Nu sunt bani, nu sunt profesionisti, iar serviciile oferite la nivel de tara sunt insuficiente: domeniul „ingrijirilor paliative” in Republica Moldova este vazut ca o povara suplimentara in activitatea institutiilor publice spitalicesti. Acestea sunt unele dintre concluziile studiului „Accesul si calitatea serviciilor de ingrijiri paliative in Republica Moldova”, scrie sanatateinfo.md
Studiul a fost realizat de Serviciul Independent de Sociologie si Informatii OPINIA (SISI Opinia) la solicitarea Centrului pentru Politici si Analize in Sanatate (Centrul PAS) in cadrul proiectului „Ingrijirile paliative in Republica Moldova, 2007-2017”, implementat de Centrul PAS cu suportul financiar al Fundatiei Soros-Moldova/Departamentul Sanatate Publica. Cercetarea s-a desfasurat printre factorii de decizie, prestatori specializati in servicii de ingrijiri paliative, prestatori de servicii medicale care ofera si servicii de ingrijiri paliative, precum si alti specialisti care pot face parte din echipa multidisciplinara de ingrijiri paliative (psihologi, asistenti sociali, reprezentanti ai cultelor religioase).
„In societate are loc o acceptare tacita a neputintei de a oferi sprijin sau ajutor persoanelor aflate in dificultate, acest fenomen predomina in localitatile rurale si orasele mici ale republicii. In urma migratiei si a scaderii esentiale a nivelului de urbanizare in mediul rural, precum si a supraponderii categoriilor de persoane de varsta inaintata a fost diminuat si sentimental solidaritatii sociale in comunitati. Multe persoane aflate in fazele finale ale vietii, desi se incadreaza in serviciile de ingrijiri paliative, se simt abandonati, in special in localitatile sau chiar raioanele unde nu exista prestatori specializati si unica ingrijire specializata de care pot beneficia – 30 de zile/an internare in unitatea cu paturi paliative”, au constatat autorii cercetarii.
Astfel, printre problemele majore ale serviciilor de ingrijiri paliative, identificate in prezent, se numara indisponibilitatea fondurilor suficiente si adecvate pentru a sustine serviciile de ingrijiri paliative existente si pe cele in dezvoltare; nevoia neacoperita cu servicii de ingrijiri paliative la nivel de tara si lipsa de profesionisti formati in domeniul ingrijirii paliative. Totodata, autorii studiului arata ca in spitale predomina reticenta medicilor de familie in prescrierea si eliberarea opioidelor si asumarea responsabilitatii de supraveghere a simptomelor, precum si ca exista perceptia „ingrijirilor paliative” ca fiind o povara suplimentara in activitate din partea institutiilor publice spitalicesti. La toate acestea se mai adauga si nivelul redus de informare a potentialilor beneficiari de servicii de ingrijiri paliative despre disponibilitatea serviciilor la nivel de raion sau comunitate.
„Studiul denota plasarea responsabilitatii ingrijirii paliative din sistemul medico-social asupra sectorului neguvernamental (ONG-uri, fundatii, asociatii obstesti), in timp ce nu este asigurata acoperirea teritoriala (decat cu paturi paliative in spitalele raionale in care serviciile se presteaza nu neaparat conform standardelor) si nu este monitorizata eficienta acestor servicii”, subliniaza autorii.
De asemenea, in urma cercetarii s-a constatat ca tara noastra nu este reprezentata de servicii de ingrijiri paliative in ambulatoriu. Numarul de echipe de ingrijiri paliative la domiciliu este de asemenea foarte redus la nivel national pentru a acoperi necesitatile potentialilor beneficiari de servicii. Cea mai asigurata zona a tarii cu servicii de ingrijiri paliative specializate este Unitatea Teritorial-Administrativa Gagauzia (1 hospice si 2 prestatori specializati privati).
In ceea ce priveste legislatia nationala din domeniu, specialistii spun ca aceasta nu prevede acces sporit a persoanelor care necesita ingrijiri paliative la servicii sociale, impunand conditionalitati pentru alocarea beneficiilor, cum ar fi precizarea ca accesul la servicii sociale finantate din bugetul de stat sau din bugetele locale este prevazut doar pentru cei care au statut de persoana asigurata.
