Deținut politic, condamnat la moarte și vizat de execuții simulate: Viața și lupta lui Ilie Ilașcu, simbolul rezistenței românești împotriva regimului separatist de la Tiraspol - VIDEO

„Liniște vă rog în sală.
- Trăiască, trăiască, trăiască și-nflorească. Moldova, Ardealul, și țara românească! Trăiască România Mare.
- Jos ocupanții ruși.”

Acesta este momentul istoric în care Ilie Ilașcu devine cunoscut pe plan internațional. Era 9 decembrie anul 1993, când un tribunal nerecunoscut din Tiraspol îl condamnă la moarte prin împușcare, acuzațiile fiind: terorism, complot împotriva „Republicii Moldovenești Nistrene”, organizarea unui grup diversionist și orchestrarea unor asasinate politice.

„Completul de judecată consideră că inclupatul Ilașcu este extrem de periculos pentru societate și consideră necesar de a-l condamna la pedeapsă cu moartea.
- Jos ocupanții ruși.”

Condamnat la moarte într-o zonă necontrolată până astăzi de autoritățile constituționale,  Ilașcu rămânea, chiar și la câteva clipe de la pronunțarea sentinței, un adevărat patriot, cu verticalitate și valori.

„În ziua în care am fost condamnat la moarte pentru participarea mea în mișcarea națională din Basarabia, că sunt mândru că din ‘88 am participat la aceată mișcare din Frontul Popular, consider că este unica mișcare de eliberare națională în Basarabia care poate să scoată la mal acel dezastru care este acum în Republică. Nu am de gând să apelez la grațiere către organele anticonstituționale din Tiraspol.”

Procesul s-a derulat într-un climat de presiune, fără respectarea normelor unui proces echitabil: martori forțați să depună declarații, avocați intimidați, lipsă de probe directe. Împreună cu Ilașcu, membrii „grupului Ilașcu” – Tudor Petrov-Popa, Andrei Ivanțoc și Alexandru Leșco – au fost condamnați la ani grei de detenție: 15 ani pentru Petrov-Popa și Ivanțoc, 12 ani pentru Leșco. Imaginea celor patru aduși în sala de judecată într-o cușcă metalică, în timp ce strigau „Trăiască România Mare!”, a făcut înconjurul Republicii Moldova.

„Trăiască, trăiască, trăiască și-nflorească. Moldova, Ardealul, și țara românească! Trăiască România Mare.
- Jos ocupanții ruși.”

În realitate, Ilie Ilașcu era considerat de regimul separatist un simbol al rezistenței românești, iar condamnarea lui la moarte era menită să transmită un mesaj de forță intern și extern. În închisoare a stat perioade îndelungate în izolare totală.

A fost supus la patru execuții simulate: scos din celulă, pus la zid, iar asupra lui se trăgea cu gloanțe oarbe. În al optulea an de detenție, Ilie Ilașcu este vizitat în închisoarea de la Tiraspol de Dumitru Diacov, președintele Parlamentului Republicii Moldova de la acea vreme. PRO TV a fost acolo pentru a surprinde momentul istoric.

Vizita reprezenta prima prezență oficială de la Chișinău în celula lui Ilașcu, după ani de tăcere a instituțiilor statului.

„Eu sunt deținut politic, al cărui regim? Al regimului de la Chișinău. Dar aici sunt prizonier de război al Federației Ruse. Dumneavoastră știți că eu am fost mobilizat și am luptat împotriva lor. Mi s-a spus taci. Am tăcut. Și acum ce? Opt ani stau aici ca prostul.”

Și după atâția ani de tortură, Ilașcu nu se temea să spună lucrurilor pe nume.

„A fost un război, nu conflict interetnic, o agresiune a FR asupra statului Moldova. Nu se spune asta, se spune că ceva a fost.”

Abia un an mai târziu, Ilie Ilașcu ajungea, în sfârșit, la libertate.

Eliberarea lui venea după ani de presiuni internaționale, în special ale Consiliului Europei și ale unor oficiali francezi și români.

„M-au scos din Tiraspol pe drumuri ocolite, nu prin centru, dar pe drum de țară, și am ajuns în satul Parcani. Eram încătușat, doi erau în părți și înainte era așa-zisul ministru al securității, nu de la Chișinău. Nu știam, pentru că ei mi-au spus. Am văzut după că intrăm în Tighina, la posturi nu l-au oprit. Am înțeles deja că mergem la Chișinău.”

Administrația separatistă a impus însă o condiție clară: Ilașcu să părăsească imediat teritoriul Republicii Moldova.

„Să nu mă răzbun pe nimeni, doi, să nu pun niciodată mâna pe armă. Trei – să nu dau în judecată pe nimeni și patru, să-mi retrag de la Strasbourg cererea pentru ca Rusia să fie pedepsită. Aceste condiții au fost. Și eu am zis, niciodată aceste condiții nu o să îndeplinesc. 
Stau aici la Chișinău să-mi aștept și camarazii mei de suferință care sunt la Tiraspol, ei au rămas.”

În cele din urmă, Ilașcu a fost totuși forțat să părăsească teritoriul Republicii Moldova. Așadar, după eliberare, el s-a stabilit la București.

„Din motive de securitate, Ilie Ilașcu a fost nevoit să plece astăzi la București. Deși anterior declarase că nu va păsări RM atâta timp cât colegii săi mai rămân încarcerați la Tiraspol, Ilașcu nu a vrut să creeze probleme autorităților moldovene, care i-au asigurat paza 24 de ore din 24.”

Cazul Ilașcu a ajuns la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care în 2004 a stabilit că: Federația Rusă a încălcat drepturile fundamentale ale lui Ilașcu și ale celorlalți, Rusia este responsabilă pentru detenția lor ilegală, iar Republica Moldova are responsabilitate subsidiară pentru nereguli și lipsa protecției cetățenilor săi.

„ Obligația de a elibera pe ceilalți doi deținuți politici Andrei Ivanțoc și Tudor Petrov-Popa potrivit curții europene revine atât guvernului Federației Ruse, cât și Guvernului Republicii Moldova.”

Federația Rusă a fost obligată să îi plătească lui Ilie Ilașcu 187 de mii de euro. Ilie Ilașcu a fost arestat în 1992, la scurt timp după declanșarea războiului de pe Nistru.

El va rămâne simbolul al rezistenței anti-separatiste și al curajului în fața unui regim sprijinit de una dintre cele mai puternice armate din lume, cea a Rusiei.
Ilie Ilașcu a murit la București, pe 17 noiembrie 2025, la vârsta de 73 de ani.