Europa tinde sa fie egala pentru toti, Moldova, insa, nu prea. Principiul nediscriminarii este printre prioritati atunci cand vorbim de integrare, iar la aceasta tema tara noastra are o nota proasta. Moldova este foarte neprimitoare, rece si insensibila fata de persoanele cu dizabilitati. Pentru acesti oameni e un chin sa intre in institutii de stat, medicale, in biserici sau chiar intr-un simplu magazin. Un student cu dizabilitati de la Universitatea de Stat e nevoit sa infrunte in fiecare zi, o infrastructura proasta si nepasarea tuturor. Pentru ca nu poate urca pana la etajul patru cu tot cu carucior, el se taraste pe scari, in maini ca sa ajunga la ore. Atatea sacrificii doar pentru ca sa poata sta in banca alaturi de colegii sai!
Anatolie este student la jurnalism, la Universitatea de Stat. Fiecare zi incepe pentru el, chinuitor.
Pana la etajul patru se taraste, practic in maini. Iar un coleg ii duce scaunul cu rotile in brate pana sus.
La lectii ajunge istovit, dar e bucuros ca poate macar asa. Daca ar fi fost dependent in totalitate de scaunul cu rotile, n-ar fi ajuns student in rand cu ceilalti.
Blocul central al Universitatii de Stat a fost gandit parca pentru a-l tine deoparte pe Anatol si pe cei care, la fel ca el, au anumite dizabilitati. De rampe – nici pomina, iar ascensorul – nu functioneaza de ani buni.
Anatolie BEROV, STUDENT PERSEVERENT: “Aici e doar o gaura, in loc de buton.”
Inapoi, drumul este si mai complicat. Sa coboare scarile, Anatol, nu poate decat in carucior.
Rectorul USM, pe care l-am intalnit, intamplator, in hol, stie, desigur, despre aceasta problema.
Gheorghe CIOCAN, RECTOR USM: “De unde s-a luat aceasta problema. Dvs ati sunat? -Nu.”
Dar asta nu ajuta.
Gheorghe CIOCAN, RECTOR USM: “Ne doare sufletul de aceasta problema, dar nu avem bani, avem si asa multe probleme.”
Cea mai mare Universitate din Moldova nu poate fi comparata nici cu cea mai mica si mai rau dotata din Marea Britanie. Tim Gardner este un student de varsta lui Anatol, invata tot la jurnalim, intr-un mic orasel din vestul Marii Britanii. Iata cum ajunge el la lectii.
Anatol nu poate decat sa viseze la astfel de facilitati. Dupa ore, am mers impreuna cu el pana la camin, pe jos, 20 de minute.
Sorina OBREJA, REPORTER PRO TV: “Si daca la universitate e greu, in drum spre camin e si mai complicat pentru Anatol. Trotuarele sunt pline de gropi, iar bordurile sunt prea inalte si inaccesibile.”
Orasul e rautacios cu Anatol. Masinile parcate neregulamentar, trotuarele rele, il alunga pe carosabil.
"E periculos, dar nu am alta solutie".
Magazinele nu-l primesc inauntru.
"Daca vreau o apa, rog pe cineva sa-mi cumpere sau il rog sa ma ridice".
Macar la camin a fost inteles si i s-a construit o rampa.
"A fost improvizata, pentru ca nu era."
Dupa lectii si studentul englez, Tim Gardner merge cu caruciorul pana acasa. Drumul lui, insa, e diferit. In Anglia, pana si tortuarele il respecta.
Ca sa circule prin oras, Anatol, are nevoie de rabdare. Microbuzele nu sunt dotate, iar troleibuzele – numai cele de model nou. Am asteptat impreuna cu el troleibuzul numarul noua, singurul mijloc de transport cu care poate ajunge la Gara de Sud, pentru a pleca acasa, spre Taraclia. Credeam ca nu mai vine, zapuseala era mare.
STAND-UP: Sorina OBREJA, REPORTER PRO TV: “Asteptam deja de 20 de minute, iar troleibuzul numarul noua, accesibil pentru Anatol asa si nu mai vine. Pana acum au trecut cateva troleibuze vechi, care sunt inaccesibile pentru el.”
