Cu cateva zile inainte de debutul oficial, Cupa Mondiala la Fotbal din Qatar 2022 este marcata de controverse si apeluri la boicot. HotNews.ro face astazi o incursiune in partea politica si sociala a acestui eveniment sportiv la care, potrivit estimarilor, ar trebui sa se uite, de duminica incolo, cel putin cinci miliarde de oameni din toata lumea.
Pe 20 noiembrie va incepe una dintre cele mai controversate competitii sportive din istorie: Campionatul Mondial de Fotbal din Qatar 2022. Niciodata, probabil, nu au aparut atat de multe informatii, de peste tot din lume, despre institutii, organizatii, autoritati sau chiar simpli suporteri care vor sa boicoteze, intr-o masura mai mica sau mai mare, o competitie in care este implicat sportul rege.
Pana si serviciul de streaming Netflix s-a simtit dator sa puna umarul la scandal, lansand exact cu cateva zile inainte de debutul CM Qatar 2022 docu-seria „FIFA Uncovered”, in care cea mai importanta acuzatie este cea referitoare la modul in care monarhia din Golf si-a cumparat, la propriu, dreptul de a organiza competitia fanion a federatiei internationale de fotbal.
Dar discutiile despre moralitatea deciziei de a trimite Cupa Mondiala intr-un emirat din Orientul Mijlociu, guvernat de legea islamica, Sharia, sunt mult mai vechi si s-au intetit pe masura ce ne apropiem de marele eveniment.
Aceste discutii tin de incalcarea drepturile omului, de musamalizarile a sute, chiar mii de accidente mortale intamplate aici si, nu in ultimul rand, de argumente de ordin sportiv. In cele ce urmeaza incercam sa prezentam principalele controverse din jurul acestui eveniment.
De ce FIFA a ales Qatar si nu alta tara
Spuneam mai devreme despre documentarul „FIFA Uncovered” de pe Netflix si felul in care Qatar a castigat in decembrie 2010 dreptul de a organiza cea mai importanta competitie de fotbal din lume, la pachet cu Rusia, care tot atunci a primit cadou Campionatul Mondial din 2018.
A fost „the payment day” pentru foarte multi membri din conducerea FIFA, declara acum, in „FIFA Uncovered”, unul din martorii la eveniment.
Pe scurt, exista doua directii in care ar fi actionat reprezentantii micului dar prosperului stat din Golf: una ar fi plata directa a unor sume de bani unor membri cu drept de vot ai Comitetului Executiv al FIFA, chipurile pentru „dezvoltarea fotbalului” in tarile de unde provin (dar fara niciun control in acest sens), iar a doua- implicarea intereselor geopolitice.
In documentarul Netflix este citata avertizoarea de integritate Phaedra Almajid, membra a echipei de relatii cu presa internationala a delegatiei Qatar, care povesteste cum intr-un hotel din Angola, cu zece luni inainte de votul FIFA, reprezentantii a trei tari din Africa (Nigeria, Coasta de Fildes si Camerun) au primit cate 1,5 milioane dolari din partea reprezentantilor emiratului.
Phaedra Almajid a fost concediata la scurt timp dupa evenimentul respectiv, iar seful de campanie al Qatarului, Hassan Al Thawadi, a negat acuzatiile acesteia, atat la vremea respectiva, cand povestea a aparut in presa internationala, cat si in documentarul Netflix.
Alte voturi ar fi fost obtinute de Qatar prin mijloace, nu atat de directe, dar la fel de eficiente. De exemplu, Thailanda ar fi primit un contract avantajos de gaze naturale, iar un alt membru al Comitetului Executiv al FIFA a vandut un teren cu pretul de 32 de milioane de euro statului qatarez.
De asemenea, emirul Qatarului a facut o vizita in Brazilia unde s-a intalnit cu presedintele (de atunci si de acum) Lula, iar apoi in presa a aparut informatia despre investitiile in compania petroliera Petrobras: „A fost un schimb de favoruri, nu a fost mita”, explica acum reprezentatul Braziliei la FIFA.
In ceea ce priveste votul Frantei, Michel Platini, care era atunci seful UEFA, s-a dus la un pranz cu Sarkozy si cu fiul emirului din Qatar, cu noua zile inaintea votului.
Ulterior, Platini a spus ca a primit „un mesaj subliminal” de la presedintele francez ca sa voteze cu Qatar si nu cu SUA, care erau favorite sa primeasca turneul din 2022.
Dupa votul lui Platini pentru Qatar s-au intamplat urmatoarele evenimente: fondul imobiliar din Qatar a cumparat echipa Paris Saint Germain, apoi o televiziune importanta din aceasta tara a platit o avere pe drepturile de difuzare a campionatului francez de fotbal. Ulterior, Qatar a semnat si un contract de 7 miliarde de dolari cu Franta pentru furnizarea mai multor avioane de lupta Rafale.
