Clubul Dacia Buiucani din Chisinau invita copiii refugiati din Ucraina la antrenamentele de fotbal. Astfel, conducerea echipei spera ca micii jucatori sa treaca mai usor peste clipele dificile pe care le traiesc in ultima perioada si sa se integreze in societatea noastra.
Sergiu TATARU, REPORTER PROTV:“Copiii care doresc sa practice fotbalul au ocazia de a desfasura antrenamente zilnice la 11 categorii diferite de varsta. Acestia sunt asigurati cu echipamentul necesar de catre conducerea clubului.”
Pe Nichita l-am intalnit tocmai cand se pregatea pentru al doilea antrenament alaturi de noii sai colegi. A venit in graba din Odesa, alaturi de familia sa, dupa ce Ucraina a fost atacata. “M-au ridicat parintii, spunandu-mi: Trezeste-te, se pare ca a inceput razboiul! Toata dimineata zburau si explodau bombe.”
Drumul pana in Moldova a fost anevoios, cu peste 4 ore petrecute la granita si mii de fete speriate peste tot in jur.
Nichita GOVRIUSENCO, FOTBALIST:“La intersectii am vazut ca stau oameni inarmati si ii intorc pe cei care doreau sa faca depasiri pe acostament. Cei care nu erau lasati pe acostament, sareau pe capotele celorlaltor masini si loveau in geamuri.”
In Moldova, familia s-a refugiat in casa unor prieteni. Pentru a mai uita de griji, Nichita a cutreierat strazile Chisinaului in cautarea unui teren de fotbal. In Odesa, baiatul practica de aproape cinci ani sportul despre care spune ca l-a invatat sa fie puternic.
Nichita GOVRIUSENCO, FOTBALIST:“Am venit si cand am vazut lacate la poarta tuturor stadioanelor m-am gandit sa intreb. M-am apropiat de paznic, iar el mi-a spus sa ma adresez antrenorilor de aici.”
La Dacia, baiatul din Ucraina a fost primit cu bratele deschise de catre colegi si staff-ul tehnic.
Cristian ROSCA, FOTBALIST:“Cum se mai spune: Suntem cu totii frati! Nu a fost greu sa ne imprietenim cu dansul.”
Ghenadie OCHINCA, ANTRENOR:“Venim in intampinarea oricarui copil care este refugiat, care doreste sa practice fotbalul in continuare sau poate chiar nu a practicat inca, dar e pentru prima data. ”
Nichita tine legatura cu fostii colegi din Odesa, care nu au plecat de acasa si acum traiesc calvarul razboiului.
Nichita GOVRIUSENCO, FOTBALIST:“Aproape in fiecare zi ei aud sirenele. Zilnic se ascund in bunkere, in subsoluri fara sa stie daca vor supravietui.”
Am mers pe un alt stadion, unde se antrena Evghenii. Baiatul de doar 12 ani a ajuns in tara noastra din orasul Ismail, aflat in apropiere de Odesa. Evghenii a indragit fotbalul pe cand avea doar cinci ani, iar de atunci este membrul unei echipe de juniori din Ucraina.
Evghenii IASINOVENCO, 12 ANI:“Cand jucam pentru FC Dunarea am evoluat impotriva Daciei. Mi-am amintit si i-am spus mamei ca vreau la fotbal.”
Copilul spune ca stie de ce a plecat din Ucraina. Ii este greu sa isi aminteasca de momentele traite in ultima saptamana, dar se concentreaza asupra fotbalului si a noilor prieteni.
Evghenii IASINOVENCO, 12 ANI:“Antrenamentele de aici sunt mai obositoare, lucram mai mult asupra formei fizice. Acolo incercam sa dezvoltam tehnica.”
Nichita si Evghenii isi doresc ca intr-o zi sa poata reveni acasa. Pana atunci, viitorul lor se leaga de Moldova, de noua familie de la Dacia Buiucani. Cat despre planuri:
Nichita GOVRIUSENCO, FOTBALIST:“ - Vreau sa castig cu aceasta echipa o cupa.
- Care?
- Oricare. Preferabil, a tarii.”
