Explorarea Moldovei ajunge de unde a pornit, la origini. Vom trăi astăzi experiența inedită a unui reper important al identității naționale, care ne definește ca popor. Vom descoperi istoria cămășii cu altiță, inclusă în patrimoniul UNESCO. Artă conservată și promovată de talentul și efortul meșterilor populari de la noi, oameni îndrăgostiți de simbolica ornamentelor, de importanța tradițiilor, dar și a simplității frumosului.
Ne definește ca popor.
Ne identifică în lume.
E cartea de vizită a moldovenilor, iar noi am etalat-o cum am știut mai bine.
Cămașa cu altiță este ceea ce ne reprezintă și ne definește.
”Când îmbraci cămașa arăți lumii de unde vii.”
”Oamenii se opreau și întrebau ce frumusețe aveți pe voi și încercam cât de cât să le explicăm ce semnifică cămașa.”
Semnificația se ascunde în origini, iar istoria e cusută și păstrată cu grijă de cei care o promovează și o transmit generațiilor.
Cămașa cu altița este un element de identitate culturală și este prezentă în spațiul românesc din vremuri străvechi, povestește Lidia Bojescu, legată de meșteșugul cusutului încă din copilărie.
În funcție de zona geografică și perioadă, cămașa ia diferite forme și transmite un mesaj.
Lidia BOJESCU, MEȘTER POPULAR: ”Pe cămașă buneii, străbuneii noștri absolut nimic nu puneau la întâmplare, totul avea un mesaj. Pe cămașă se înțelegea din ce județ ești, dacă e domnișoară, dacă e căsătorită, dacă are copii, dacă e văduvă și așa mai departe. Era ca o carte de vizită cămașa.”
De-a lungul timpului, motivele croite pe ii au fost diverse, de la figuri geometrice, până la flori. Fiecare ornament de pe cămașă are, însă, o semnificație.
Lidia BOJESCU, MEȘTER POPULAR: ”Ultimul cer trebuie să fie saltat în sus, scrânciobelul trebuie să fie mai sus cu două degete decât ultimul cer, că leagănul e cel care te avântă spre Dumnezeu. Sub altiță vine crețul și se face un deget, două mai lat ca altița, asta e lumina din cer."
Se știe că ia autentică este cusută în formă de cruce, iar procesul – este o artă.
Lidia BOJESCU, MEȘTER POPULAR: ”Râurile din față, la noi, în Basarabia se făceau puțin mai în față, toamna, primăvara îmbrăcau bondițele și să se întrezărească cât de cât ornamentele. Sub gură nu se face râu, sub gură e deschizătoarea că femeia se spune că și așa mult vorbește.”
În mod tradițional, pe timpuri, în sate ia era purtată de fetele nemăritate, mirese și femei în timpul primilor ani de căsnicie.
Miresele își croiau singure iile, inclusiv cămășile pentru miri.
Lidia BOJESCU, MEȘTER POPULAR: ”La bărbați se făceau înguste ornamentele, asta e de mână și tot e îngustă. La noi nu se făceau așa late. Aici e stâlpul casei.”
De diferite forme și culori, ia este purtată la fiecare sărbătoare națională, pentru că ne definește ca popor. Este piesa de bază a costumului popular...
Este purtată de artiști...
...dar și de staruri de la Hollywood.
Și dusă pe podium, la prezentări de modă ale colecțiilor designerilor autohtoni.
Pentru frumusețea ei, originalitate și semnificație, a fost inclusă în patrimoniul UNESCO.
”Este important să promovăm portul popular deoarece asta este istoria noastră.”
Ia este o istorie a neamului, o adevărată operă de artă și ne face să o purtăm cu mândrie...oriunde am fi.