Pe 15 septembrie 2008 se inregistra cel mai mare faliment din istorie si incepea cea mai grava si mai indelungata criza financiara din epoca moderna. Trilioane de dolari evaporate de pe bursa, sute de banci, fonduri de investitii si fonduri de pensii in faliment, mii de companii cu lacatul pe usa, milioane de angajati ramasi fara loc de munca si milioane de oameni dati afara din casele impotecate au fost efectele imediate ale prabusirii bancii de investitii Lehman Brothers.

Undele de soc ale dezastrului financiar de pe Wall Street s-au extins, insa, pe tot globul, cele mai mari economii ale lumii, in special cele europene, resimtind si dupa cinci ani efectele a ceea ce analistii au numit cea mai mare criza economica din epoca moderna.
 
Vestea falimentului bancii americane de investitii Lehman Brothers nu a luat prin surprindere bancherii de pe Wall Street, care se asteptau sa se intample ceva grav, dar nimeni nu stia cat de grav urma sa fie si care erau solutiile pentru ceea ce avea sa urmeze.
 
Falimentul bancii americane Lehman Brothers a transformat criza creditelor ipotecare din SUA intr-o criza financiara globala, inghetand pietele de credit si aruncand economia mondiala in cea mai severa recesiune de dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial.
 
Lehman Brothers avea active de 639 miliarde de dolari pe 15 septembrie 2008, cand a intrat in faliment, de sase ori mai mult decat orice alta companie americana care s-a prabusit de-a lungul istoriei.
 
Marele faliment, care a stat la baza declansarii crizei financiare mondiale, a atras dupa el, intr-un efect de domino, si falimentul altor banci, ceea ce a dus la prabusirea burselor din intreaga lume, trilioane de dolari volatilizandu-se in fiecare zi.
 
SUA au atins un deficit bugetar record in 2011, de peste 1.400 de miliarde de dolari, ceea ce a atras, un an mai tarziu, scaderea ratingului din partea agentiei deevaluare financiara Standard&Poors, pentru prima data in istoria tarii. Prilej pentru noi tulburari pe pietele financiare, care au destabilizat din nou economia care se refacea firav de pe urma prabusirii din 2008.
 
 
Potrivit unei estimari recente a Rezervei Federale (Fed) din Dallas, criza financiara a costat economia americana pana la 14.000 de miliarde de dolari, suma aproape egala cu PIB-ul tarii. Altfel spus, fiecare gospodarie americana a pierdut pana la 120.000 de dolari in cea mai neagra perioada de la Marea Depresiune incoace.
 
Euro a trecut proba de foc. Europa inca fierbe
 
Daca la inceputul crizei, toata lumea a fost cu ochii pe SUA, din 2010 Europa a inceput si ea sa ingrijoreze din ce in ce mai mult, din cauza crizei datoriilor suverane, culminand cu un an 2012 atat de dificil, incat multe voci sustineau ca Grecia va fi obligata sa paraseasca zona euro si ca moneda unica nu va supravietui.
 
Primele tari rapuse de greutatea crizei datoriilor au fost cele mici, Portugalia, Grecia si Irlanda, primele care au solicitat ajutor international de la FMI si UE, insa marele pericol vine din partea marilor economii – Spania Italia si, mai nou, Franta, care ingrijoreaza din ce in ce mai mult pietele financiare, din cauza datoriilor publice mari si a deficitelor bugetare peste limita din UE.
 
Masurile luate in acesti trei ani de criza pe batranul continent au fost fara precedent, dar se pare ca nu este de ajuns. Desi Greciei i s-au sters din datorii, iar institutiile internationale au imprumutat-o cu sute de miliarde de euro, in ultimele luni se vorbeste despre un nou program de imprumut pentru Atena, in ciuda masurilor de auteritate aplicate.
 
Anul trecut, statele din eurozona au infiintat doua fonduri de salvare, in valoare cumulata de peste un trilion de euro, la care cel mai mult contribuie Germania, pentru a finanta economiile cu deficite bugetare semnificative.
 
Tot ca o masura de incurajare a creditarii, Banca Centrala Europeana a continuat sa scada dobanda de politica monetara la minime istorice.
 
O parte a lumii isi revine, o alta se prabuseste
 
In al cincilea an de la cel mai mare faliment al tuturor timpurilor, lumea sa semne ca incepe sa-si revina. America, locul de unde a pornit totul si care a suferit cele mai multe pierderi din cauza crizei financiare inceputa pe Wall Street, a inregistrat in ultimele semestre crestere economica, iar numarul de noi locuri de munca este in crestere, chiar daca valorile sunt inca timide.
 
