"Acum 20 de ani, statalitatea multiseculara moldoveneasca, restabilita in componenta URSS pe 2 august 1940, s-a pomenit in fata unei incercari fara precedent – incercarea cu independenta", isi incep mesajul comunistii. 

Textul declaratiei de independenta este criticata dur de comunisti. PCRM spune ca aceasta a fost scrisa doar pentru a declara independenta fata de URSS, "trasand in mod evident intentia de restabilire a Romaniei Mari, demonstrand in mod deschis indiferenta absoluta fata de un proiect veritabil, ambitios, de succes a Republicii Moldova independente", se mentioneaza in declaratie. 

Actuala guvernare este criticata dur de comunisti care isi lauda cei 8 ani de guvernare. ”In ultimii doi ani, prin pogromuri, minciuna si falsificari, la guvernare din nou au ajuns cei pentru care Republica Moldova este doar o greseala temporara. Si este extrem de important ca acum într-o grea lupta politica, care se duce între o guvernare neputincioasa si opozitie principiala, apare deja o alta noua ordine de zi”, se arata in mesaj.

”Partidul Comunistilor felicita toti cetatenii tarii noastre cu aniversarea a douazeci de ani de independenta de stat si crede ca idealurile binelui, echitatii si pacii vor triumfa din nou pe pamîntul nostru stramosesc”, se mai spune in text.

Vedeti mai jos comunicatul integral al PCRM: 

Adresarea Partidului Comunistilor din Republica Moldova catre poporul moldovenesc