Anatolie BEROV, STUDENT PERSEVERENT: “E un singur troleibuz de model nou, pe ruta nr 9. Uneori il astept si o ora.”
In sfrsit, a venit!
O problema! Sa fie scoasa rampa a durat.
Infrastructura neadaptata e doar unul din handicapurile pe care le are tara noastra. Mai grav e ca societatea ii respinge pe cei pe care-i considera “altfel”. Maxim, care are paralizie cerebrala infantila spune ca soferii de micorbuze il ignora.
O harta realizata de asociatia Motivatie marcheaza cu rosu obiectivele inaccesibile pentru persoane cu dizabilitati. Harta e, practic, rosie.
Igor MEREACRE, DIRECTOR ASOCIATIA “MOTIVATIE”: “70 procente din cladirile pe care le-am evaluat noi sunt inaccesibile.”
Chisinaul e accesibil pentru persoanele in carucior in proportie de doar un procent. (1%) In restul tarii situatia e si mai rea. Policlinici, farmacii, scoli, spitale, ministere si chiar biserici, in frunte cu catedrala din centrul capitalei spun “stop!” persoanelor cu nevoi speciale. Ceea ce ofera marile orase europene pare pentru noi din secolul viitor.
Sorina OBREJA, REPORTER PRO TV: “Un astfel de ascensor exista la noi, din cate stim, doar la Ministerul Justitiei. Pentru ca sa-l chemi trebuie sa apesi pe acest buton... care dupa cum vedem nu functioneaza. Cei responsabili ne-au spus ca liftul inca nu a fost dat in exploatare si nu au putut sa ne explice cand se va intampla asta.”
Marcel RADUCAN, MINISTRUL CONSTRUCTIILOR: “Noi stam mai prost ca europenii nu doar la acest capitol. Dar avem grija ca toate cladirile noi care se construiesc sa aiba neaparat prevazute rampe.”
Si totusi, exista mici oaze si la noi. La Causeni un imens Complex Sportiv construit acum un an, care vine in contrast cu tot orasul este deschis in adevaratul sens al cuvantului pentru persoanele cu dizabilitati.
Are toate intrarile accesibile si cateva grupuri sanitare adaptate.
Iar in una dintre sali, de cateva ori pe saptamana, un specialist lucreaza cu persoanele care au nevoie de asta.
Din pacate, multe exemple pozitive nu avem. O lege care sa asigure egalitatea a fost adoptata, dar cu mare scandal din cauza sintagmei orientare sexuala. Aceasta era una dintre conditiile impuse de Uniunea Europeana pentru semnarea Acordului de Asociere. Acum avem lege, dar asta nu a schimbat lucrurile.
Igor MEREACRE, DIRECTOR ASOCIATIA “MOTIVATIE”: “Pe hartie legea e foarte frumoasa, dar nu exista mecanisme functionale ca sa fie implementata. Ar trebui sa fie ca in legea rutiera – incalci viteza – primesti amenda, nu construiesti rampa – ai amenda.”
Si daca autoritatile nu-si prea bat capul, un grup de tineri de la cateva ONG-uri si-a propus sa miste lucrurile din loc. Asa ca au atacat in judecata cea mai mare retea de farmacii din tara si au obligat-o sa construiasca rampe pentru persoanele in scaun cu rotile.
Ana FURTUNA, DIRECTOR COALITIA NEDISCRIMINARE: “Timp de trei ani vor trebui sa construiasca rampe la toate farmaciile.”
Este o premiera pentru tara noastra, un precedent! Iar tinerii spun ca vor continua cu alte institutii.
Ana FURTUNA, DIRECTOR COALITIA NEDISCRIMINARE: “Vom ataca in judecata pana cand statul va prelua initiativa si ii va obliga pe toti sa asigure accesul persoanelor cu dizabilitati.”
Potrivit Biroului National de Statistica, in Moldova sunt 183 de mii de persoane cu diferite dizabilitati ceea ce constituie 5,2% din populatia tarii. Fiecare poate face ceva pentru acesti oameni. Putem incepe de la a intelege ca ei nu sunt altfel, ci la fel vor sa invete, sa lucreze si sa traiasca demn.