Am intalnit zilele acestea, in satul Dubasarii Vechi, Criuleni, un copil cu o vointa de fier si vrem sa-l cunoasteti si voi. Un copil cu inima stransa si cu fata mutilata, orfan si sarac. Baiatul care are acum 11 ani a ramas practic fara fata in urma unui incendiu la varsta de doi ani. De atunci, e nevoit sa infrunte zilnic prejudecati si priviri ciudate. Acum, cand medicina face minuni in toata lumea, baiatul nu poate scapa de necazul sau, din cauza saraciei. Bunica sa, care-l creste de una singura, abia gaseste bani ca sa-i cumpere medicamenetele strict necesare care sa-i aline durerea.
"-Ce visuri ai avut noaptea asta?
-Eu nu visez.
-Nu visezi?"
Pana la cei 11 ani ai sai, Alexei a adunat atata durere in suflet incat, probabil, pentru vise nu mai e loc.
“Aveam doi ani si jumatate, am dat foc draperiei.”
E o amintire prea chinuitoare. Avea aproape 3 ani cand, intr-un moment in care ramasese singur in camera, a aprins un chibrit si a luat foc.
Nina CHETRUSCA, BUNICA: “I-au ars hainele, tot a ars, fata corpul, fata l-a vazut si l-a stins. Cand l-am vazut la spital, era negru tot.”
De atunci, zilele lui Alexei sunt un lant de suferinte. Operatii peste operatii, medicamente, dureri.
“-Ma doare piciorul.
-Si capul?
-Tot ma doare, ametesc.”
Nimic, insa, nu doare mai tare decat privirile celor din jur. Iar unele cuvinte care i-au fost aruncate l-au ranit mai mult decat flacarile.
Nina CHETRUSCA, BUNICA: “Ii spuneau: arsule, el venea acasa si plangea...”
Asa, a inceput sa se ascunda.
“Cand ai o problema cui o spui? Nimanui.”
De la scoala nu lipseste nicio zi, pentru ca vrea sa invete, iar colegii care il inteleg incearca sa-l convinga ca le este drag.
„Incercam sa-l inveselim, ne jucam cu el, ii spunem glume.”
Rodica COSTETCHI, DIRIGINTA: “Nu lipseste decat atunci cand trebuie sa se duca sa stranga roada, sa aduca lemne”
Oricum la pauze, baiatul fuge in cabinetul psihologului, unde e mai liniste.
Elena CERLAT, PSIHOLOG: “Eu incerc sa-l invat sa se iubeasca asa cum este el.”
Si de parca viata nu ar fi fost suficient de dura cu el. Tatal sau, care e orb, a plecat acum cinci ani, iar cu doi ani in urma mama sa a murit de cancer. Alexei si fratele sau mai mic au ramas in grija bunicii, dar si bunica in grija lor.
“Bunica e batrana, cateodata nu poate.”
Incearca sa-si ajute bunica sa treaca peste greutati si nu se plange ca n-are haine de scoala, ca ghiozdanul lui e rupt, iar cizmele fratelui jerpelite cu totul.
Stie ca batrana trebuie sa-i cumpere medicamente scumpe si se multumeste cu putinul pe care-l are.
Nina CHETRUSCA, BUNICA: “Trebuie sa-i facem masaj la fata si pe corp macar de trei ori pe zi, dar eu ii fac o data la doua zile. Medicamentele sunt scumpe.”
Sorina OBREJA, REPORTER PRO TV: “Alexei vine in fiecare dupa-amiaza aici la azilul pentru batrani ca sa manance. Se straduie sa nu lipseasca nicio zi pentru ca in felul acesta isi ajuta bunica sa cheltuie mai putin pentru mancare.”
Ultima operatie serioasa i-a fost facuta in urma cu 6 ani cand fotografia sa a fost trimisa la o clinica din Italia, iar medicii de acolo l-au operat gratuit. Atunci i-a fost reconstruita gura, ca sa poata macar sa manance. Acum, insa, bunica nu stie nici unde sa se duca, nici ce sa faca asa incat sa-si ajute nepotul. Totusi Alexei spera ca intr-o buna zi bunica va putea pune atatia bani deoparte incat sa-l scape de necaz.
“Vreau sa-mi fac fata pentru ca lumea sa nu mai râda de mine.”
Acest gand il face puternic si il ajuta sa treaca peste toate cu o vointa de fier.