Vesti bune au venit si din partea Europei la inceputul anului, zona euro iesind din recesiune in trimestrul II. Cu o crestere economica de 0,3% fata de primele trei luni ale anului, uniunea monetara depaseste, astfel, o perioada de un an si jumatate de contractie economica, cea mai indelungata perioada de declin de la adoptarea monedei unice europene, in 1999.
 
Chiar daca marile economii ale lumii vin cu semne optimiste, jumatatea anului a fost marcata de prabusirea monedelor din tarile emergente (din grupul BRICS), ca urmare a deciziei Rezervei Federale de a diminua programul de achizitie de obligatiuni, masura impusa la inceputul crizei, pentru stimularea economiei.

Cum a destabilizat America economiile emergente
 
Programul de achizitii de obligatiuni a fost introdus in contextul crizei financiare mondiale si reprezinta o masura fara precedent in istoria de un secol a Rezervei Federale. Banca centrala a SUA preia din piata in fiecare luna obligatiuni in valoare de 85 miliarde de dolari, pentru a incuraja creditarea, consumul si cresterea economica. Totodata, Fed mentine de peste patru ani dobanda de politica monetara in banda 0-0,25%.
 
Imediat dupa anuntul sefului Fed, Ben Bernanke, din luna iunie, actiunile au scazut puternic pe bursa de la New York. Indicele Standard & Poor's 500 a inchis in coborare cu 1,39%, iar Dow Jones Industrial Average a piedut 1,35%, in timp ce piata Nasdaq a scazut cu 1,12%.
 
Efectele declaratiilor sefului Fed s-au resimtit cel mai puternic, insa, in randul tarilor emergente, ale caror mondede s-au prabusit in saptamanile care au urmat. Un cos format din monedele Braziliei, Rusiei, Chinei, Indiei si Africii de Sud a atins minimul ultimilor trei ani in raport cu dolarul, investitorii anticipand ca reducerea achizitiilor de obligatiuni derulate de banca centrala a SUA va determina intensificarea iesirilor de capital de pe pietele emergente. Totodata, actiunile de pe pietele emergente au pierdut peste 1.000 miliarde de dolari din valoare.
 
Pentru a depasi aceasta noua incercare pentru economia mondiala, principalele banci centrale ale lumii, intre care si BCE, incearca sa reduca din efectele negative ale masurii anuntate de Fed. Astfel, in UE, banca centrala vorbeste despre o noua reducere a dobanzii cheie, in timp ce sefii bancilor centrale din Japonia si Marea Britanie estimeaza ca propriile masuri de stimulare a economiei vor reusi sa sprijine cresterea economica globala.
 
Chiar si asa, lumea se chinuie inca sa ajunga macar la nivelul de dinainte de septembrie 2008, proces care se dovedeste mai indelungat decat asteptarile. Economistul Nouriel Roubini, cel care a prevazut, in 2008, dezastrul financiar prin care urma sa treaca intreaga lume, sustine ca mai devreme de 2017-2018 nu se va putea vorbi despre depasirea crizei economice la nivel mondial.
 
Criza nu ne-a invatat nimic. Scenariul Lehman Brothers s-ar putea repeta
 
Henry Paulson, fost secretar al Trezoreriei SUA, crede ca factorii care au contribuit la instalarea crizei financiare in urma cu cinci ani inca exista, iar o repetare a scenariului este destul de posibila.
 
Fost secretar al Trezoreriei in timpul mandatului presedintelui George W. Bush, Paulson a revenit in atentia publicului pentru rolul cheie pe care l-a jucat in eforturile de salvare a sistemului financiar, dupa falimentul Lehman Brothers.
 
Paulson a identificat trei motive pentru care crede ca o noua criza financiara este foarte posibila. In primul rand, Fannie Mae si Freddie Mac, gigantii ipotecari pe care administratia Bush a fost nevoita sa ii nationalizeze, raman in mainile guvernului. Si, pentru ca se dovedesc profitabili pentru moment, este dificil din punct de vedere politic sa li se reduca importanta. 90% dintre imprumuturile ipotecare sunt garantate de stat.
 
In al doilea rand, problemele sistemului bancar nu au fost inca rezolvate. In opinia lui Paulson, trebuie depuse mai multe eforturi pentru a imbunatati forma actuala a imprumuturilor garantate si ar trebui sa fie o mai mare transparenta pe piata fondurilor mutuale. In al treilea rans, exista prea multe organisme de reglementare financiara (cinci) care tind sa se angajeze intr-o competitie “disfunctionala”, iar asta “este o mare problema”, considera Paulson.