Peste tot in lume exista crime. Revolta si furia vine insa din cu totul alte motive. Ea vine din felul in care institutiile statului au gestionat acest caz.

Publicat:28.07.2019, 15:21

Brusc am inteles cu totii ca statul si institutiile lui nu ne pot proteja. Dar asta vine din faptul ca sint in stare de disolutie? Cind trei institutii ale statului o dau in bara ca la carte de la un cap la altul cind e vorba de a rezolva un caz nu complicat, dar tragic, al unui simplu cetatean (copil – cel mai fragil cetatean) atunci putem spune ca avem un simptom clar: disolutia institutiilor statului.

Prea putin stat e rau, prea mult stat e rau. Dar fara stat putem declansa iadul pe pamint

Vedem ca aceste institutii sint foarte functionale cind e vorba de alte grupuri sociale si cind apar interese “sus puse”. Au resurse destule pentru o anumita categorie sociala si sint total ineficinte cind e vorba de alte categorii sociale. Ce insemna asta? Asta insemna ca statul si institutiile lui sint doar “pentru unii”. Ce mai inseamna asta? Asta insemna ca avem o populatie, grosul populatiei sarace si neprotejate, total abandonata: oameni abandonati, oameni in afara statului. „Statul minimal” la care visam chiar exista: pentru unii minimal, pentru altii maximal Acum vedem ca populatia abandonata este doar o resursa pentru acest stat: buni de taxe, impozite si mina de lucru ieftina pentru „invetitorul strategic”. Dar oare nu asta ni s-a predicat ultimii 20 de ani tot mai violent si cinic: fiecare pe cont propriu, fiecare prin sine insusi, fiecare prin propriile puteri?! Insa realitatea ne arata ca in momentele cruciale ale vietii singuri nu putem multe, ca realitatea vietii sciale, politice si economice ne striveste si ne arunca la gunoi. Pornind de la educatie, sanatate si pina la munca, violenta, moarte. Pentru echilibru de forte avem nevoie de multe ascensoare sociale. De asta avem nevoie de stat, de instiutiile lui si lege. Statul si legea sint cele mai bune instrumente inventate de om in acest sens. Ele vin sa minimalizeze violenta care mereu ne paste de cind e lumea si pamintul. Pentru ca ne nastem inegali, cu resurse inegale, iar inegalitate insemna violenta, atunci statul cu institutiile sale si sistemul de legi vine sa stopeze, sa contoleze si minimalizeze aceasta violenta.

Pentru ca ne nastem inegali am creat un stat care sa ne faca egali in drepturi sociale, politice si economice. Daca abandonam aceasta ideie atunci riscul de a ne arunca in malaxorul violentei creste exponential.

Statul nu trebuie lasat sa-si abandoneze cetatenii sau sa devina stat doar pentru unii. Statul abandonat este la rindul lui un mare potential de extindere a violentei. Istoria a dovedit-o de mlte ori. Si am mai desoperit ceva important: solidaritatea. Solidarotatea cu cine? Cu cei mai putin protejati, cu cei mai inegali care sint primii striviti de violenta. Deci avem nevoie unii de altii? Pai nu asta spune si la Scripturi daca tot ne dam „popor crestin”. Acolo spune clar ca la omul singur nici Dumnezeu nu vine. Spune asa: unde sint adunati doi sau trei in numele meu acolo voi si si eu cu ei. Principiul solidaritatii este un principiu fundamental daca vrem sa raminem oameni si daca vrem sa ne protejam de violenta. 

Sursa: