Barcelona – Real Madrid este confruntarea care împarte lumea în două tabere pasionale, reprezentând totodată una dintre cele mai aprige și emblematice rivalități din istoria fotbalului. Prima partidă dintre cele două formații a avut loc acum 123 ani în cadrul Copa Coronación, prima competiție de fotbal în care au participat echipe din regiuni diferite ale Spaniei, scrie eurosport.ro.

Astăzi de la ora 17:15, pe stadionul Olimpic Lluis Companys din Barcelona, va avea loc episodul 304 dintre cele două formații, un meci care ar putea stabili câștigătoarea titlului în La Liga. Cu 4 etape înaintea finalului de sezon, FC Barcelona ocupă primul loc, având 4 puncte distanță față de rivalii madrileni. În cazul unei victorii, echipa lui Hansi Flick va lua o opțiune importantă privind supremația în întrecerea internă, având nevoie de doar 2 puncte în cele 3 meciuri rămase pentru a se încorona pentru a 27-a oară campioană a Spaniei. Pentru Los Blancos este ultimul mare meci al sezonului, victoria fiind singura șansă pentru a spera la salvarea unei stagiuni în care echipa lui Carlo Ancelotti nu s-a regăsit.

13 Mai 1902 – începutul celei mai mari rivalități din fotbal

Primul duel dintre Barcelona și Real Madrid a avut loc pe 13 mai 1902, cu ocazia unui moment festiv pentru toată suflarea spaniolă, încoronarea lui Alfonso al XIII-lea, la doar 16 ani, prilej pentru care a fost organizată Copa Coronación. Nimeni din acea perioadă nu a bănuit faptul că întâlnirea dintre cele două echipe din Madrid și Catalunia avea să devină peste ani un simbol al fotbalului mondial, El Clasico.

Meciul a avut loc în cadrul semifinalei competiției, în Madrid, locul de disputare fiind hipodromul La Castellana, chiar spațiul unde se află astăzi fenomenala arenă a celor de la Real Madrid, Santiago Bernabeu. Concentrarea în rândul jucătorilor catalani nu a fost cea mai mare, aceștia așteptând cu nerăbdare finala turneului împotriva celor de la Bizcaya FC (o formație a celor mai buni fotbaliști de la Athletic Club și Bilbao FC), echipa din Țara Bascilor fiind promovată în presa de la acea vreme ca fiind cea mai bună formație din Spania.

Echipa blaugrana avea deja 2 ani de experiență la nivelul fotbalului competitiv, aceștia evoluând până în acel moment în Copa Macaya (un turneu organizat între echipele din regiunea Catalunia), iar în cadrul lotului se regăseau 2 elvețieni (Joan Gamper și George Meyer), un german (Udo Steinberg) și 3 englezi (Arthur Witty, John Parsons și Henry Morris). În comparație cu echipa catalană, Madrid FC (numele complet "Real Madrid" a fost adoptat în anul 1920), avea doar un singur străin în lot, englezul Arthur Johnson, și disputaseră până în acel moment doar câteva meciuri amicale contra singurei echipe din oraș, New FC.

Condiții periculoase pentru disputarea primei confruntări

Meciul având loc pe un hipodrom, loc obișnuit pentru organizarea curselor de cai, suprafața de joc a fost mult mai mare decât de obicei. Îngrășământul folosit pentru gazon în acea perioadă a era bălegarul de cal, lucru considerat deosebit de periculos pentru actorii din teren, existând un risc uriaș de tetanos din cauza bacteriilor.

Confruntarea a început la ora 11:00, Madridul evoluând deja în celebrul echipament alb complet, în timp ce Barcelona a îmbrăcat tricoul faimos în dungi roș-albastre, împreună cu șorturi albe. Aproximativ 2,500 de spectatori au asistat la acest meci.

Jucătorii Barcelonei nu au luat în calcul niciun moment faptul că ar putea pierde acest meci, gândul acestora fiind doar la finala de peste câteva zile. Doar că madrilenii i-au surprins teribil odată ce partida a început, evoluția acestora fiind peste așteptările tuturor. Englezul Arthur Johnson, cel care avea să devină mai târziu primul manager din istoria clubului, a reușit să deschidă scorul pentru Los Blancos, intrând în istorie ca primul marcator din El Clasico.

Experiența și valoarea lotului superioare ale catalanilor s-au evidențiat până la finalul meciului, Barcelona întorcândp scorul prin golurile reușite de către germanul Udo Steinberg (x2) și englezul Henry Morris.

Finala competiției a avut loc peste doar 2 zile, pe același teren din Madrid, Barcelona pierzând cu scorul de 2-1 în fața celor de la Bizcaya FC. Bascii au marcat de ori în startul meciului prin Juan Astorquia (un spaniol care a pus bazele actualului club Athletic Bilbao) și englezul Raymond Cazeaux (cel care avea să înscrie și în finala Copa del Rey din anul 1903 unul dintre golurile victoriei în fața celor de la Madrid FC – 3-2). Catalanii au marcat în repriza secundă prin John Parsons, insuficient însă pentru a contrazice presa acelei perioade care îi considerau pe basci cei mai buni din Spania.

Primele semne ale rivalității dintre Real Madrid și Barcelona

Au existat indicii ale rivalității care urma să se dezvolte din plin în următorii ani încă de la primul meci. Săptămânalul sportiv catalan de la acea vreme, Los Deportes, a relatat că "jucătorii, fie ei englezi, germani, elvețieni sau catalani, s-au plâns de lipsa de atenție a spectatorilor, care au aplaudat atunci când jucătorii Barcelonei au căzut și când echipa lor a marcat, liniștea domnind atunci când Barcelona a jucat bine sau a marcat un gol".

În cele 260 de meciuri oficiale disputate până în prezent, Barcelona a reușit 103 de victorii, 52 de partide s-au încheiat la egalitate, în timp ce madrilenii au învins de 105 ori. Golaverajul este superior madrilenilor, 437 goluri vs 431 goluri.