„Pentru a beneficia de unele servicii este obligatorie confirmarea gradului de dizabilitate, de altele pot beneficia doar persoanele pensionate”, explica acestia. In acest sens, autorii cred ca implicarea in echipe multidisciplinare a asistentilor sociali si conlucrarea intre asistenta sociala si medicala in abordarea pacientilor paliativi si a familiilor acestora ar spori si gradul de informare a beneficiarilor cu privire la serviciile posibile in cadrul ingrijirii paliative si ar avea un impact asupra ameliorarii sau chiar imbunatatirii calitatii vietii acestei categorii de persoane.
Bariere in aplicarea ingrijirii paliative in activitatea practica
Aplicarea ingrijirilor paliative in practica se loveste de mai multe bariere, care sunt de ordin economic, comunitar (cu referire la accesul fizic), structural sau organizatoric. Spre exemplu, autorii studiului atrag atentia ca din cauza exodului de specialisti, sunt localitati in care nu este medic de familie: acolo unde acesta lipseste cu desavarsire populatia este deservita doar de un asistent medical sau de un medic din alta localitate o data la cateva zile. Respectiv, accesul la asistenta medicala nu este asigurat pentru toti, cu atat mai mult pentru persoanele care au nevoie de ingrijiri paliative: „In Republica Moldova, multi pacienti decedeaza in conditii de domiciliu, deseori fara supraveghere chiar si in ultimele clipe ale vietii”.
Acum, in Republica Moldova exista doua centre-model de prestare a serviciilor de ingrijiri paliative, de tip hospice: Hospice-ul Carolina de Nord din satul Zubresti si Hospice-ul Gloria din orasul Ceadir-Lunga. „Numarul acestor centre nu este suficient in raport cu numarul de persoane care decedeaza anual in suferinta. In municipii si in centrele raionale pacientii au mai mult acces la serviciile de ingrijiri paliative decat cei din localitatile rurale.
Crearea unor centre-model de prestare a serviciilor de ingrijiri paliative, de tip hospice, in fiecare regiune a tarii ar servi atat beneficiarilor, cat si loc de instruire pentru prestatorii existenti si cei ce vor sa initieze astfel de servicii in comunitatea lor”, explica specialistii.
Au nevoie de ingrijiri paliative, dar nu beneficiaza de ele: Asteapta in singuratate moartea
Potrivit studiului citat, la nivel de cadru normativ serviciile de ingriji paliative sunt oferite echitabil pe tot teritoriul tarii, acesta incluzand dezvoltarea serviciilor si asigurarea accesului universal si echitabil la servicii. „Insa, de facto, se constata ca accesul echitabil la ingrijirile paliative la ziua de azi in Moldova, nu este asigurat, in special in profil teritorial, si nu sunt respectate principiile de baza ale ingrijirii paliative asa cum este reflectat in Standardul National”.
„Cele mai vulnerabile categorii de pacienti care au nevoie de ingrijire paliativa, dar nu beneficiaza de ea sunt in primul rand persoanele nedepistate, adica acele care nu sunt diagnosticate la moment, bolnavii varstnici, care locuiesc singuri si care fac parte din chintila inferioara de bunastare. Aceste persoane nu se adreseaza la medicul de familie, intampina dificultati atunci cand trebuie sa se deplaseze la centrul raional sau la Chisinau pentru diagnosticare si consultatii la specialistii de profil si adesea suporta durerea si se impaca cu gandul ca trebuie sa indure suferinta si sa astepte in singuratate moartea”.
De asemenea, studiul mai arata ca marginalizate sunt si persoanele ce sufera de boli concomitente si cei cu boli vasculare. Potrivit autorilor, conducatorii institutiilor spitalicesti mentioneaza ca pacientii varstnici cu boli vasculare nu au acces la servicii paliative din motiv ca beneficiaza de medicamente compensate si multi din ei decedeaza subit pe fon de maladii cronice. Tot ei considera ca pacientii care au nevoie de ingrijiri paliative trebuie depistati si monitorizati de medicii de familie si faptul ca unii pacienti in faze terminale nu sunt incadrati in servicii este un indicator al implicarii proaste a medicinii de familie la nivel de comunitate.