Reprezentantii statului din Golf se apara de toate acuzatiile si spun ca acestea nu fac decat sa perpetueze stereotipurile ca „seicii arunca cu banii” si ca „gazul este resursa cu care tara isi construieste viitorul, nu isi cumpara un vot pentru Cupa Mondiala”.
Despre momentul 2010, mai trebuie spus ca raportul FIFA facut de experti pentru tarile candidate a fost unul negativ in cazul Qatarului: temperaturile din Golful Persic depasesc vara 40 de grade Celsius (ulterior s-a decis mutarea competitiei in noiembrie), aproape toate stadioanele trebuiau construite de la zero (cu o singura exceptie), la fel si majoritatea hotelurilor si facilitatilor pentru suporteri si echipe.
„Nimeni nu a citit aceste rapoarte”, concluzioneaza unul dintre inspectorii FIFA care au fost pe teren.
Cum a schimbat Cupa Mondiala legislatia privind drepturile muncitorilor straini din Qatar
Multi ar putea spune acum ca, totusi, aceste lucruri s-au petrecut demult si oricum FIFA nu este cea mai curata organizatie din lume. Sa nu uitam totusi ca in 2015 mai multi sefi FIFA au fost arestati de FBI pentru coruptie si frauda. Chiar Michel Platini si Sepp Blatter au fost anchetati si ulterior achitati de acuzatiile de frauda.
Motivele de boicot mai des invocate, in special de suporteri, se refera insa la respectarea drepturilor omului in Qatar si la soarta muncitorilor imigranti care au lucrat din greu la ridicarea infrastructurii pentru acest campionat mondial.
Si la homofobia institutionalizata.
Qatar este printre cele 69 de tari din lume unde relatiile intre persoanele de acelasi sex sunt interzise. Si cu aceasta ocazie o lume intreaga a aflat ca nu toti suporterii sunt bineveniti la campionatul mondial, dupa ce unele hoteluri au anuntat ca nu vor primi cupluri de acelasi sex. „Vizitatorii trebuie sa ne respecte cultura” s-au aparat autoritatile qatareze, care au dat totusi asigurari ca nu vor face discriminari.
In ceea ce priveste drepturile lucratorilor, trebuie spus ca muncitorii straini reprezinta intre 85 si 88% din populatia totala a emiratului, de 2,6 milioane de oameni.
Dintr-un raport al Human Rights Watch din 2012, lumea a putut sa afle ca acesti oameni, adica inclusiv cei care au trudit pentru ridicarea stadioanelor, erau platiti cu salarii intre 8 si 11 dolari pe zi, pentru o munca de 9-11 ore, in conditii extreme.
Dar asta nu era nu era nimic pe langa adevaratele abuzuri: foarte des muncitorii straini primeau mai putini bani decat scria in contracte, din cauza deducerilor ilegale si arbitrare facute de angajatori pentru costurile vizelor, a lenjeriei de pat, a alimentelor, ingrijirii sanatatii etc, chiar daca legislatia nu permitea astfel de lucruri.
Dupa aceea, desi legile locale interziceau sa fie mai multi de patru muncitori intr-o camera, inspectorii HRW au gasit chiar si intre 8 si 18 muncitori intr-o camera.
Apoi este vorba despre discrepantele uriase intre rapoartele locale privind numarul muncitorilor straini morti pe santiere si cele din evidentele ambasadele statelor respective.
De exemplu, in timp ce autoritatile din Qatar spuneau ca doar sase muncitori au murit in ultimii trei ani, numai ambasada Nepalului avea in evidente 191 de decese ale unor muncitori nepalezi in 2010, din care 19 in urma unor accidente la locul de munca, iar 103 pentru ca ar fi facut stop cardiac, desi nu se incadrau in grupa de varsta specifica pentru aceasta boala.
Dar poate cel mai controversat aspect referitor la muncitorii straini din Qatar se referea la prevederile din asa-numita „the Sponsorship Law”. Aceasta oferea practic puteri nelimitate angajatorilor care i-au sponsorizat pe muncitorii straini adusi la munca in emirat: le puteau anula vizele, ii puteau deporta sau, dimpotriva, le puteau interzice sa plece sau sa-si schimbe jobul.
De asemenea, exista practica aproape universala a confiscarii pasaportului de catre angajatori pentru a-i descuraja sa-si schimbe angajatorul. Acest sistem care se chema „kafala” permitea abuzuri, inclusiv munca fortata, pana la achitarea integrala a datoriei pe care muncitorii o aveau fata de angajatorii lor.
La presiunea Organizatiei Internationale a Muncii, in 2020, Qatar a facut cateva reforme cum ar fi introducerea unui salariu minim (274 dolari) si posibilitatea lucratorului de a-si schimba jobul fara permisiunea angajatorului.