Dragi concetateni!
Cu doar doua decenii în urma statalitatea multiseculara moldoveneasca, restabilita în componenta URSS pe 2 august 1940, s-a pomenit în fata unei încercari fara precedent – încercarea cu independenta. Si acum, în ajunul acestei zile memorabile întreaga societate moldoveneasca îsi pune în mod destul de previzibil întrebari esentiale si deloc retorice: care sînt realizarile acestor ani, care sînt pierderile, ar fi putut tara si poporul alege alte metode si cai de dezvoltare independenta? Si desigur, la toti este principala întrebare: s-a realizat oare însasi independenta moldoveneasca?
În virtutea faptului ca actuala guvernare face activ pregatiri petru o serbare pompoasa a acestul jubileu, este necesar a recunoaste un fapt destul de trist si tragic – toti acesti douazeci de ani de dezvoltare ca stat au fost perioada polemicii crîncene dintre sustinatorii independentei moldovenesti si acei care au vazut si continua sa vada Moldova în componenta altui stat. Anume aceasta polemica si aceasta lupta, cu mare regret, ramîne a fi principala ordine de zi a dezvoltarii noastre. Nu mai exista un alt caz printre fostele republici din Uniunea Sovietica. Si aceasta este cea mai rusinoasa parte a biografiei statalitatii noastre. Si anume în aceste zile jubeliare trebuie sa ne amintim, ca bazele acestei logici distrugatoare au fost puse anume douazeci de ani în urma, cînd guvernarea moldoveneasca de atunci în declaratia sa memorabila au declarat despre independenta de stat a Republicii Moldova doar fata de URSS, trasînd în mod evident intentia de restabilire a României Mari, demonstrînd în mod deschis indiferenta absoluta fata de un proiect veritabil, ambitios, de succes a Republicii Moldova independente.
Independenta noastra, în asa fel, din primele zile, de la primii pasi pasi desinestatatori pe cele mai complicate si riscante curbe ale istoriei, a început de la tradarea a însasi independenteiÑŽ si prin toata practica de conducere guvernarile de atunci doar demonstrau în mod evident aceasta, convingînd societatea noastra în fiecare zi ca Republica Moldova este doar o constructie temporara, care nu are si nici nu poate avea o perspectiva de lunga durata. În fata unei alegeri unicale si responsabile, în toate timpurile în care se cerea de la popor unitate, consolidare si rabdare, guvernarea au mers pe cu totul o alta cale. Cu un entuziasm si indiferenta a unor adevarati uzurpatori, ei cu o viteza nemaipomenita au destramat pe bucati industria nationala, transformînd în metal uzat mostenirea industriala de înalta performanta din perioada sovietica, cu o cruzime nemaipomenita ei au distrus sfera agrara, aruncînd în urma pentru secole nivelul ei de dezvoltare, ei au distrus institutiile de cercetare, au închis bibliotecile si casele de cultura. Si în sfîrsit, ei au privat poporul moldovenesc de dreptul la propriul nume, propria limba si cultura, si au declansat un groaznic macel pe Nistru. Catre sfîrsitul primului deceniu de independenta, Republica Moldova a ajuns cu pensii de sapte dolari, salarii de 15 dolari, cu o datorie externa gigantica, scadere a economiei cu 65 %, cu o coruptie nemaipomenita si o criminalitate atotputernica, fara scopuri clare în relatiile cu Europa si Federatia Rusa.
Deja este clar, ca daca nu ar fi fost urmatorii opt ani, atunci Republica Moldova demult nu mai era pe carta istorica a Europei. În orice atitudine, chiar si cea mai critica, fata de aceasta perioada, nu pot fi negate realizarile evidente ale poporului moldovenesc în acesti ani. În aceasta perioada bugetul statului a crescut de cinci ori, volumul investitiilor straine de sase ori, rezervele Bancii Nationale de sapte ori, pensia a crescut de sapte ori, iar salariul mediu pe economie s-a majorat de opt ori. În acesti ani în Republica Moldova au fost construiti zeci de kilometri de cale ferata, gazificarea satelor si oraselor a fost realizata în proportie de 94 %, construit un port la Dunai. A fost lichidata complet crima organizata, Republica Moldova a iesit din izolarea internationala, semnînd Tratatul de baza privind parteneriatul strategic cu Rusia si pentru prima data a declarat calea spre integrarea europeana si modernizare. Astazi deja este evident ca acestea au fost nu doar opt ani de ragaz si stabilitate. Acestea au fost ani de crestere ascendenta economica si sociala, ani în care au disparut conflictele interetnice si xenofobia, cînd consolidarea si unitatea au fost principiul de baza al existentei si dezvoltarii, cînd au fost esenta politicii de stat. Anume acesti ani au format în tara noastra convingerea ca independenta moldoveneasca nu este un sunet gol, dar ca aceasta este realitatea, un fapt, este o realizare nationala de valoare. Anume în acesti ani în tara noastra a aparut un cetatean-statalist puternic, activ si cu initiativa, alegator-patriot, pentru care independenta noastra moldoveneasca este cea mai inportanta valoare, care nu a cazut din cer în august 1991 ca un cadou împovarator de la URSS-ul destramat, dar obtinuta prin propria munca, sudoare, propria inteligenta si creativitate.
Anume acest alegator-statalist ramîne principalul pilon si garant al independentei noastre si în ultimii doi ani, cînd pe pogromuri, minciuna si falsificari, la guvernare din nou au ajuns cei pentru care Republica Moldova este doar o greseala temporara. Si este extrem de important ca acum într-o grea lupta politica, care se duce între o guvernare neputincioasa si opozitie principiala, apare deja o alta noua ordine de zi. Esenta ei consta în faptul ca lupta pentru independeta Republicii Moldova este în primul rînd lupta pentru echitatea sociala, pacea interetnica si consolidare, lupta pentru democratie si suprematia legii, lupta pentru consolidarea libertatilor europene si economie nationala dezvoltata. Si majoritatea societatii moldovenesti deja a constientizat ca Republica Moldova poate fi independenta doar în cazul în care va fi statul garantiilor sociale, educatiei, ocrotirii sanatatii si stiintei dezvoltate, daca va fi statul în care oamenii de toate nationalitatile vad perspectiva comuna.
Partidul Comunistilor este convins ca anume o asemenea Republica Moldova este necesara concetatenilor nostri, ca anume o asemenea Moldova în cel mai scurt timp va obtine milioane de cetateni.
Partidul Comunistilor felicita toti cetatenii tarii noastre cu aniversarea a douazeci de ani de independenta de stat si crede ca idealurile binelui, echitatii si pacii vor triumfa din nou pe pamîntul nostru stramosesc.