritatea parlamentara formalizata, Decretul contestat contravine articolului 98 alin. (1) din Constitutie, asa cum a fost interpretat in jurisprudenta Curtii.

Cu privire la solicitarea autorilor sesizarii de a aprecia daca prin refuzul de a desemna candidatul majoritatii parlamentare la functia de Prim-ministru Presedintele Republicii: (i) a incalcat prevederile din Constitutie si/sau din Hotararile Curtii Constitutionale; (ii) a incalcat obligatia impartialitatii si neutralitatii politice in procesul desemnarii candidatului pentru functia de Prim-ministru, Curtea a retinut urmatoarele. In jurisprudenta sa, Curtea a notat ca pentru a aprecia daca refuzul Presedintelui Republicii de a desemna candidatul pentru functia de Prim-ministru, propus de majoritatea parlamentara, reprezinta o fapta grava, in sensul articolului 89 alin. (1) din Constitutie, trebuie avute in vedere elementele mentionate mai sus (HCC nr. 23 din 6 august 2020, § 55). In acelasi timp, la § 54 din Hotararea citata, Curtea a retinut ca poate aprecia daca o actiune sau o inactiune a Presedintelui Republicii constituie o fapta grava care justifica suspendarea din functie si demiterea acestuia, cu conditia ca sesizarea sa fi fost depusa in baza articolului 135 alin. (1) lit. f) din Constitutie [constatarea circumstantelor care justifica demiterea Presedintelui Republicii Moldova]. In aceasta cauza, sesizarea a fost depusa in baza articolului 135 alin. (1) lit. a) din Constitutie [controlul constitutionalitatii decretului Presedintelui Republicii Moldova]. Prin urmare, acest capat al sesizarii a fost declarat inadmisibil.

Totodata, Curtea a observat caracterul deficitar al cooperarii dintre Presedintele Republicii si Parlament in cadrul celei de-a doua runde de consultari privind desemnarea candidatului pentru functia de Prim-ministru. 

Curtea a reiterat ca scopul consultarii il reprezinta identificarea sprijinului politic al unei majoritati parlamentare pentru o persoana capabila sa formeze un Guvern care sa se bucure de increderea Parlamentului. Consultarea care rezulta din norma constitutionala a articolului 98 alin. (1) este un dialog autentic asumat de parti, dialog care trebuie realizat cu buna-credinta, in mod sincer si responsabil, astfel incat sa fie atins scopul mentionat mai sus. 

Asadar, Presedintele Republicii si deputatii din Parlament trebuie sa manifeste un comportament constitutional loial si sa dea dovada de respect reciproc in vederea asigurarii unei cooperari esentiale procesului de investire a unui Guvern si, implicit, bunei functionari a statului. Astfel, pentru a se evita un blocaj institutional cauzat de lipsa unui dialog bazat pe respect si diligenta intre Presedintele Republicii si Parlament, Curtea a considerat necesar ca partile sa recurga la noi consultari, care sa respecte Constitutia si care sa fie conforme cu jurisprudenta Curtii.

Hotararea Curtii: 

Pornind de la argumentele invocate, Curtea a admis partial sesizarea depusa de dnii Vasile Bolea, Grigore Novac si Alexandr Suhodolski, deputati in Parlamentul Republicii Moldova. 

Curtea a declarat neconstitutional Decretul Presedintelui Republicii Moldova nr. 32-IX din 11 februarie 2021 privind desemnarea candidatului pentru functia de Prim-ministru. 

Curtea a statuat ca pentru a fi respectat articolul 98 alin. (1) din Constitutie, fractiunile parlamentare si Presedintele Republicii Moldova trebuie sa recurga la noi consultari. 

Curtea a declarat inadmisibila sesizarea in partea care se refera la solicitarea autorilor sesizarii de a aprecia daca prin refuzul desemnarii dnei Mariana Durlesteanu in calitate de candidat propus de majoritatea parlamentara pentru functia de Prim-ministru Presedintele Republicii Moldova a savarsit o fapta grava in sensul articolului 89 alin. (1) din Constitutie. 

Aceasta hotarare este definitiva, nu poate fi supusa niciunei cai de atac, intra in vigoare la data adoptarii si se publica in Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 

Astfel, Curtea Constitionala a admis partial sesizarea depusa de Vasile Bolea, Grigore Novac si Alendr Suhadolschii, deputati in parlamentul Republicii Moldova. Totodata, a fost declarat neconstitutional decretul presedintelui RM, numarul 32 din 11 februarie 2021, privind desemnarea candidatului pentru functia de prim-ministru. 

"Pentru a fi respectat articolul 98, aliniatul 1 din Constitutie, fractiunile parlamentare si presedintele Republicii Moldova trebuie sa recurga la noi consultari", anunta Domnica Manole. 

Anterior, Curtea Constitutionala a respins cererea socialistilor de a suspenda decretul Maiei Sandu. Pe 12 februarie, Maia Sandu a inaintat-o repetat pe Natalia Gavrilita la functia pe prim-ministru. S-a intamplat dupa ce candidata propusa de presedinte a fost respinsa de Parlament, iar Igor Dodon a venit cu propria candidatura, Mariana Durlesteanu pentru care au semnat 54 de deputati - socialistii, parlamentarii din Pentru Moldova, cei ai fugarului Ilan Sor si trei neafiliati. 

Maia Sandu nu a acceptat candidatura majoritatii parlamentare motivand ca exista suspiciuni de coruptie si de lipsa de integritate in randurile celor care au semnat pentru ea. Mariana Durlesteanu a fost ministru al finantelor in guvernul condus de Zinaida Greceanii si ambasador al Republicii Moldova in Marea Britanie din 2004 pana in 2008.