Cu aceasta ocazie a fost dezincriminata fapta de „a fugi” de la angajator. Acum lucratorul care vrea sa-si schimbe jobul trebuie sa notifice angajatorul si in acelasi timp sa notifice ministerul muncii din Qatar.
Tot ca parte a acestor reforme, regatul a operationalizat si un fond pentru plata salariilor atunci cand companiile intra in faliment.
Sigur ca foarte multi critici spun ca aceste reforme au venit prea tarziu, practic dupa ce infrastructura pentru Campionatul Mondial a fost deja construita, iar foarte multi dintre muncitorii straini au ajuns acasa la fel de faliti cum au venit. Iar altii au ajuns in cosciuge, morti pe santiere, fara ca familiile lor sa beneficieze de vreo compensatie.
In 2021 unele estimari vorbeau despre 6500 muncitori straini morti pe santierele qatareze pentru campionatul mondial din 2022.
Din acest motiv exista acum campanii in lume pentru a obliga Qatar, ca din banii obtinuti din organizarea cupei mondiale, sa plateasca despagubiri acestor oameni sarmani fara de care acest eveniment sportiv, la care se asteapta sa se uite 5 miliarde de oameni din toata lumea, nu ar fi putut exista.
Exista totusi si analisti care prefera sa vada partea plina a paharului. Pana la urma Qatar nu si-ar fi imbunatatit niciodata legislatia privind drepturile muncitorilor daca nu ar fi existat presiunea internationala prilejuita de organizarea acestui eveniment fotbalistic.
In orice caz, exista multe campanii de boicotare a competitiei, iar in acest context decizia Qatarului de a platit suporteri din Anglia si Tara Galilor care ar urma sa primeasca bilete gratis, cu conditia sa scrie de bine pe retelele sociale despre competitie nu a starnit decat alte controverse.
Apelul la boicot al suporterilor Borussiei Dortmund (si a altor echipe din Germania), pe care l-am vazut zilele trecute, nu este unul singular. Exista campanii de boicotare si in Franta, Spania si alte tari europene.
De pilda orase precum Paris, Marseille, Lyon, Bordeaux sau Toulouse au refuzat sa organizeze asa-numitele „fan zones”, unde suporterii se puteau aduna ca sa se uite la meciuri. La fel si orasul Barcelona a anuntat ca nu vor avea loc proiectii publice, asa cum se intampla de obicei la astfel de evenimente.
Capitanii mai multor echipe, inclusiv Harry Kane din Anglia, si-au anuntat decizia de a purta banderole de culoarea curcubeului pentru a protesta impotriva tratamentului din Qatari asupra comunitatii LGBTQ. Echipa de fotbal din Australia a lansat un videoclip in care condamna incalcarile drepturilor omului in tara din Golful Persic.
Aglomerarea sezonului, o alta mare problema adusa de Mondialul din Qatar
Pe langa acuzatiile de mituire de catre Qatar a membrilor Comitetului Executiv al FIFA si incalcarile grave ale drepturilor omului, aceasta cupa mondiala mai aduce o problema: cea a aglomerarii sezonului de fotbal in curs.
Practic, prin mutarea Mondialului in sezonul de toamna-iarna a fost dat peste cap tot calendarul competitional (de la campionatele interne, pana la cupele europene si meciurile nationalelor).
Pauza jucatorilor in vara a fost mai scurta, meciurile s-au jucat in aceasta toamna pe repede inainte (faza grupelor din Champions League s-a incheiat cu o luna mai devreme decat era in mod normal), iar accidentarile au fost multe la numar.
S-au jucat meciuri oficiale importante in campionatele de top ale Europei pana doar cu cateva zile inainte de debutul Mondialului de fotbal. Este pentru prima data in istoria fotbalului cand echipele nationale au avut la dispozitie doar o saptamana (!) pentru pregatirea turneului final mondial.
Multi dintre fotbalisti au ajuns obositi la turneul final, iar altii vor vedea competitia de la televizor din cauza accidentarilor. De asemenea, la doar cateva zeci de ore dupa finala Mondialului (care este programata pe 18 decembrie) in Anglia se vor juca meciuri oficiale.
Ramane de vazut ce se va intampla daca Harry Kane, Phil Foden, Raheem Sterling si compania vor disputa ultimul act din Qatar.
Au fost critici din partea cluburilor, a selectionerilor, a jucatorilor si chiar a fanilor. Totul, in zadar insa.
Qatarul a investit peste 200 miliarde de dolari pentru organizarea acestui turneu final (este cel mai scump din istorie), care are mari sase sa fie tinut minte mai degraba pentru controverse, decat pentru spectacolul fotbalistic.
Sigur, cu totii ne dorim sa ne inselam.
Pe Telegram-ul Pro TV Chisinau gasiti imaginile, dar si stirile momentului din Moldova si din intreaga lume! Fii reporter Pro TV. Daca ai surprins imagini care pot deveni o stire, ni le poti trimite pe Viber, Whatsapp sau Telegram la numarul 079400508.